Despre examene numai de bine

Florin IONIŢĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 446 din 30 august - 5 septembrie 2012
Despre examene numai de bine jpeg

În general, se dau două explicaţii pentru rezultatele slabe de la bacalaureat: desele schimbări în proiectarea examenelor şi dificultatea subiectelor. În rîndurile următoare, cu riscul de a îngroşa numărul şi aşa mare al celor ce au scris pe această temă, voi încerca să nuanţez puţin afirmaţiile şi, poate, să îndrept discuţia şi spre alte teritorii.

Prima explicaţie – şi aici vorbesc din punctul de vedere al profesorului de română – este mai degrabă o legendă, cîtă vreme din anul 2003 structura probei este neschimbată: un număr de aplicaţii privind înţelegerea unui text literar, redactarea unui text în funcţie de o cerinţă dată (scrisoare, argumentarea unei opinii etc.) şi redactarea unui eseu structurat. Chiar şi manualele pe care le folosesc azi elevii au fost scrise prin anii 2004-2005.

A doua cauză, cea referitoare la dificultatea subiectelor, este mai greu de probat, dar, dacă programa de examen şi structura probei nu s-au modificat, este greu de susţinut că gradul de dificultate a sporit într-atît încît să producă rezultatele actuale. Mai mult chiar, subiectele fiind elaborate an de an în conformitate cu aceeaşi programă, au devenit previzibile, fiind de fapt variaţiuni ale cîtorva teme: caracterizarea unui personaj de roman (de tip obiectiv ori subiectiv, ante ori postbelic) sau de comedie (Caragiale, desigur), condiţia ţăranului ori a intelectualului, comentarea unui text liric simbolist (Bacovia, nu?) sau romantic (cine altul decît Eminescu?).

Au mai generat discuţii şi camerele de supraveghere din săli, care i-ar fi stresat pe elevi. Şi totuşi, sînt ani buni de cînd ele ne-au invadat viaţa. Se află în metrou, în autobuze şi tramvaie, în magazine de tot felul, în discoteci, pe stradă, chiar şi pe coridoarele multor şcoli, şi nimeni nu păruse a fi deranjat pînă de curînd; de cele mai multe ori, nici nu le mai băgăm în seamă. Sau prezenţa jandarmilor, chiar dacă rolul lor este doar de a păstra ordinea în zonă şi nimic mai mult. Nu au vreun amestec în desfăşurarea examenelor. Şi, la urma urmei, au fost prezenţi, fără a stresa pe nimeni, şi la concertul Lady Gaga, şi la meciul Dinamo-Barcelona, şi la manifestaţia de astă-vară de la MEC pentru susţinerea… propoziţiei predicative.

Şi atunci, care să fie cauza rezultatelor slabe din ultimii ani?

Una, e adevărat, mai puţin luată în seamă, este... aritmetica. Să ne amintim că pînă de curînd media la examen lua în calcul notele de la probele orale (care oscilau în general între 9 şi 10) şi de la cele patru probe scrise, între care, opţional, se număra şi educaţia fizică. Desigur, nu toţi candidaţii obţineau aici performanţe maxime, dar oricum ele erau de obicei superioare celor de la discipline precum geografia, istoria, chimia şi altele de acelaşi calibru. Şi atunci, prin însumarea unor note chiar şi de 5 la disciplinele de bază cu notele mari de la probele orale şi de la educaţie fizică se putea atinge şi depăşi relativ uşor fatidicul prag al mediei 6, necesar pentru obţinerea diplomei. De trei ani însă, probele orale nu se mai finalizează prin note, ci prin calificative, iar probele scrise s-au redus la trei. Educaţia fizică a dispărut, încît un 5 la română (probă obligatorie), să zicem, trebuie acum compensat, în funcţie de profil, cu cel puţin un 7 la matematică sau la fizică sau la chimie sau la filozofie... E mai dificil, să recunoaştem.

Totuşi, chiar dacă nu este de neglijat, modul de calcul al mediei rămîne doar un aspect. Cauza are rădăcini mai adînci. Să ne amintim adevăratele bătălii pe care le dau an de an părinţii pentru înscrierea la anumite şcoli a copiilor de clasa întîi. Sau ce se întîmplă în clasa a VIII-a cînd elevii se luptă pentru fiecare sutime de punct, căci de multe ori aceasta face diferenţa între a „prinde o şcoală bună“ şi a o rata. Or, de ce s-ar petrece toate acestea dacă şcoala, fiind obligatorie şi gratuită, ar oferi şanse şi condiţii egale tuturor elevilor? Pentru că în realitate lucrurile nu stau aşa.

Ce se întîmplă apoi în liceu? Nimeni, din cîte ştiu (şi ce bine ar fi să mă înşel!), nu a încercat să facă vreo analiză care să treacă dincolo de cifre, pentru a afla cine sînt absolvenţii cu rezultate slabe: din ce medii sociale provin, din ce familii, din ce regiuni, cărei etnii îi aparţin, cîţi trăiesc în mediul urban şi cîţi în mediul rural, ce traseu liceal au urmat, ce profiluri, care au fost disciplinele şcolare la care s-au obţinut rezultate slabe. Nu poţi remedia un eşec dacă nu-i cunoşti cauzele. Singurul document care oferă unele repere în această direcţie este raportul „Riscuri şi inechităţi sociale în România“ elaborat în 2009 de Comisia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice. Ce aflăm de aici? Că 6 din cele 8 regiuni ale ţării noastre se află printre cele 20 de regiuni europene cel mai puţin dezvoltate; că PIB-ul pe locuitor al Bucureştiului este de 2,2 ori mai mare decît media naţională şi de aproape 5 ori mai mare decît al judeţului Botoşani; că investiţiile pe locuitor erau de 15 ori mai mari în Bucureşti decît în Vaslui; că doar între o cincime şi un sfert dintre gospodăriile rurale erau racordate la reţele de apă şi canalizare, în vreme ce în urban sînt 90%; că proporţia gospodăriilor care posedă un computer este de 13% în mediul rural, faţă de 41% la oraş, iar accesul la Internet este de 1,5% faţă de 23%; că doar 21% dintre copiii romi de 15-18 ani erau încă elevi, comparativ cu 75% dintre elevii de alte etnii. Şi atunci poate crede cineva că la şcoala primară ori la gimnaziul din comuna X, ori la Grupul Şcolar Agricol Y condiţiile sînt comparabile cu cele de la Colegiul Naţional Z? Şi nu mă refer aici la competenţa cadrelor didactice, cu nimic mai prejos la ţară decît la oraş, şi nici la dorinţa elevilor de a învăţa, ci la ceea ce pot oferi familia, mediul, infrastructura şcolară etc.

Sigur, astfel de cifre au în vedere situaţii de acum trei-patru ani. Dar ele pot oferi un reper pentru condiţiile de viaţă şi de învăţătură ale multora dintre elevii care susţin azi examenul de bacalaureat. Căci adevărata măsură nu o dau cei vreo douăzeci de „olimpici“ (nici unul din mediul rural!) ai fiecărei generaţii, ci restul, cei două sute de mii de absolvenţi.

În plus, desfiinţarea, în 2009, a Şcolilor de Arte şi Meserii spre care se îndreptau mulţi absolvenţi de gimnaziu, o măsură aparent benefică, deoarece părea a oferi acces la un nivel superior de educaţie tuturor elevilor, a creat noi probleme. Să ne gîndim la opţiunile unei bune părţi dintre aceşti copii: au terminat opt clase, iar legea îi obligă (şi bine face) să mai înveţe încă două, căci abia după împlinirea vîrstei de 16 ani se pot angaja. Vor urma aşadar cursul inferior de liceu. La 16 ani însă, ei nu cunosc nici o meserie şi în consecinţă nu-şi vor găsi uşor un loc de muncă. Din depărtare răzbate însă cîntecul de sirenă al învăţămîntului superior (particular?): mai stai doi ani în liceu, ia-ţi o diplomă de bacalaureat, nu contează cum, şi-al nostru eşti. Om (cu studii superioare) te facem: tu plăteşti (taxe), noi îţi livrăm marfa (diploma). Însă şi în rîndul studenţilor se observă aceleaşi inegalităţi determinate de provenienţa socială. Sporirea numărului de studenţi poate reduce decalajele cantitative urban-rural, dar nu şi pe cele calitative, căci elevii din medii defavorizate tind să acceseze facultăţi şi specializări cu un prestigiu mai redus, care asigură o integrare mai slabă pe piaţa muncii.

Soluţii? S-ar găsi, dar rezultatele nu pot fi rapide. Nu este vorba de probe de examen mai uşoare. În fond, ce înseamnă „uşor“ într-un domeniu? Care este unitatea de măsură? E uşor ceea ce ştii şi, evident, este greu ceea ce nu ştii! Mai mult, o exigenţă scăzută are toate şansele să ducă şi la scăderea nivelului de pregătire pentru examen. Nici un bacalaureat diferenţiat nu cred că poate fi încă luat în calcul, pentru că ar presupune atît programe şcolare diferenţiate care să fie aplicate de la începutul unui ciclu de învăţămînt, cît şi restricţii în ceea ce priveşte un viitor traseu universitar, datorită certificării unor competenţe diferite oferite de diplome diferite.

Pe termen lung este însă obligatorie finalizarea noului curriculum. Greu de spus totuşi cînd se va produce şi cît va dura apoi elaborarea programelor pe discipline şi scrierea noilor manuale. Abia din acel moment va începe numărarea anilor la capătul cărora va exista un bacalaureat de tip nou. Vor fi cinci? Vor fi mai mulţi?

Florin Ioniţă este profesor de limba şi literatura română şi de literatură universală la Colegiul Naţional „Iulia Hasdeu“ din Bucureşti.

Foto: L. Muntean

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?

Adevarul.ro

image
Panourile solare, un dezastru ecologic care așteaptă să se întâmple? Ce spun experții
În timp ce sunt promovate în întreaga lume ca o armă crucială de reducere a emisiilor de carbon, panourile solare pot provoca un dezastru ecologic după 25-30 de ani, cât este durata lor de viață.
image
Cauzele cutremurelor din vestul României. INFP: „Asta pune o presiune enormă”
Cutremurul din Arad s-a simțit în Ungaria, Croația și Serbia. Seismologii explică ce cauze produc cutremurele din zona de vest a țării.
image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.