Despre Europa liberă, ca în Poiana lui Iocan

Publicat în Dilema Veche nr. 212 din 9 Mar 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

A fost o vreme în care Radio "Europa liberă" făcea parte din viaţa noastră în aceeaşi măsură ca televiziunea şi Internetul, astăzi. Iar rolul ei era mai important pentru că nu exista alternativă - poate, mai degrabă ca o completare, doar Radio Vocea Americii sau antenele TV improvizate îndreptate, în funcţie de regiune, spre bulgari, sîrbi ori unguri. "Europa liberă" însemna şi informaţie, şi divertisment, breşa în Cortina de fier, fisura din Zid prin care se putea privi dincolo, mărturia, dar şi speranţa că o altă lume este posibilă. Pe-atunci, eram mai la curent cu emisiunile radiofonice transmise de la München decît cu cele de inspiraţie nord-coreeană ale postului public de televiziune de la Bucureşti. Am intrat în al 19-lea an de la acel irepetabil, pentru jumătate din continentul european, 1989. Multe s-au schimbat în ritm trepidant, informaţia vine din sute de surse, ne-am obişnuit cu libertatea şi cu micile libertăţi cotidiene. Pentru cei care au peste 30 de ani, au rămas amintirile, filtrate acum din perspectiva timpului scurs şi, adesea, din cea a frustrărilor acumulate în tranziţie. "Ce vă mai amintiţi de Radio ŤEuropa liberă»?" - am întrebat o vînzătoare de legume, în jur de 40 de ani, dintr-o piaţă bucureşteană. Îşi aranja în grămezi marfa de pe tarabă, înconjurată de primele raze de soare primăvăratic ale acestui an. Întrebarea a atras aproape instantaneu un bătrîn care căuta cele mai sănătoase exemplare dintr-o grămadă de cartofi şi o altă vînzătoare, de la un chioşc vecin, cu reviste şi cărţi. Aceasta din urmă a şi luat iniţiativa, zîmbind, cu acel aer uşor pierdut cu care zîmbeşti unei amintiri plăcute. "Eheee, că mult a trecut... Ca să vezi ce e viaţa asta. Păi, ce să îmi amintesc? De Virgil Ierunca..." "El era mai mult cu literatura" - punctează cealaltă femeie. "Da, el mai mult de asta se ocupa. Şi nevastă-sa, Monica Lovinescu. Şi ea se ocupa de cărţi şi cultură, dar nu numai. Avea şi alte preocupări." "Şi ăla, cum îl chema? A, da. Max Bănuş. Bine, el era mai mult cu politica. Nu ştiu, mie tot Virgil Ierunca îmi plăcea mai mult. Cred că vocea lui mi se părea frumoasă. Şi mai era Munteanu. N.C. Munteanu." "Mie Munteanu îmi plăcea cel mai mult. Mi se pare foarte deştept. Şi azi e la fel, cînd mai apare la televizor." "Cît de des ascultaţi?" - întreb din nou. Grupului i se alătură o cumpărătoare elegantă şi zveltă, tot în jur de 40 de ani, care înainte de toate precizează că se numeşte Sorina şi este economistă. Vorbeşte precipitat, emoţionată: "Vreau şi eu să spun ceva. Vreau să spun că le mulţumesc, pentru că datorită lor am auzit pentru prima oară că regimul ăla criminal poate fi criticat cu voce tare şi am aflat ce se întîmpla dincolo. Şi de acolo am aflat prima oară de Revoluţie, despre ce fusese la Timşoara. De disidenţi, Doinea Cornea, Dinescu, Blandiana. Drept să vă spun, azi nici nu-mi vine să cred că am putut să trăiesc vremurile alea. Mă apucă, aşa, o furie, cînd îmi amintesc că am irosit atîta timp din viaţa mea stînd la cozi. Poate nu ştiţi ce înseamnă să stai la coadă la ŤEva» după o pereche de pantofi, cu spaima că s-ar putea să nu mai prinzi..." Bătrînul, care a urmărit în tăcere toată discuţia, se hotărăşte să intervină: "Mai daţi-i dracu’, doamnă. Că şi ăştia minţeau. Erau şi lucruri adevărate. Da’ cam trei sferturi, restul minciuni". "Cum puteaţi să ştiţi cît minţeau?" - întreb. "Păi, cum, nu eram aici? Vă spun eu. Am făcut pe dracu’ cu Revoluţia asta, numai minciuni. Ceauşescu a fost aşa şi pe dincolo... Da’ pe vremea aia, dacă te pensionai la salariu de 3000, aveai 2000 şi ceva pensie. Cînd m-am pensionat în ’90 aveam 4200 lei salariu, că am fost strungar la categoria special, cei mai buni. Şi acum am o pensie că abia îmi ajunge să trăiesc." "Da - spune o vînzătoare de la o tarabă cu detergenţi. Biletul de tramvai - 25 de bani. Cea mai proastă prăjitură 1 leu şi 25, şi mai scumpă de 3 nu găseai, cea mai bună. Cică nu se găsea nimic pe vremea aia... Eu am fost vînzătoare la Unirea. Şi se aduceau de toate, pînă şi parfumuri franţuzeşti. Bine, nu mai mult de 20-30 de bucăţi. Dar aveam. Pînă la urmă, te descurcai, fiecare cum putea, da’ n-a murit nimeni de foame." "Bine - ridică tonul economista - şi de Securitate ce mai zici? Că de-aia ne era frică de orice. Nu vă mai spun - mi se adresează - ce însemna să te prindă că asculţi un post de radio străin." Bătrînul face un gest de lehamite. "Eh, şi Securitatea asta, numai exagerări. Nu aveai voie să asculţi ŤEuropa liberă», da’ ascultam toţi. Nu era dracu’ chiar aşa negru. Unii au fost patrioţi, au fost cu poporul." "Ce vorbeşti, mă - se aude o voce din spate. Care securist a fost cu poporul? Securiştii ăia ai tăi sînt baştanii de azi, de-aia ai o pensie ca vai de capul tău." Cam într-un sfert de oră, taraba unde a început discuţia devine cel mai animat loc din piaţă. Ni se alătură alţii, "pieţari" şi trecători. Se ridică vocea, se fac gesturi largi, ici şi colo izbucnesc certuri. La plecare, aud încă în spatele meu cuvintele obsedante: Ceauşescu, Securitate, partid, hoţi, patrioţi. Aceiaşi demoni pe care nu i-am exorcizat încă.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Alimente sățioase și care nu îți pun în primejdie silueta. Medic: „Fericiți și cu burta plină…chiar se poate!”
Medicul nutriționist Mihaela Bilic a dezvăluit duminică, 19 mai, într-o postare publicată pe Facebook, care sunt alimentele care te mențin sătul pentru mai mult timp și cu puține calorii.
image
Ce taxe turistice se percep în marile orașe din Europa. Atena bate recordurile
Un număr tot mai mare de orașe din Europa impun sau măresc costul taxelor turistice pentru vizitatori, la un nivel mai mare decât cele propuse în toamna anului trecut.
image
Cum a fost convinsă o tânără să renunțe la școală și la familie pentru a se prostitua. „Era o mașină de făcut bani”
O tânără din comuna Bâlteni, județul Gorj, a trăit un adevărat coșmar timp de doi ani de zile alături de un tânăr de care s-a îndrăgostit

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi