Despre Europa într-un moment dificil – interviu cu Judith VIDAL-HALL

Publicat în Dilema Veche nr. 656 din 15-21 septembrie 2016
Despre Europa într un moment dificil – interviu cu Judith VIDAL HALL jpeg

Cum ați caracteriza situația Europei în momentul de față, luînd în considerare valurile de migrații, atacurile teroriste?

Europa se află, probabil, în momentul ei cel mai dificil de la crearea Comunității Economice Europene (CEE), din 1957 încoace (Uniunea Europeană, cum o știm noi astăzi, a luat ființă în 1993, ca urmare a căderii zidului Berlinului). În privința migrației: avem de-a face cu cea mai mare mișcare de populație din Europa de la situația refugiaților din 1945. Conform ONU, 60 de milioane de europeni au devenit refugiați în timpul și imediat după al Doilea Război Mondial. Șase ani mai tîrziu, un milion de oameni încă mai trebuiau să-și găsească un loc unde să se stabilească. Astăzi, mai mult de 65 de milioane au fost dislocați ca urmare a conflictelor violente și a dezastrelor naturale. În 2015, peste 1 milion – refugiați, persoane dislocate și alți migranți – și-au croit drum către UE. Pînă în iunie 2016 în jur de 156.000 de persoane ajunseseră în Europa (conform UNHCR – Înaltul Comisariat pentru Refugiați al ONU). Așa cum se poate vedea, e o situație gravă, dar nici UE, nici ONU nu sînt lideri pe niște propuneri concrete care să se ocupe de criză. Între timp, ostilitatea în cele mai multe țări europene e evidentă, după cum a arătat recentul referendum din UK, unde migrația a devenit singura problemă hotărîtoare. Migrația a furnizat, de asemenea, o tribună pentru partidele de dreapta în Germania, Franța, Țările de Jos și cîteva dintre țările est-europene, precum Ungaria.

Atacurile teroriste nu sînt pe aceeași scală. Au fost cîteva atacuri grave în special în Franța, dar cred că nu putem să i reducem pe oameni la o stare de frică, permițînd o supraveghere mai strictă și măsuri de securitate care să ne violeze intimitatea și drepturile cetățenești. Nu putem da voie terorismului să ne controleze viețile.

Cum este Europa influențată de schimbările din Turcia, povestea fără sfîrșit din Siria, Rusia lui Putin?

Nu există decît o singură modalitate prin care să ne ocupăm de guvernul Turciei și de măsurile de intensificare a securității întreprinse ca urmare a loviturii de stat eșuate: trebuie să continuăm să ne angajăm într-un dialog. Turcia nu e o amenințare la securitatea UE și este împotriva intereslor noastre să o socotim așa. Continuăm să avem nevoie de cooperarea Turciei la situația refugiaților; la sfîrșitul lui 2015, Turcia găzduia 2,5 milioane de refugiați, cei mai mulți din Siria – și aceștia continua să vină. În privința Rusiei lui Putin: cu riscul de a mă repeta, calea de urmat este tot dialogul. Cu atît mai mult avem nevoie de așa ceva dacă vrem să rezolvăm problema siriană. Avem, de asemenea, nevoie și de o soluție în ceea ce privește „Războiul rece“ cu Ucraina. Cred că o mare parte din show-ul agresiunii lui Putin este pentru recăpătarea „status“-ului Rusiei după ce aceasta a rămas fără imperiu, la căderea zidului din 1989. Istoria are fitil lung: triumfalismul Occidentului în timpul prăbușirii comunismului era de înțeles, dar nu era și înțelept. Putin are multe de dovedit, atît lui însuși, dar, și mai important, poporului rus: economia nu e grozavă și oamenii suferă; propaganda împotriva Vestului are succes, creează un sentiment de solidaritate. Trocul este dialogul versus sancțiunile occidentale curente – în care războiul din Siria va juca un rol important.

Considerați că UE mai e validă în asemenea circumstanțe? De ce și cum?

Ținînd cont de comentariile mele precedente, UE e mai mult decît validă: e esențială pentru succesul politic al tuturor țărilor sale membre. Nu vom putea să facem față problemelor anterior menționate decît împreună, ca o Europă unită și nu ca una în descompunere. Colaborarea cu SUA și NATO, ca o singură unitate, va juca un rol major în orice rezolvare a problemelor de mai sus. UE are nevoie de reformă: o mai mare transparență, responsabilitate și democrație. Aceasta nu poate fi făcută decît din interior.

Care sînt valorile europene care ne-ar putea „salva“ și care ar putea să dureze?

E dificil să vorbim despre valori comune într-o comunitate atît de diversă ca UE. Dar cred că cele pe care le putem împărtăși cu toții sînt democrația, respectul pentru drepturile omului, așa cum e subliniat în Carta UE, recunoaștere și respect pentru diversitate – între țările Europei de Est și de Vest cu istoriile lor foarte diferite – și o mass-media liberă, critică și independentă, care să articuleze aceste valori.

Care este poziția Marii Britanii în acest tablou? Dar opinia dvs. despre Brexit?

Marea Britanie are aceleași respon­sa­bi­li­tăți în a păstra și a duce mai departe aceste valori ca oricare altă țară din UE. Poate că mai mult chiar, luînd în considerare că ne-am lăudat cu calificările noastre democratice mai mult decît alte țări din Europa. În ce privește Brexit-ul, referendumul a fost devastator pentru mine personal și a reprezentat legea consecințelor neintenționate. David Cameron, premierul nostru din acea perioadă, a promis referendumul privind apartenența Marii Britanii în UE pentru a-i reduce la tăcere pe rebelii anti-UE din Partidul Conservator. Nu se aștepta la un asemenea rezultat. Campaniile de ambele părți – ca Marea Britanie să rămînă sau să iasă din UE – au fost îngrozitoare: unii au dus o campanie bazată pe minciuni și xenofobie împotriva migranților; ceilalți – bazată pe teama că Marea Britanie ar ieși din UE, mai curînd decît pe beneficiile apartenenței. Rezultatele referendumurilor nu sînt obligatorii prin lege în Marea Britanie și se desfășoară o campanie pentru un al doilea vot. Aceasta argumentează că, pentru o asemenea decizie de moment, ar fi trebuit să fie mai mult decît majoritatea subțire cîștigată de cei care doreau ieșirea din UE. Ar fi trebuit să fie stipulat un rezultat mai aproape de 60% – 40%. Nu cred că un asemenea rezultat va ieși, dar sper că negocierile, care vor începe anul următor, ne vor lăsa mai curînd în UE decît în afara ei.

Unde credeți că se situează România și Europa de Est în același tablou?

Aceasta e o întrebare dificilă pentru un outsider. Reacția mea inițială a fost că poziția lor nu e cu nimic diferită față de a oricărui alt stat membru al UE: au aceleași drepturi și îndatoriri ca și restul Europei. Pe de altă parte, e bine să ne amintim observația lui Timothy Snyder de acum cîțiva ani, că sîntem „două Europe“; istoriile noastre recente sînt foarte diferite și problemele cu care se confruntă țările est-europene sînt, în mare parte, consecința anilor de dominație sovietică și a lipsei de orice experiență reală în funcționarea democrației și a societății civile. Țările est-europene au făcut pași mari, dar îmi amintesc de ce mi s-a spus în Ungaria cu ani în urmă: „Am avut un plan Marshall să reconstruim Europa, în special Germania, după al Doilea Război Mondial; ceea ce ne-ar fi trebuit ar fi fost un plan Marshall al minții.“ Nu sînt sigură că Occidentul a făcut tot ce a putut sau ce ar fi putut face ca să ducă asta mai departe.

Unii consideră că una dintre cauzele declinului Europei este laicizarea acesteia. Care este opinia dvs.? Cum vedeți rolul religiei în situația actuală?

Dar alții pot crede exact reversul: că întoarcerea religiei în viețile atîtora din Est, după ani de communism, a avut efectul opus, încurajînd divizarea. Ostilitatea față de musulmani, de pildă. Ceea ce e important e că fiecare are dreptul la libertatea conștiinței și la libertatea cultului religios și că nu e nici o discriminare din cauza religiei – sau a lipsei ei.

Ce rol mai joacă presa în acest context?

În Marea Britanie, în secolul ­XVIII, concepția despre presă ca „a patra putere“ i-a încurajat dezvoltarea și independența. Ideea își are originea în credința că mass-media are responsabilitatea de a informa publicul în mod obiectiv și independent despre chestiunile de stat și guvernare; că o media independentă este esențială pentru funcționarea sănătoasă a democrației. Aceste lucruri sînt la fel de adevărate acum, ca și atunci, și în toate țările. În multe țări din Europa de Est, de pildă, chiar în România, problema actuală este finanțarea independentă. Și probabil că e nevoie de control asupra intervenției autocratice a guvernului. Fără o presă liberă nu poate exista democrație, și nici dezbatere. Am văzut cum mass-media din Marea Britanie a căzut din aceste standarde înalte în anii din urmă; aceasta s-a întîmplat cu precădere în timpul referendumului, cînd un amestec de minciuni și propagandă au dominat o mare parte a presei populare.

a consemnat Iaromira POPOVICI

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?