Despre Brâncuşi, în Şcoala unde a învăţat Brâncuşi

Adrian GUŢĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 645 din 30 iunie - 6 iulie 2016
Despre Brâncuşi, în Şcoala unde a învăţat Brâncuşi jpeg

În 2016, cînd se aniversează 140 de ani de la naşterea lui Brâncuşi, românii pot participa la această sărbătoare prin contribuţii la subscripţia publică ce ar avea un rol major în achiziţionarea Cuminţeniei Pămîntului. Solidaritatea naţională a fost reală şi victorioasă pentru cauza culturii în cazul construcţiei Ateneului, la sfîrşit de secol XIX; de ce nu ar izbîndi şi la început de secol XXI, într-un alt context al dezbaterilor despre identitatea spirituală?

Exegeza academică brâncuşiană, dar şi accentele pînă aproape de grotesc pe care le capătă uneori avîntul de mitologizare a „personajului“ ce dublează artistul considerat cel mai important reformator al sculpturii moderne se regăsesc, deopotrivă, în perimetrul receptării contemporane a celui despre care Peter Greenaway pregăteşte un film (Wal­king to Paris). Fost student al instituţiei care se numeşte acum Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, Brâncuşi a realizat Ecorşeul (1900-1902) la cererea şi cu sprijinul doctorului Gerota, iar unul din exemplare se află în patrimoniul UNArte şi este emblema sa vizuală. Un studiu publicat în 2014 e dedicat respectivei lucrări de Elena Dumitrescu, ce face parte din departamentul de sculptură al acestui reper al învăţămîntului nostru artistic superior. Menţionăm, tot în legătură cu Ecorşeul, o comunicare a profesorului şi brâncuşiologului Cristian-Robert Velescu, susţinută la conferinţa dedicată împlinirii a 150 de ani de existenţă a UNArte în 2014 şi organizată de aceasta în colaborare cu Institutul de Istoria Artei al Academiei Române.

Opera şi biografia lui Brâncuşi sînt esenţiale în cursurile lui Cristian Velescu referitoare la întîlnirea între modernitate şi avangardă în arta primelor trei decenii ale secolului 20, cursuri oferite tuturor nivelurilor de studii din UNArte. Dinamica structurii acestor referinţe a crescut odată cu adăugarea „temei“ Duchamp-Brâncuşi – prietenia celor doi – rolul lui Duchamp în promovarea expoziţională a operei românului.

În ce mă priveşte, îl aduc în discuţie pe Brâncuşi la un curs despre istoria artei româneşti de după 1960, cînd încerc să identific ecouri, influenţe ale viziunii şi operei sale în sculptura noastră, mai ales în cea a deceniilor şapte şi opt ale secolului trecut, şi mă refer la fenomene precum „taberele“ de sculptură, sau la nume ca Apostu, Iliescu-Călineşti, Maitec, Paul Neagu, Gorduz, Jacobi, Ion Condiescu…

Aş observa că studierea „siajului“ brâncuşian poate fi dezvoltată, nuanţat, cu precauţie (e vorba, în unele cazuri, de ipoteze de lucru), şi la unii exponenţi ai generaţiei ’80: Ovidiu Simionescu, Leonard Răchită, Marian Zidaru, Gheorghe Zărnescu, Darie Dup în recenta etapă de creaţie şi suită expoziţională… Putem extinde cercetarea la promoţii şi mai tinere – mă gîndesc, de pildă, la Ioan Medruţ şi la unele dintre lucrările sale.

Revenind la spaţiul UNArte: în clasa lui Neculai Păduraru, profesorul îl evocă pe Brâncuşi pentru a trimite la esenţa arhaicului, a izvoarelor, interpretate în spiritul modernităţii, menind acest exemplu stimulării creativităţii studenţilor. Darie Dup, atacînd diverse probleme de atelier, se referă punctual şi la aspecte ale operei lui Brâncuşi, ţintind în cele din urmă, chiar dacă porneşte de la elemente biografice ori de la relaţiile între o lucrare şi spaţiul pe care aceasta îl defineşte/ocupă, spre semantica deloc simplă a creaţiei artistului născut la Hobiţa. Susţine că a întîlnit studenţi care cunosc chiar în detaliu opera acestuia şi o cercetează cu real interes. Artiştii tineri, unii studenţi, se arată interesaţi de locul şi particularităţile fotografiei pe traseul preocupărilor „sfîntului din Montparnasse“. Aurel Vlad subliniază importanţa lui Brâncuşi pentru categorii diferite de studii, de la cele ce implică recursul la Ecorşeu, pînă la studiul compoziţiei. Adrian Pîrvu propune chiar ca temă de atelier lucrarea de studenţie tocmai menţionată a autorului Coloanei fără sfîrşit şi insistă asupra creşterii organice a operei brâncuşiene, etapă cu etapă, proces pilduitor şi pentru studenţi. Tînărul Cătălin Bădărău, şi el membru al departamentului de sculptură, pune în lumină în discuţiile cu studenţii consecvenţa cu sine a lui Brâncuşi, ce poate funcţiona ca model, treptele devenirii lui ca artist.

O iniţiativă recentă poartă titlul Ex-libris Brâncuşi 2016 şi îi aparţine lui Florin Stoiciu, care predă la departamentul de grafică al universităţii noastre. Este vorba de o expoziţie itinerantă cu gravuri realizate de numeroşi artişti consacraţi, dar şi de studenţi şi elevi, la care se adaugă catalogul acesteia, deja apărut.

Dacă vorbim de pelerinaje culturale, unul dintre cele mai importante pentru români la ei acasă este călătoria la Tîrgu Jiu pentru a vedea ansamblul monumental creat de Brâncuşi, pentru a străbate Calea Eroilor. Nu mi plac vorbele mari, dar mi-e greu să spun altfel: acolo se află o adevărată axis mundi a spiritualităţii noastre.

Adrian Guţă este decanul Facultăţii de Istoria şi Teoria Artei, UNArte.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.