Despre altfel, dar la fel

Publicat în Dilema Veche nr. 1035 din 8 februarie – 14 februarie 2024
image png

Pînă să încep oarece căutări pe tema propusă de Dilema veche, mi-am imaginat că viața amoroasă a generației mele, de la tinerețe pîn’ la bătrînețe, a fost una banală, cît se poate de banală: iubiri eterne de o lună, pauze lungi și melancolice, pauze scurte și reveniri deprimante, visări cu ochii larg deschiși, despărțiri vesele, împăcări eșuate, „pentru totdeauna”, „niciodată”, mă rog, cam tot ce se găsește în curtea omului ajuns la jumătatea „mai mare” a vieții. 

Ei bine, după ce m-am documentat, am aflat că sîntem toți persoane cu totul speciale (îmi pare bine că am aflat asta la o vîrstă la care nu mă mai smintește): sîntem demiromantici (adică avem nevoie de o conexiune emoțională cu partenerul), cu largi perioade de sapioromantism (dar și cu cîteva nefericite pauze), în care subiectul iubirii era musai să fie inteligent; apoi, fictoromantici (adică ne îndrăgosteam de personaje fictive, de la cei trei muschetari și Pardaillan pînă la Philip Van Der Besh din Goodbye Again) și lithromantici (atracția pentru iubirile imposibile, care păreau cele mai ispititoare și de neratat), ambele între 16 și 18 ani, eu maximum pînă la 20, că nu m-a lăsat sora mai mare să mai visez la cai verzi pe pereți. Din cînd în cînd, desigur, am fost aromantici și asexuali, cînd eram sătui de complicații sentimentale și cheltuiam toți banii pe joffre și amandine.

Am citit că sînt aproximativ 100 de orientări romantice și sexuale. Bătute în cuie, bine înrămate, cu grupuri de susținere și cu bătălii pentru drepturi. Recunosc, cea mai bezmetică dintre ele mi s-a părut autoromantismul – cu autosexualitatea aferentă –, adică atunci cînd ești îndrăgostit de tine însuți, îți faci cadouri și te ceri în căsătorie. Și te și căsătorești cu tine însuți. Am s-o spun de la bun început: nu intru în dezbateri nesfîrșite despre normalitate, anormalitate, genetic, înnăscut, sex, gen etc. Nici nu arunc cu sentințe definitive. Voi vorbi doar despre ce mă pune pe gînduri, în noua lume ce ne înconjoară:

Plăcerea, firescul, bucuria, orgoliul cu care își expun preferințele intime, private, diverse personaje ale vremurilor: „Sînt pansexuală!”, strigă în toate ziarele o celebră cîntăreață și nu înțeleg de ce. „Sînt o bisexuală mîndră!”, spune fiica unei primărițe, uitînd să enumere printre alte motive de mîndrie și alte date înnăscute: că are ochi albaștri, picioare lungi și urechile mici. 

Obsesia psihologilor și a celorlalți oameni de știință de a categorisi, de a eticheta, diseca, înzorzona, de a colora țipător etape firești, banale din maturizarea emoțională a fiecăruia dintre noi, ca mai apoi să le transforme într-un mod de viață perfect plauzibil, care trebuie luat în serios: sigur că homosexualitatea nu este o etapă de viață. Și are nevoie să fie luată în serios. Dar să afirmi în tratate sobre că există fictoromantismul, că poți fi îndrăgostit la 50 de ani de Ileana Cosînzeana și că asta e firescul însuși mi se pare neserios.

Tentația noilor generații de a căuta categorii romantico-sexuale din ce în ce mai fistichii, mai înguste, mai speciale, mai „căutate” pentru a-și găsi paratrăsnetul emoțional care să-i ferească de răni și trînte cu viața. Pierduți printre pixeli și like-uri, prin milioane de dialoguri internautice și miliarde de imagini spectaculoase care rezistă în memoria umanității fix cîteva secunde, este firească nevoia intensă de decupare din mulțime, de căutare a identității, de găsit biografii, preocupări autentice într-o lume falsificată de expunere. Dar nu asta e soluția, cred: aceea de a te retrage într-o cutie etichetată, în care să construiești o realitate paralelă, confortabilă emoțional. Ești pansexual? Au fost mii, zeci de mii de-a lungul veacurilor, anonimi sau celebri, nimic neobișnuit, așa că dacă biografia ta se învîrte în jurul acestei orientări, ai toate șansele să rămîi în mulțime. Fără profil. 

De foarte multe ori, în discuțiile despre orientările sexuale/emoționale se aduce în discuție conceptul de libertate. Libertatea de a te comporta, de a-ți exprima genul, de a te identifica cu ce gen vrei. (O persoană gender fluid poate întruchipa libertatea însăși: orice opțiune de gen e pe termen nelimitat, fără îngrădiri.) Or, definiția libertății este să pornești de la datele înnăscute pe drumul cu alegeri, consecințe, intersecții, drum care te ajută să-ți construiești un chip îmbogățit, altfel decît cel cu care ai apărut pe lume. În fond, asta înseamnă să îți construiești viața: cercului mic de date comune pe care le primim la naștere (ochi verzi, două mîini, două picioare, sex feminin/masculin, fără identitate și expresie de gen) să-i adaugi treptat linii frînte închise sau deschise, sinusoidale, curbe, paralele, infinite, astfel încît să realizezi un portret inconfundabil. Toate aceste preocupări pentru includerea în zeci de categorii de gen și/sau sexuale nu par a face altceva decît să lărgească, și atît, cercul dat la naștere. Cu alte cuvinte, multiplică datele înnăscute, și nu le modelează.

Reflectez, încă. (Nu am, cum spuneam, sentințe definitive.) Nu reflectez atunci cînd sînt rugată frumos în e-mail-uri să scriu dacă sînt „ea”, „el” sau „ei”. Nici cînd văd decupaje sau adăugiri politic corecte în povești, istorie, artă. Mă fac să reflectez însă, la acest fenomen, filme precum The Crying GameFlawlessCall Me by Your Name. Ori frumusețea personajelor feminine construite de Jean Cocteau sau Tennessee Williams. Povestea de iubire dintre Jean Marais și Jean Cocteau în văzul întregului Paris ocupat de naziștii homofobi. Povestea tragică a lui Oscar Wilde și De profundis. 

Cum spuneam, reflectez. E singurul fel în care pot micșora distanța dintre mine și cei care sînt altfel, distanță confiscată acum de ideologie, prejudecăți, clișee, bombăneli tradiționale, cenzură și puneri la stîlpul infamiei. Reflectez și mă las emoționată. 

Maria Iordănescu este psiholog.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cum sunt tratați românii la o școală din Ungaria. Un vlogger din România a filmat totul VIDEO
Un vlogger român a vrut să afle dacă elevii români din Ungaria sunt tratați bine la școlile unde învață. Ajuns la fața locului, a avut parte de o mare surpriză, iar imaginile filmate de el vorbesc de la sine
image
Imagini cu palatul din România cu trei cai pe acoperiș, în mărime naturală. „Acum pot să mor liniștit” VIDEO
Un clip video în care apar trei cai în mărime naturală amplasați pe acoperișul unei case a devenit viral pe rețelele sociale. Se află în localitatea buzoiană Calvini, cunoscută pentru numeroasele palate țigănești, unele ridicate de beneficiari de ajutor social.
image
„Complotul” german de a bombarda „podul lui Putin” din Crimeea a provocat o criză de nervi la Moscova
Agenții de contrainformații din Germania au intrat în acțiune după ce unul dintre principalii aliați ai lui Vladimir Putin în presă a publicat vineri o înregistrare audio despre care susține că ar fi o conversație între generali germani care plănuiau să arunce în aer podul din Crimeea.

HIstoria.ro

image
Moartea subită a lui Ionel Teodoreanu, în timpul marelui viscol
Pe 3 februarie 1954, în plin viscol, s-a stins și marele scriitor Ionel Teodoreanu, la vârsta de 58 de ani.
image
România, dușmanul de serviciu al Moscovei
La Moscova, în anii interbelici, România trece drept unul dintre marii dușmani ai URSS.
image
Ce s-a întâmplat cu un luptător din rezistența olandeză, dispărut în urmă cu peste 80 de ani
Analiza genetică a unui maxilar uman descoperit în Marea Nordului clarifică soarta unui proeminent luptător olandez din rezistența antinazistă ce a dispărut în urmă cu peste 80 de ani.