Despre a fi singur sau a fi într-o relație

Publicat în Dilema Veche nr. 874 din 7 - 13 ianuarie 2021
Despre a fi singur sau a fi într o relație jpeg

În percepția colectivă, o persoană care este singură „nu a fost aleasă”. Presiunea pe care aceasta o resimte din partea celor din jur este mare, e o presiune care duce la o stare de suferință și care, în timp, îi afectează stima de sine. Persoana chiar ajunge să gîndească că este ceva în neregulă cu ea de nu-și găsește un partener. La nivel general, oamenii percep singurătatea ca însemnînd doar suferință și ca fiind ceva profund greșit cu ei din moment ce nu-și găsesc pe cineva, după cum ne spun toate filmele și poveștile despre găsirea sufletului-pereche. Avem tendința să ne ghidăm viața noastră după acest unic obiectiv de a găsi pe cineva cu care să ne trăim viața pînă la adînci bătrîneți, iar dacă nu se întîmplă, gîndim că nu am avut noroc și vom căuta tot felul de soluții, leacuri, rugăciuni, ritualuri dubioase pentru găsirea jumătății.

Practic, devenim sclavii acestui unic obiectiv de a avea pe cineva, cu orice preț, pentru a putea fi „în rîndul lumii” și pentru a nu mai trăi cu presiunea că este ceva nepotrivit în noi, dacă nu am găsit un partener de viață și nu am fost și noi „aleși”. Aici apar rușinea și frica de a fi descoperiți așa cum sîntem.

Nici nu mai distingem dacă ne este într-adevăr frică să rămînem singuri sau ne este mai mult frică de presiunea de a nu fi „în rîndul lumii”, în care nu ne regăsim în mod real. Se activează astfel frica de libertate, de a îndrăzni să trăiești în acord cu tine și nu în acord cu așteptările celor din jur, cei care cred că știu mai bine cum trebuie să trăiești și care caută prin manipulare să-și impună voința. Aici regăsim multe familii care funcționează prin presiune, manipulare și pedeapsă dacă copilul devenit adult nu îndeplinește ceea ce familia așteaptă.

Sînt și astăzi mulți adulți care funcționează la nivel emoțional într-un mod infantil, care își abuzează partenerul datorită propriei nesiguranțe și încrederii în sine scăzute că ar putea fi iubiți pentru ceea ce sînt, dezvoltînd comportamente de control și gelozie. Care nu mai sînt conectați unul la celălalt într-un mod în care iubirea să fie nuanța dominantă și care rămîn în captivitatea relației din frica de a fi singuri. Iar atunci cînd relația este una disfuncțională, nimic nu o duce înspre mai rău decît minciunile în care sîntem învățați să funcționăm și pe care le-am avut ca tipar în mediul din preajma noastră.

O cercetare publicată în Personality and Individual Differences despre singurătate spune că aceasta afectează starea de bine a oamenilor, economia și duce la creșterea îngrijirilor de specialitate. Starea de suferință apare datorită discrepanței între ceea ce avem (relația sau lipsa acesteia) și ceea ce dorim, iar presiunea de a fi într-o relație scade odată cu înaintarea în vîrstă și afectează mai mult bărbații decît femeile. De altfel, se justifică prin presiunea la care băieții sînt expuși în copilărie prin mesajele educației primite: ești slab dacă îți arăți emoțiile, băieții sînt puternici, bărbații nu plîng, ei sînt duri, de succes, obiectualizează femeia, cuceresc, fac bani, sînt homofobi. Din păcate, primind asemenea îndemnuri și imprimînd aceste tipare mentale, atunci cînd starea lor psihică este afectată, întrucît sensibilitatea este o trăsătură a sănătății noastre psihice și se află în noi toți indiferent de gen, mulți recurg la adicții ca formă de evitare a trăirii suferinței.

Percepția conform căreia nu sîntem împliniți decît dacă avem un partener și reducerea noastră doar la rolul de partener aduce multă durere în viața multor oameni. Dacă facem un pas în spate și raționalizăm puțin vom înțelege că noi nu sîntem doar în rolul de partener, noi îndeplinim mai multe roluri pe parcursul vieții noastre, cum ar fi acela de fii/fiice, de prieteni, de profesioniști, de colegi, de iubiți. Nu este sănătos psihic și nici o perspectivă corectă să ne reducem la rolul de partener, să ne privim doar din acest unghi. O persoană implică multe însușiri psihice, intelectuale, emoționale, fizice, nu este doar partenerul lui X sau doar profesionistul, sau scriitorul, sau medicul, sau tehnicianul; noi sîntem un întreg și dacă o anumită fațetă a noastră din multitudinea acestora nu este îndeplinită, nu înseamnă că noi sîntem mai puțin valoroși. A te reduce doar la rolul de partener înseamnă o sărăcire interioară și o anulare a propriei identități.

Stigmatul de fi singur și sentimentul de a te simți singur cu care multe persoane tinere se confruntă vin din tiparele educaționale, deoarece mesajele primite sînt greșite, iar a înțelege că acestea nu sînt cele bune pentru noi necesită introspecție. Un mesaj care blochează este cel în care știm că trebuie să fim neapărat cu cineva, indiferent de cît de diferiți sîntem și cît de nefericiți ne facem. Există o lipsă a educației emoționale prin care să conștientizezi că a fi lîngă cineva înseamnă să alegi să fii în acea relație, lîngă o persoană unde te simți iubit, în siguranță și respectat. Unde identitatea ta există în armonie, lîngă a celuilalt, nu în luptă cu partenerul, căutînd să vedem care domină și la cine este puterea. Atunci cînd sîntem împreună cu un partener lîngă care funcționăm în armonie, chimia creierului nostru eliberează neurotransmițătorii plăcerii și ai fericirii: endorfine, serotonină și oxitocină. Creierul nostru, datorită neuroplasticității, modifică la propriu structura sinapselor neurale, adică retrasează noi căi neurale. Nivelul oxitocinei este responsabil cu atașamentul nostru, loialitatea, iubirea, iar pentru a crește nivelul acesteia este necesar să ne ținem în brațe, să ne mîngîiem și să ne îmbrățișăm, să avem parte de o relație sănătoasă emoțional.

28111243114 07aa36fa78 o jpg jpeg

Dacă sîntem într-o relație în care sîntem într-atît de deconectați încît gesturile de tandrețe nu mai există, creierul suferă la propriu, devenind stresat și eliberînd cortizol (hormonul stresului) și adrenalină, substanțe pe care le utilizăm în starea de luptă, de atac, și vasopresină care este răspunzătoare de creșterea tensiunii arteriale. Așadar, fie că sîntem într-o relație, fie că nu, lipsa echilibrului psihic produce modificări chimice ale creierului și duce la consecințe neurologice și deficite în viața socială și personală.

A alege singurătatea nu înseamnă că nu ești suficient de bun pentru că nu ai fost ales, este despre faptul că nu ai ales pe cineva întrucît valorile de viață nu au fost similare. Or, dacă aici există o diferență majoră, după ce trece atracția erotică și te dai jos din pat, realizezi că nu aveți prea mare lucru în comun. O relație funcțională implică valori comune de viață, sentimente de bunătate unul față de celălalt și siguranță. Siguranța implică loialitatea și respectul față de partener, dar și față de tine însuți. A nu-ți încălca valorile și principiile rămînînd loial și fidel relației oficiale înseamnă respect de sine. Atunci cînd trădezi valorile stabilite ale relației monogame, te trădezi pe tine însuți în primul rînd, apoi îți trădezi și partenerul. Dacă ești un om sănătos emoțional vei înțelege că trădarea vine la pachet cu suferință, nu numai pentru cel pe care l-ai trădat, nici pentru cel pe care l-ai adus nou în relația de cuplu, dar și pentru tine. Nu te placi pentru ce faci, iar în adîncul fiecăruia dintre noi știm care este adevărul, doar că sunetul lui este prea puternic și căutăm să-l acoperim cu diferite lucruri prin care să-l evităm măiestru. Uneori ne iese chiar pentru întreaga viață, doar că adevărul nu poate fi evitat total așa cum am vrea să credem, acesta va ieși la suprafață printr-o suferință fizică, la un moment dat. Totul este în noi și tot ce facem are consecințe în viața noastră și a celor din preajma noastră.

Singurătatea este o alegere, uneori conștientă, alteori neconștientizată, dar oricum ar fi este o alegere. Și este în regulă să o alegi dacă nu dorești o relație sau dacă nu întîlnești un om cu valori asemănătoare. E mai sănătos pentru igiena psihică să fii singur decît să intri într-o relație în care să îți mobilizezi resursele pentru a te lupta și a te apăra, unde nu te poți arăta descoperit și nu îți poți permite vulnerabilitatea.

Trebuie schimbate mentalitatea că ești pretențios și rușinea ce o implică crezul că ar fi ceva inadecvat la tine dacă îți dorești o persoană care să-ți corespundă, nu un partener de care să ai grijă, care să funcționeze ca adult în rol emoțional de copil, pe care să-l îngrijești exasperat, sperînd în maturizarea acestuia într-o bună zi care nu mai vine, situație care, în timp, aduce și multă furie la adresa partenerului. Trebuie schimbată această etichetă care este pusă celor care nu aleg pe oricine și care caută un partener lîngă care să poată fi în convivialitate. A fi singur are beneficii, la fel ca a fi într-o relație. Ambele situații au și beneficii, și neajunsuri. Este o alegere individuală ce implică valorile și tiparele în care am fost crescuți și care și-au lăsat amprenta asupra noastră.

Camus spune în Nunta: „Inima îmi era plină de o ciudată bucurie, de bucuria care izvorăște din conștiința împăcată. [...] tocmai asta simțeam și eu: îmi jucasem bine rolul, îmi făcusem meseria de om și faptul de-a fi cunoscut bucuria preț de o zi întreagă nu mi se părea o reușită excepțională, ci împlinirea patetică a unei condiții care, în anumite împrejurări, face din fericire o datorie. Regăsim atunci singurătatea, dar de data aceasta în satisfacție”.

A fi într-o relație este o altă alegere, iar dacă o faci să fie una funcțională poți avea parte de o stare de bine și de echilibru, care aduce împlinire. Pentru a avea o relație funcțională e important să înțelegem că miturile „au trăit fericiți pînă la adînci bătrîneți” rămîn povești, cei care trăiesc fericiți muncesc zi de zi la relația lor, rezolvă disfuncționalități, conflicte, vorbesc cu sinceritate, repară, se iartă, se îngrijesc de relația lor sexuală, au grijă de igiena lor, își acceptă diferențele, rămîn blînzi unul cu celălalt, își oferă sprijin, nu se critică, nu se judecă, își rămîn credincioși. Altfel, devine o relație abuzivă care te parazitează și, fix cum face un parazit care se hrănește cu bucăți din tine, merge pînă te epuizează și te îmbolnăvește.

Pare mult, dar, indiferent ce vom alege, nu ce ne va alege, este o muncă de o viață care aduce cu sine multe beneficii, dacă sîntem conștienți și prezenți în viața noastră. Unora ne iese natural, sînt puțini aceia; alții avem nevoie de sprijin. Dar ce bine că trăim aceste timpuri în care informația poate fi accesată cu ușurință, putem alege și putem afla și înțelege atîtea, și mai ales putem vindeca.

(articol publicat online pe 10 iulie 2020)

Cătălina Dumitrescu este psiholog clinician specialist, psihoterapeut în terapie cognitiv-comportamentală.

Foto: flickr.com

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.
p 11 J  Habermas WC jpg
Între think-tank și Denk-Panzer: intelectualul german
Sincronizarea limbajului educațional cu îmbogățirea limbajului specializat este imposibilă.
p 12 sus WC jpg
Turma minților independente
Multe se iartă în America. Mai multe decît în Europa.
p 23 jos jpg
Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice
În realitate, nimeni nu-i pune la colț pe clasicii ruși, fie ei scriitori, compozitori sau poeți.
p 22 jos jpg
Ecou (nu prea) îndepărtat. Intelectualii și puterea la 1996
Ar fi util cititorului dilematic de azi să vadă cum gîndeau acest subiect, acum aproape 30 de ani, stîrniți de revista noastră, trei intelectuali români majori: Ștefan Augustin Doinaș, Livius Ciocârlie și Ion Vianu.
E cool să postești jpeg
Un examen de conștiință
MeToo poate însemna mai mult decît mediatizare, scandal, procese: poate fi un real examen de conștiință.
p 10 sus Alyssa Milano WC jpg
MeToo, scurt istoric
Incriminarea hărțuirii sexuale nu a început cu mișcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.
p 11 jpg jpg
De ce stîrnește abuzul sexual atîtea reacții contradictorii?
Reacția la trauma sexuală este una socială, cu rădăcini și ramificații profunde.
p,12 jpg
#MeToo, din nou. Tot despre putere, recunoaștere, dar și hermeneutică
Încercările de delegitimare a mișcării #MeToo înseamnă și o lipsă de recunoaștere a victimelor abuzurilor sexuale și conferă putere abuzatorilor.

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.