Dependenţa digitală

Publicat în Dilema Veche nr. 172 din 26 Mai 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pentru băieţii şi fetele care o ard prin cyberspace, casa de modă Calvin Klein a inventat de curînd un parfum care să aprindă simţurile. E vorba de o aprindere mai mult virtuală, pentru că parfumul al cărui nume - CK In2U - trimite la argoul de Messenger, nu prea are miros şi poate fi achiziţionat în Second Life, sub formă de bule, în interiorul cărora se poate iniţia un dialog, probabil de tipul: "You’re smelling very bloggy today, baby!". Ambalajul său are un design şi o textură ce amintesc de iPod - icon-ul noii generaţii tehnologizate. Responsabilii de marketing de la Calvin Klein (vinovaţi mai demult şi de succesul imens al parfumul grunge CK One, care se vindea la pachet cu albume Nirvana) au explicat că target-ul produsului îl reprezintă "tehnosexualii", o nouă specie urbană. Tehnosexualul (termen inventat de matematicianul american Rick Montalvo) este, aşadar, un soi de narcisist de tip nou, cu un nivel ridicat de viaţă, obsedat de informatică şi mare iubitor de tehnică sofisticată, un produs al societăţii de consum şi al evoluţiei tehnologice permanente. Unii dintre noi, cei de factură mai retro, l-ar numi gadget freak, probabil un pic ironic, i-ar vorbi despre alienare, despre pericolul dependenţei, despre pierderea contactului cu realitatea, despre lipsa de perspective, şi l-ar sfătui, la fel de ironic: Get a life! A real one!. În acest timp, alţii sînt suficient de deştepţi încît să înţeleagă că această obsesie hi-tech abia aşteaptă să fie exploatată. Şi, în concluzie, să ceară cam 40 de lire sterline pentru un parfum care nu are miros, fiind destinat nu unor fiinţe umane, ci unor avataruri alcătuite din pixeli. Singurul miros pe care îl simte tehnosexualul este poate cel al tastaturii încinse şi al propriului său creier înfierbîntat de aparatele la care "se conectează" permanent, la serviciu, în maşină sau acasă. Madame Bovary în societatea de consum Cînd a împlinit 35 de ani, Daniel a simţit o dorinţă irezistibilă de a avea un televizor din acela cu plasmă. Era scump, dar ce calitate a imaginii, ce sunet incredibil de real, ce senzaţie de spaţiu în sufragerie fără hardughia de dinainte! Şi ce priviri admirative aveau prietenii, care nu se mai săturau să butoneze telecomanda. După aceea, s-a trezit într-o bună dimineaţă cu certitudinea faptului că telefonul său mobil părea să nu mai facă faţă în mod onorabil îndatoririlor sale. Nu avea nici sonerie polifonică, nici afişaj color, lucru aproape de neconceput pentru un mobil într-o lume civilizată. Era lipsit de posibilitatea de a imortaliza vreun moment fericit (sau orice fel de moment) al vieţii sale. Îi lipsea şi acea capacitate miraculoasă de a se conecta la Internet cît ai clipi. În mai puţin de două zile, bătrînul dinozaur a fost înlocuit cu un telefon mobil de ultimă generaţie. Cum toate acestea i-au cam secătuit economiile, următoarele electronice au fost achiziţionate în rate. Era şi greu să rezişti acelor cataloage superbe, în care femei lucioase prezentau, îmbrăcate sumar, nişte obiecte micuţe şi sofisticate, majoritatea de culoare argintie, care mai că nu-ţi citeau şi gîndurile. Şi ce nume apetisante aveau: Blackberry, flybook, smartphone, digi-walker, GPS Navigator, flashdrive, iPod. Sunau atît de sexy, de SF! Trebuia să le aibă pe toate, mai ales că nici nu apucai bine să te bucuri de unul, că apărea altul şi mai minunat, şi mai performant, cu memorie mai mare şi opţiuni mai complexe, de care aflai imediat, graţie Internetului atotcuprinzător, şi pe care îl puteai chiar comanda online. Creditele curgeau, unul după altul. Atît de simplu, doar cu buletinul. Iar casa se umplea de cataloage, pliante cu superoferte, manuale de utilizare ale unor aparate incredibil de sofisticate, fără de care viaţa era plicticoasă şi fără sens! Într-o zi, Daniel a început să primească în căsuţa poştală hîrtii ce îl somau să-şi plătească ratele şi dobînzile care se înmulţiseră în proporţie geometrică. Atunci a trebuit să facă un credit, din acela de consum, la care nu trebuie specificată destinaţia, pentru a mai achita din restanţe. Şi după aceea, altul, pentru a acoperi overdraft-ul de la cardul de credit. În final, a ajuns să se gîndească cum să falsifice semnătura soţiei pentru un împrumut mai mare, de la o bancă mai binevoitoare. Pentru că ar fi fost imposibil să vorbească cu ea şi să-i explice dorinţele lui, din moment ce ea îl considera un "nebun care aruncă banii pe toate prostiile", în timp ce viaţa se găseşte în cu totul altă parte. Şi, dîndu-şi seama ea la un moment dat de chestia asta cu viaţa, a şi plecat cu un altul, care prefera să-şi piardă vremea pe la pescuit, migălind mulinete şi lansete, în loc să butoneze gadget-uri electronice de ultimă oră. Iar el a rămas singur cu creditele, Internetul şi aparatele lui cu denumiri SF. Nu ştim dacă e fericit sau nu...

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
România a intrat în Cartea Recordurilor cu cea mai mare paradă moto din lume. Nu mai puțin de 3.722 motocicliști au participat la parada de pe ruta Pitești-Mioveni FOTO VIDEO
Nu mai puțin de 3.766 de motocicliști din toată România au luat parte sâmbătă 15 iunie la Pitești la cea mai mare paradă moto din lume, ce a doborât precedentul record, stabilit acum aproape cinci ani în Statele Unite ale Americii.
image
Imagini greu de privit filmate pe o șosea din Marea Britanie. Un polițist lovește intenționat cu mașina un vițel scăpat pe străzi: „Ce fel de monstru...?” VIDEO
Momente îngrozitoare petrecute pe o stradă din Marea Britanie, acolo unde un echipaj de poliție a lovit un vițel scăpat liber. Bietul animal a fost lovit de două ori cu autospeciala, iar martorii au catalogat intervenția drept una brutală, potrivit Daily Mail.
image
Românii, cei mai puțin educați cetățeni ai Europei. O nouă statistică arată că tinerii noștri nu aleg să continue studiile după liceu
Proporția populației cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, femeile fiind, în general, cele mai educate.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.