Departe de trunchi

Publicat în Dilema Veche nr. 866 din 12 - 18 noiembrie 2020
Departe de trunchi jpeg

Am observat, nu o dată, cît de puține par a avea în comun părinții mei. De la profesie la mod de petrecere a timpului, de la pasiuni la stil de a rezolva problemele, profilurile lor create pe un site de matrimoniale nu ar fi dus la un match niciodată. M-am mirat ce îi ține, totuși, de atîtea decenii împreună. Răspunsul pe care l-am primit a fost: „Gîndim la fel legat de lucrurile importante din viață”.

Terapeuta Esther Perel, cunoscută îndeosebi pentru activitatea ei în psihologia de cuplu și pentru maniera originală în care pledează pentru o „regîndire a infidelității”, făcea recent o distincție între „poveste de iubire” și „poveste de viață”. Era de părere că prima se bazează pe atracție, pe sentimente intense, iar a doua, pe posibilitatea de a construi ceva cu cineva, pe lucrurile pe care le au cei doi în comun. O poveste de iubire nu poate deveni una de viață numai prin pasiune. Este nevoie de ceva în plus: de aceleași valori.

Caracterul ni se poate forma în două direcții, mai spunea Perel. În spiritul autonomiei sau în cel al loialității. Poți să fii independent, să te bazezi doar pe tine în tot ce faci, fără să ai încredere în nimeni altcineva, sau poți miza pe interdependență, pe relațiile din viața ta, din care să îți extragi sensul și importanța. Ironic, în familia mea, doi adulți care au construit o poveste de viață, bazată pe valori comune și pe interdependență, au reușit să formeze un altul autonom, care s-a considerat mereu pe cont propriu. Pe mine.

Ca în majoritatea căsniciilor din acea vreme, rolurile masculin-feminin erau foarte clar delimitate și la părinții mei. Tata, inginer fiind, se pricepea la toate. Nu numai că am crescut cu această perspectivă, dar mi-a și verbalizat-o, spunînd mereu despre diverse sarcini că sînt „treabă de bărbat”. De-a lungul timpului, am constatat că situațiile cu pricina nu sînt chiar atît de dificile sau de neplăcute. Prin urmare, am învățat să montez singură orice fel de mobilă, să îmblînzesc fițele mașinii de spălat, să-mi dezmembrez complet calculatorul de nenumărate ori și să-l fac la loc. Sînt chiar posesoarea unei cutii cu scule care i-a impresionat pe toți meșterii la care am apelat, cînd natura muncii m-a depășit. Dar, așa cum psihologii spun că nici un comportament sau activitate nu persistă dacă nu aduce un beneficiu, e posibil ca toate aceste treburi inginerești pe care le-am făcut singură să-mi fi produs o satisfacție grozavă, ba chiar un soi de validare. Îmi amintesc și acum noaptea în care am alergat prin casă un cerc metalic, adică partea superioară a unei măsuțe, care refuza să se lase prins de suport, sau cît am manevrat la niște etajere, strîngînd atent șuruburile cu o cheie tip L, dat fiind că s-au încăpățînat mult timp să fie oblice, nu în unghi drept.

Modelul feminin mi-a fost unul care nu se oprea niciodată, la fel cum nu prea putea să accepte noțiunea de „stat degeaba” nici la ceilalți. Mama reușea să fie și la spital, și acasă, și în bucătărie, și în curte, și pe tocuri, și la piață, și să ghicească ce ne va da la teza la română, și să-mi lase pe fotoliu o rochie pregătită pentru balul din week-end (că poate mă răzgîndesc și mă duc, totuși). Nu știu ce ar fi preferat să facă în diverse situații sau ce și-a dorit pentru sine, în viață. Nu am întrebat-o niciodată. Dar, pentru că tot ce vedeam era cumva copleșitor, am dedus rapid că, odată ce te măriți, trebuie să-ți faci rost și de un număr considerabil de clone, fiecare specializată în altă activitate. Că, mai ales după ce apar copiii, propriile tale țeluri sau visuri nici nu mai contează. Capeți o a doua slujbă cu normă întreagă, care nu se termină nicicînd. Momentul în care să mă simt pregătită (sau să am curaj) pentru așa ceva nu a mai venit, deși mama mi-a zis mereu că viața nu poate fi pînă la capăt un șir de călătorii și de festivaluri.

Poate că cele două tipuri de caracter despre care vorbea Esther Perel se pliază perfect pe cele două tipuri de povești pe care le căutăm. Unii vor să construiască pragmatic o relație de o viață, recalibrîndu-și așteptările și învățînd arta compromisului. Pentru alții, pasiunea este vitală. Atîta timp cît durează ea, trăiește și povestea de iubire. Așa cum există oameni care nu suportă să se întoarcă într-o casă goală și alții care abia după ce au intrat în ea și au închis bine ușa pe dinăuntru simt că pot, în sfîrșit, să respire.

Prețul pentru independență, pentru libertatea de a face ce vrei, aproape cînd vrei, de a alege numai lucrurile croite după gustul tău, este acela că în anumite momente-cheie, de obicei cînd e vorba de boală, de moarte, ori de ceva peste puterile tale, ești cu desăvîrșire singur. Decide fiecare dacă merită plătit sau nu. Modelul de cuplu, dar și cel masculin și cel feminin le vezi inițial în familie. Unii reușesc să le reproducă în propria lor viață aproape la perfecție. Alții procedează taman pe dos.

Am multe clipe cînd am nevoie să mă opresc și unele în care chiar „stau degeaba”. Ba, mai mult, după 40 de ani am învățat să nu mă mai simt deloc vinovată pentru asta. Fac lucrurile altfel decît mama și cred că ea a înțeles că e așa, la un moment dat, la fel cum și tata s-a prins că-mi place să-mi rezolv treburile singură. Viața chiar s-a dovedit a fi un șir de „călătorii”, solitare sau în doi, cu toate felurile de povești.

Foto: flickr.com

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?