Departe de trunchi

Publicat în Dilema Veche nr. 866 din 12 - 18 noiembrie 2020
Departe de trunchi jpeg

Am observat, nu o dată, cît de puține par a avea în comun părinții mei. De la profesie la mod de petrecere a timpului, de la pasiuni la stil de a rezolva problemele, profilurile lor create pe un site de matrimoniale nu ar fi dus la un match niciodată. M-am mirat ce îi ține, totuși, de atîtea decenii împreună. Răspunsul pe care l-am primit a fost: „Gîndim la fel legat de lucrurile importante din viață”.

Terapeuta Esther Perel, cunoscută îndeosebi pentru activitatea ei în psihologia de cuplu și pentru maniera originală în care pledează pentru o „regîndire a infidelității”, făcea recent o distincție între „poveste de iubire” și „poveste de viață”. Era de părere că prima se bazează pe atracție, pe sentimente intense, iar a doua, pe posibilitatea de a construi ceva cu cineva, pe lucrurile pe care le au cei doi în comun. O poveste de iubire nu poate deveni una de viață numai prin pasiune. Este nevoie de ceva în plus: de aceleași valori.

Caracterul ni se poate forma în două direcții, mai spunea Perel. În spiritul autonomiei sau în cel al loialității. Poți să fii independent, să te bazezi doar pe tine în tot ce faci, fără să ai încredere în nimeni altcineva, sau poți miza pe interdependență, pe relațiile din viața ta, din care să îți extragi sensul și importanța. Ironic, în familia mea, doi adulți care au construit o poveste de viață, bazată pe valori comune și pe interdependență, au reușit să formeze un altul autonom, care s-a considerat mereu pe cont propriu. Pe mine.

Ca în majoritatea căsniciilor din acea vreme, rolurile masculin-feminin erau foarte clar delimitate și la părinții mei. Tata, inginer fiind, se pricepea la toate. Nu numai că am crescut cu această perspectivă, dar mi-a și verbalizat-o, spunînd mereu despre diverse sarcini că sînt „treabă de bărbat”. De-a lungul timpului, am constatat că situațiile cu pricina nu sînt chiar atît de dificile sau de neplăcute. Prin urmare, am învățat să montez singură orice fel de mobilă, să îmblînzesc fițele mașinii de spălat, să-mi dezmembrez complet calculatorul de nenumărate ori și să-l fac la loc. Sînt chiar posesoarea unei cutii cu scule care i-a impresionat pe toți meșterii la care am apelat, cînd natura muncii m-a depășit. Dar, așa cum psihologii spun că nici un comportament sau activitate nu persistă dacă nu aduce un beneficiu, e posibil ca toate aceste treburi inginerești pe care le-am făcut singură să-mi fi produs o satisfacție grozavă, ba chiar un soi de validare. Îmi amintesc și acum noaptea în care am alergat prin casă un cerc metalic, adică partea superioară a unei măsuțe, care refuza să se lase prins de suport, sau cît am manevrat la niște etajere, strîngînd atent șuruburile cu o cheie tip L, dat fiind că s-au încăpățînat mult timp să fie oblice, nu în unghi drept.

Modelul feminin mi-a fost unul care nu se oprea niciodată, la fel cum nu prea putea să accepte noțiunea de „stat degeaba” nici la ceilalți. Mama reușea să fie și la spital, și acasă, și în bucătărie, și în curte, și pe tocuri, și la piață, și să ghicească ce ne va da la teza la română, și să-mi lase pe fotoliu o rochie pregătită pentru balul din week-end (că poate mă răzgîndesc și mă duc, totuși). Nu știu ce ar fi preferat să facă în diverse situații sau ce și-a dorit pentru sine, în viață. Nu am întrebat-o niciodată. Dar, pentru că tot ce vedeam era cumva copleșitor, am dedus rapid că, odată ce te măriți, trebuie să-ți faci rost și de un număr considerabil de clone, fiecare specializată în altă activitate. Că, mai ales după ce apar copiii, propriile tale țeluri sau visuri nici nu mai contează. Capeți o a doua slujbă cu normă întreagă, care nu se termină nicicînd. Momentul în care să mă simt pregătită (sau să am curaj) pentru așa ceva nu a mai venit, deși mama mi-a zis mereu că viața nu poate fi pînă la capăt un șir de călătorii și de festivaluri.

Poate că cele două tipuri de caracter despre care vorbea Esther Perel se pliază perfect pe cele două tipuri de povești pe care le căutăm. Unii vor să construiască pragmatic o relație de o viață, recalibrîndu-și așteptările și învățînd arta compromisului. Pentru alții, pasiunea este vitală. Atîta timp cît durează ea, trăiește și povestea de iubire. Așa cum există oameni care nu suportă să se întoarcă într-o casă goală și alții care abia după ce au intrat în ea și au închis bine ușa pe dinăuntru simt că pot, în sfîrșit, să respire.

Prețul pentru independență, pentru libertatea de a face ce vrei, aproape cînd vrei, de a alege numai lucrurile croite după gustul tău, este acela că în anumite momente-cheie, de obicei cînd e vorba de boală, de moarte, ori de ceva peste puterile tale, ești cu desăvîrșire singur. Decide fiecare dacă merită plătit sau nu. Modelul de cuplu, dar și cel masculin și cel feminin le vezi inițial în familie. Unii reușesc să le reproducă în propria lor viață aproape la perfecție. Alții procedează taman pe dos.

Am multe clipe cînd am nevoie să mă opresc și unele în care chiar „stau degeaba”. Ba, mai mult, după 40 de ani am învățat să nu mă mai simt deloc vinovată pentru asta. Fac lucrurile altfel decît mama și cred că ea a înțeles că e așa, la un moment dat, la fel cum și tata s-a prins că-mi place să-mi rezolv treburile singură. Viața chiar s-a dovedit a fi un șir de „călătorii”, solitare sau în doi, cu toate felurile de povești.

Foto: flickr.com

Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.
Irina jpg
O stradă doar a lor
Blocurile noi, plombe inestetice inserate în această alveolă cu aspect periurban, la rîndul ei înglobată într-un mare cartier de blocuri, ar fi contribuit la „curățirea” zonei.
1024px Bruxelles   Commission Européenne Berlaymont (23191436909) jpg
România, la periferia UE? Da, dar alții dau buzna afară
Faptul că euroscepticismul e (deocamdată?...) o afacere politică fără urmări, în România, e confirmat de ultimele formule de guvernare din țară.
p 14 sus Piazza del Popolo WC jpg1 jpg
Marginea lumii
E o senzație greu de găsit în altă parte, aceea că nimeni, niciodată, n-are ochii ațintiți spre tine, ceea ce îți lasă loc să faci ce vrei și să fii cum ești.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta apărării
Ne-am gîndit să abordăm chestiuni precum soarta, scopul și responsabilitatea artei în vreme de război.
p 10 C  Alba jpg
Artă fără adăpost
Muzeele de artă s-au obișnuit cu drôle de guerre care a șters din mințile tuturor iminența sau măcar posibilitatea unui război real.
p 11 youtube jpg
Patru tablouri
Au fost furate peste 170.000 de mii piese de artă fără ca trupele „eliberatoare“ să intervină.
d15 Dan Perjovschi Anti War Drawings ©Nicolas Wefers 5 jpg
Make art, not war – anchetă
Dată fiind natura explicit grafică a unui conflict armat, am adresat trei întrebări cîtorva artiști care se ocupă cu imaginea: pictori, artiști vizuali, regizori de film, desenatori.
p 1 Carlos Alba jpg
Fragilitatea indestructibilă a literei
Asta e proprietatea esențială a cărților: opresc în corpul lor corpurile morții.

Adevarul.ro

image
Motivul stupid pentru care o grădiniţă din Hunedoara a fost mâzgălită cu mesaje de ură şi ameninţare VIDEO
O grădiniţă din Hunedoara a fost vandalizată. Autorii distrugerilor au lăsat mesaje de ameninţare şi de ură pe faţada clădirii.
image
Un general rus obez şi retras din activitate, trimis să lupte în războiul din Ucraina: „Nimeni nu-i poate refuza supunerea”
Un general rus pensionat şi obez, a fost trimis de Vladimir Putin să lupte în prima linie în războiul din Ucraina care se desfăşoară mai ales în partea de est a ţării. Decizia vine în contextul în care armata rusă pierde tot mai mulţi militari de rang înalt pe câmpul de luptă.
image
„Q”, internautul de la care a pornit mişcarea QAnon, a revenit pe forumurile web după 2 ani de pauză: „Să jucăm încă o dată?”
Utilizatorul anonim cunoscut sub numele de „Q” al forumurilor 4chan şi 8kun, personaj ale cărui anunţuri criptice au dat naştere teoriei conspiraţiei fasciste pro-Trump cunoscută drept QAnon, şi-a reluat postările după o pauză de aproape doi ani.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.