Democrația claustrofobă

Publicat în Dilema Veche nr. 820 din 7–13 noiembrie 2019
Democrația claustrofobă jpeg

„Luminița de la capătul tunelului“ e o metaforă devenită loc comun în limbajul politic românesc de după 1989 și căzută în derizoriu mai cu seamă după guvernarea Convenției Democrate din 1996-2000, care o utilizase în exces în timpul campaniei electorale. Derizoriul a urmat, evident, entuziasmului excesiv și disproporționatei investiții de încredere cerută de noua putere politică atunci cînd a preluat guvernarea de la un regim aflat într-o evidentă continuitate de structuri și etos instituțional cu partidul-stat. Dar ce presupunea, de fapt, metafora și cu ce încerca ea să se lupte în imaginarul politic al acelor ani? Ce tip de așteptare chema această metaforă și care sînt posibilele explicații pentru dezvrăjirea masivă care a urmat?

Prima constatare este una cît se poate de banală: distanța mult prea mare dintre promisiuni și realizarea lor efectivă. Ambiția sau retorica electorală insuficient amendate, suprapuse pe așteptările unui electorat deja exasperat de criza economică și politică masivă a primilor ani de după 1989, au condus la o falie uriașă între posibilitatea reală de acțiune a guvernării, pe de o parte, și proiecțiile anterioare, cumulate cu așteptările. Cu alte cuvinte, guvernarea a căzut în propria capcană simbolică și discursivă, irosind uriașul capital de încredere și de legitimitate transferat de electorat în urma alegerilor. Este ceea ce în teoria politică se numește „capcana încrederii“ (David Runciman), sau dificultatea guvernării sau chiar a regimului politic (democratic) de a echilibra tendințele ușor schizoide ale democrației în sine, relevate de experiența ultimului secol. Apelul excesiv la încredere, neonorat la capătul drumului, poate distruge însuși țesutul fragil al „ficțiunii“ contractului (într-o formulă benthamiană). Pentru construcția democratică, chiar ideea de a propune de la bun început o metaforă de natură mai degrabă mesianică este contrară ideii de contract și delegare, intrinseci proiectului democratic. Metafora luminiței de la capătul tunelului implica existența unei entități sau a unui lider suficient de „luminat“ încît să ia poporul de mînă și să-l conducă spre ieșire, în urma unui acord exprimat prin ștampila „votat“. Pe de altă parte, într-o construcție contradictorie, aceeași entitate avansa ideea unui contract cu națiunea – „Contractul cu România“. Cele două părți se angajau, una să dea votul, cealaltă să livreze buna guvernare, pusă în operă de „15.000 de specialiști“. Toate aceste formule au intrat deja în folclorul politic al tranziției post-comuniste și pornesc de la incongruența fondatoare, în logica democratică, a două moduri radical diferite de a defini încrederea: mitul salvatorului și raționalitatea contractuală.

Democrațiile sînt o înșiruire de false crize, credea Tocqueville, uitîndu-se la viața politică americană a începutului de secol XIX. Tumultul scenei politice a Lumii Noi, succesiunea rapidă a guvernelor, agitația perpetuă a opiniei publice, colorată, gălăgioasă, stridentă, îl entuziasmau și îl nelinișteau în egală măsură. Metoda ajustării din mers a diferențelor izvorîte din practica egalității ridica în ochii primului teoretician modern al democrației chestiunea bunei guvernări și a abilității aleșilor de a insufla națiunii încrederea. Cu toate acestea, în mod paradoxal, instabilitatea aparentă a democrațiilor poate fi și sursa capacității acestora de a se consolida.

Tunelul, spațiu claustrofobic și angoasant, nu era cea mai potrivită metaforă pentru alternativa democratică, deși nu se poate afirma că intențiile din spatele ei vizau altceva decît construcția de tip democratic. O a doua constatare ține așadar de resorturile implicite mobilizate într-o asemenea formulă: metafora tunelului descrie, în primul rînd, un spațiu politic contiguu, obscur și unidirecțional. Mișcarea într-un asemenea spațiu nu poate avea decît un înainte și un înapoi, ceea ce limitează de la bun început posibilitatea alegerii. Or, modernitatea propune diverse metafore pentru proiectul democratic: lichiditate (Bauman), arborescență, interconectare, rețele etc. Mai toate presupun existența unui cîmp potențial de mișcare multidirecțional, unde individualitatea, subiectivitatea, diversitatea pot coabita în interiorul unui proiect politic flexibil. Liniaritatea, imaginea unidirecțională se regăsesc în imaginarul modernității în produse politice de tip istoricist, teleologic: societate închisă, condiționarea socială sau rasială, inevitabilitatea istorică. Cu alte cuvinte, metafora tunelului e cu siguranță integrată modernității, dar nu aduce neapărat servicii proiectului democratic. La treizeci de ani de la căderea Cortinei de Fier, într-un climat oricum dominat de retorica Apocalipsei, sfîșiat de autoritarisme, inegalități și traumatisme prost cicatrizate, tranziția pare mai degrabă eratică decît liniară. Dar absența luminiței de la capătul tunelului ar trebui, de fapt, să bucure mai mult decît să prost-dispună: e poate semnul că, în locul tunelului, mai există, încă, un cîmp al posibilităților.

Raluca Alexandrescu este conferențiar abilitat la Facultatea de Științe Politice a Universității din București.

Foto: wikimedia commons

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.