Degradare și abandon la Herculane

Orașul-stațiune Băile Herculane are un potențial imens de reactivare urbană și turistică, beneficiind de trei elemente propice unei dezvoltări sustenabile și durabile: patrimoniu natural, patrimoniu cultural și resursele balneare. Acestea conturează și definesc identitatea așezării și a comunității. În prezent însă, turismul în zonă este relativ scăzut, iar compoziția mediului turistic este relativ omogenă, constînd preponderent în persoane vîrstnice.

Staţiunea este una dintre cele mai vechi băi termale de pe teritoriul României și din Europa. De-a lungul timpului a trecut prin mai multe momente de progres și regres, dar întotdeauna a găsit oportunitatea de a se reinventa. Atestate documentar pentru prima oară în anul 153 d.Chr., în perioada romană, aflate succesiv sub stăpînire maghiară, otomană și apoi austro-ungară, Băile Herculane cunosc o dezvoltare fără precedent în secolul al XIX-lea, cînd funcțiunii principale de centru de tratament medical i se adaugă și funcțiuni culturale și de loisir. Așezarea este frecventată de mari personalități ale vremii, printre care împăratul Franz Josef, care observă că Băile Herculane este „cea mai frumoasă stațiune de pe continent“, și soția sa, împărăteasa Elisabeta de Austria, cunoscută și ca Sissi, care deținea o proprietate în oraș, Vila Elisabeta. 

Existenţa staţiunii Băile Herculane timp de două milenii a fost favorizată de eficacitatea miraculoasă a izvoarelor termale, dar și de pitoreasca aşezare a staţiunii într-o vale adăpostită de munţi, de o frumuseţe aparte. În prezent, zona este inclusă în situl protejat „Natura 2000“. 

Băile Herculane poate fi privit ca un spaţiu idilic, dominat de urmele istoriei care l-au consacrat și care se prezintă ca un muzeu în aer liber datorită patrimoniului arhitectural bogat. Acesta este un pilon important al identității locului, constînd în 74 de obiective înscrise în Lista Monumentelor Istorice 2010: 14 situri arheologice, 55 de ansambluri și monumente de arhitectură, 5 monumente de for public – statui. În plus, așezarea a fost concepută pe baza ideilor/planurilor lui Wilhelm Doderer, arhitect și urbanist recunoscut în epocă. Pe lîngă spațiul fizic, mentalul colectiv e marcat și organizat și în funcție de întîmplări legate de personaje mitologice sau istorice care au devenit și ele parte din patrimoniul imaterial al locului. Astfel, legendele cu privire la Hercule sau povestirile legate de sosirea Împărătesei Sissi devin laitmotive în reprezentarea identităţii culturale locale. 

Toate aceste componente – culturale, naturale și istorice – formează un spațiu heterotopic, înrădăcinat în valențele trecutului glorios, dar capturat în birocrația și indiferența anilor de după Revoluție. Există potențial pentru un brand puternic, dar, mai mult, oportunități de dezvoltare sustenabilă și creativă, blocate însă în degradare și abandon.

Cum s-a ajuns la această degradare? O privatizare prost gestionată și multă indiferență mai tîrziu au făcut ca Băile Herculane să ajungă exponentul patrimoniului balnear în decădere. Echipamentele balneo-climaterice sînt în mare parte închise, accesul la resursele termale a fost limitat, iar centrul istoric a ajuns într-o stare de abandon. Situația juridică incertă, rezultată în urma deciziilor politice din anii ’90, cît și din cauza corupției, a înghețat monumentele istorice în timp. Ele au devenit spații în așteptare, o așteptare care depinde de Justiție și de un Minister al Culturii care a ignorat potențialul cultural al acestora. Poate ne-au așteptat și pe noi, societatea civilă, să intervenim prin diverse modalități. Cert este că monumentele așteaptă și tot așteaptă. Orașul se află într-un proces încet de contracție, în ciuda numărului mare de turiști prezenți în stațiune.

Totuși, din această degradare și această contracție se pot extrage elemente care să dea formă unui nou început, care să constituie vectorii unei noi etape de dezvoltare a orașului-stațiune, precum resursele geotermale, poziția strategică, cît și obiectivele arhitecturale și culturale. Printr-o dezvoltare durabilă integrată, fundamentată în aceste resurse, sprijinirea investițiilor private și a parteneriatelor de tip public-privat, orașul poate ieși din această etapă de regres. Mai importante decît toți acești factori sînt viziunea și voința. 

Ansamblul Băilor Neptun se înscrie în contextul urbanistic al zonei Cazinoului, care constituie cel de-al doilea nucleu istoric al localității, realizat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Ansamblul este format din trei construcții: clădirea propriu-zisă, ce are funcţia medicală de bază, şi două anexe care înglobează spațiile tehnice aferente băii. Ansamblul urban, la definirea căruia contribuie Baia Neptun, clădire cu statut de monument istoric clasă A, este inclus în categoria monumentelor de importanţă națională. Astăzi, Băile Neptun se regăsesc într-un stadiu avansat de degradare. Împreună cu o echipă de ingineri și arhitecți am declarat clădirea Băilor Neptun pericol public și am început un proiect amplu unde obiectivul final este restaurarea și valorificarea monumentului istoric, în cadrul platformei Herculane Project.  

Pentru ca Baia Neptun să fie din nou funcțională, echipa noastră a schițat o serie de pași: 1) intervenția de urgență pentru punere în siguranță; 2) crearea unei strategii sustenabile și integrate pentru reactivarea imobilului; 3) rezolvarea situației juridice și întregirea imobilului; 4) atragerea sponsorilor și a partenerilor instituționali și privați pentru implementarea strategiei; 5) dezvoltarea unei teme clare de arhitectură și a unui caiet de sarcini cu specificații clare; 6) organizarea unui concurs de arhitectură la nivel național, în parteneriat cu Ordinul Arhitecților din România; 7) aplicare la diverse axe de finanțări, inclusiv cele din cadrul Pactului Verde, utilizînd resursa termală a izvorului Neptun; 8) formarea și contractarea unei echipe de specialiști și firme specializate necesare implementării proiectului de reactivare a clădirii. 

Pentru a putea reactiva această clădire-monument istoric de interes național este absolut obligatorie colaborarea între instituțiile statului, mediul privat, specialiști și comunitate. 

Revenim la importanța unei viziuni integrate și la voință. Pentru a putea valorifica obiectivele de patrimoniu balnear este nevoie de o viziune prin care acestea să se autosusțină reciproc, urmînd modelul după care au fost construite.

Cum ar fi dacă în cadrul administrațiilor publice ce au în gestiune ansambluri mari de patrimoniu s-ar dezvolta un compartiment special format din specialiști din arhitectură, urbanism, peisagistică, infrastructură, experți juridici, turism, economie circulară, medicină/balneologie și cultură? O echipă formată din domeniile relevante pentru dezvoltarea durabilă a acelui oraș? Echipamentele balneare au fost construite în Herculane, și nu numai, avînd la bază concepte integratoare de funcțiuni diverse, care se completau reciproc în baza unei scheme funcționale extrem de complexe. Astăzi, valorificarea și/sau refuncționalizarea acestor zone depinde de o planificare urbană, care trebuie dezvoltată pornind chiar de la aceste concepte. Se pot ele reactiva și reconecta? Ce funcțiuni putem integra acolo unde componenta medicală balneară nu mai este de actualitate? Ce își dorește comunitatea locală? Dar cea tranzitorie? 

Cred că o soluție în domeniul acestui tip de patrimoniu balnear este o alianță a stațiunilor balneare, prin care o astfel de echipă integratoare, alături de investitori privați și reprezentanți ai diverselor instituții profesionale sau ale statului, poate genera soluții și acțiuni concrete pornind de la elementele recurente ale acestei tipologii de oraș. Un astfel de grup de lucru, pornind de la un studiu de caz cum sînt Băile Neptun și întregul areal istoric al stațiunii Herculane, poate genera un efect de domino între stațiuni și un schimb eficient de bune practici, soluții și metode sustenabile de regenerare urbană.

Bineînțeles, odată implementat Codul Patrimoniului, un astfel de grup de lucru ar avea la bază și o legislație integratoare, care ar facilita și eficientiza procesul birocratic de restaurare și valorificare a patrimoniului.

Oana Chirilă este arhitectă. Inițiatoare a Herculane Project.