De unde bani pentru afaceri?

Alexandra TODERIŢĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 606 din 24-30 septembrie 2015
De unde bani pentru afaceri? jpeg

Rata sărăciei şi excluziunii sociale este de 40,4% în România, dublă faţă de media UE. În această statistică, romii ies în evidenţă: peste 70% din persoanele care aparţin acestei etnii în România se încadrează în categoria de vulnerabilitate economică, rata sărăciei în cazul acestei minorităţi fiind de cinci-şase ori mai mare decît în cazul populaţiei majoritare. 

Cu toate acestea, în România există romi antreprenori. Conform unui studiu al Băncii Mondiale din 2011, 30% din romii din România sînt implicaţi în circuitul economic (au o formă de venit), iar 3% din aceştia derulează activităţi generatoare de venit pe cont propriu. Ceea ce înseamnă că aproximativ 18.000 de persoane de etnie romă se încadrează în categoria antreprenorilor. Mai mari sau mai mici, fiscalizaţi sau nu încă, aceşti oameni există, îşi susţin şi uneori îşi întreţin în totalitate familiile, duc mai departe meserii tradiţionale (căldărarii, argintarii, ursarii etc.) sau din contra – fac comerţ, cultivă pămîntul, produc pavele, repară cauciucuri – banale ocupaţii ale majoritarilor, contribuind faţă de societate şi împărtăşind bucuriile şi necazurile de zi cu zi ale întreprinzătorilor din această ţară. 

Aceasta este statistica de la care am pornit la drum acum un an, într-un proiect de cercetare a situaţiei micilor întreprinzători de etnie romă. Cînd zic „noi“ mă refer la Centrul Român de Politici Europene (CRPE) împreună cu partenerii de la Policy Center for Roma and Minorities. Ne-au interesat mai ales accesul la capital şi necesarul de finanţare. Scopul proiectului e de a propune soluţii prin care pot fi ajutaţi, mai ales instrumente financiare dedicate antreprenorilor romi în fondurile structurale primite de la Uniunea Europeană. Am plecat de la ideea că microcreditarea calată pe specificul nevoilor acestor antreprenori ar putea fi un loz cîştigător. 

Am fost în 39 de localităţi din toată ţara – de la Dunăre la Botoşani, din Bihor în Brăila – şi am vorbit cu 100 de mici antreprenori. Contactarea unei treimi, aproximativ, dintre aceştia ne-a fost facilitată iniţial de o serie de ONG-uri care interacţionaseră cu respectivele comunităţi în cadrul proiectelor derulate în domeniul incluziunii socio-economice a romilor şi a altor grupuri vulnerabile. Pe această cale mulţumim Romano Boutique, Fundaţiei PACT, Fundaţiei Pakiv, Agenţiei Împreună etc. pentru sprijinul acordat. Nu e uşor să mergi la oameni acasă şi să-i întrebi cum stau cu banii, cum se descurcă, cum ar lua împrumuturi, mai ales la oameni obişnuiţi să fie hărţuiţi pe aceste teme, nu întrebaţi cu empatie. Încrederea şi deschiderea comunităţilor în care am făcut interviurile au fost esenţiale pentru finalizarea acestui demers. 

Ce am aflat 

Una dintre prejudecăţile legate de comportamentul financiar al romilor este că aceştia se împrumută pentru nevoi personale şi consum, nu şi în scopuri productive. Cercetarea noastră de teren arată că, de fapt, situaţia este mult mai nuanţată: 41 dintre cei intervievaţi nu împrumutaseră pînă acum bani nici pentru scopuri personale, nici pentru demersuri lucrative. Oamenii sînt foarte conştienţi ce eforturi şi riscuri presupune contractarea unui împrumut, de orice fel ar fi el. Dintre cei 100 cu care am vorbit, şapte împrumutaseră bani de la bănci pentru afacere – investiţii sau capital de lucru – şi 39 se împrumutaseră în scopuri personale (în general de la rude şi prieteni). Doar doi dintre cei intervievaţi au împrumutat în scopuri personale de la case de ajutor reciproc. 

În ceea ce priveşte relaţia cu băncile, în cazul celor pentru care a existat una, aceasta este cu lumini şi umbre. În timp ce acei cîţiva mai „răsăriţi“ dintre ei n-au avut probleme în a contracta credite bancare, majoritatea povestesc fie că s-au simţit discriminaţi („mi-au zis că nu mai dau bani la ţigani“), fie că li s-au solicitat garanţii prea mari sau acte pe care ei nu le aveau. Un căldărar se plîngea de acest din urmă aspect, în special prin prisma activităţii sale: „Doar SRL-urile care fac dovadă prin număr de angajaţi, profit etc. iau împrumut de la bancă. Noi, micii meşteşugari, n-avem toate hîrţoagele pe care ni le cere banca. Nouă ne-ar trebui un împrumut pe durată lungă, iar rata să nu fie lunară, ci trimestrială. Altă soluţie: pentru meseriaşi, statul să pună taxă anuală fixă (impozit forfetar). Majoritatea romilor stau foarte greu cu evidenţa. Cînd mergem în tîrg cu ceaunele, Poliţia Economică nu ne crede, ne alungă. Ne cer facturi şi pentru ultimul capăt de aţă. Eu n-am cumpărat materia primă, am luat-o la schimb. Dacă ar exista taxă fixă nu ne-ar mai agresa. Majoritatea fac abuz. Dai două milioane pe contabilitate cînd tu faci zece milioane să hrăneşti familia. Primăvara facem mărţişoare. Băiatul meu de 22 de ani lucrează, băiatul meu de 9 ani lucrează clopoţei. Taxele, organele ne alungă de pe piaţă. Atunci copiii cum să mai continue?“. 

Un alt loc comun este ideea că romii, în covîrşitoarea lor majoritate, lucrează la negru. Studiul „Riscuri şi inechităţi sociale în România“ (2009) raportează că 56% din persoanele de etnie romă ocupate din România activează în economia informală. O actualizare mai recentă a acestor cifre ar fi binevenită, dată fiind schimbarea peisajului reglementărilor fiscale şi de aplicare a legii în ultimii ani. În eşantionul nostru avem 61 de întreprinzători înregistraţi juridic (21 PFA, 28 de SRL-uri, trei întreprinderi individuale, trei întreprinderi familiale, trei ONG-uri, trei cooperative meşteşugăreşti) şi doar 38 de antreprenori fără formă juridică (dintre care trei fermieri care vînd pe certificate de producător). Dintre cei fără forme juridice, doar patru au declarat că nu intenţionează să îşi înregistreze afacerea. 19 dintre cei fără acte în acest moment au declarat că plănuiesc să intre în economia fiscalizată, iar trei ar intra doar dacă anumite condiţii ar fi întrunite – de exemplu, dacă ar face mai mulţi bani, dacă ar putea să-şi cumpere mai multe animale, să-şi dezvolte ceva mai mult afacerea, astfel încît să-şi permită să plătească taxe la stat etc. 

În final, ajungem şi la miezul şi esenţa cercetării noastre: nevoia percepută de capital suplimentar, dacă/cum vor să-şi dezvolte afacerile, de cît ar avea nevoie şi unde consideră că s-ar putea duce pentru a obţine banii. Oamenilor le rămîn în mînă, în urma activităţilor antreprenoriale, în medie 500-2000 de lei/lună în cazul meşteşugarilor, comercianţilor, meşterilor; suma creşte la nivelul 2000-4000 de lei/lună în cazul antreprenorilor din domeniul serviciilor (frizerie, vulcanizare auto, pizzerie, intermediere) sau construcţiilor. Nu de la toţi am obţinut sume extrem de exacte, unii ne-au răspuns care este nivelul veniturilor într-un an şi cît îşi pun adaos comercial, alţii cît cîştigă într-un sezon şi care le sînt cheltuielile. Dar,

cifrele sînt cele de mai sus. 

71 dintre antreprenorii romi au declarat că ar avea nevoie de împrumuturi în scopuri pe cît de diverse, pe atît de fireşti pentru orice mic întreprinzător de felul lor: argintarul să-şi ia scule noi, rudarul din Băbeni să-şi facă un chioşculeţ în faţa casei, cum au mai toţi vecinii romi care lucrează în lemn, să-şi expună mai bine făcăleţele, coşurile şi alte minunăţii clienţilor cehi şi polonezi care vin în sat special pentru astfel de produse, căldărarul să cumpere mai multă tablă, pentru a produce un volum mai mare şi a-l atrage şi pe fiul său în meserie, măturarul să-şi cultive propria plantaţie de nuiele, să nu le mai cumpere, pepenarul să arendeze terenul şi să-şi pună pepeni pentru la anul etc. Restul pînă la 100 ori sînt speriaţi de ideea de împrumut în sine, chiar dacă ar fi în scopuri productive, ori nu au o poziţie definită pe acest subiect. 

Sumele pe care aceşti oameni le-ar împrumuta se situează de cele mai multe ori în intervalul 5000-10.000 de euro, doar cei din eşalonul superior (antreprenorii în construcţii, florarii) au avansat sume mai mari (15.000-45.000 de euro sau chiar mai mult). Zece dintre antreprenori au menţionat că s-ar avînta la un (micro)credit doar în condiţiile unei dobînzi mai mici decît cea existentă pe piaţă. 

Întrebaţi de unde cred ei că ar putea obţine aceste împrumuturi, băncile şi sursele informale (prieteni, familie, comunitate) au obţinut acelaşi număr de „voturi“ – cîte 20. Doar nouă dintre respondenţi cunosc faptul că există vehicule financiare alternative (de exemplu, instituţii de microfinanţare, IFN-uri). 

Recomandări  

Concluziile şi recomandările formulate în urma acestei cercetări vor fi prezentate pe larg în cadrul rapoartelor pe care CRPE le va lansa în perioada care urmează. Pe scurt, considerăm că noile fonduri europene pentru dezvoltarea capitalului uman (POCU, urmaşul, sperăm mai de succes, al celebrului POSDRU) ar trebui să completeze sprijinul clasic pentru entităţile de economie socială cum sînt multe din cazurile afacerilor prezentate mai sus – alocaţiile financiare nerambursabile (granturi) atît cu măsuri de sprijin pentru antreprenori (sau viitori antreprenori) – instruire, consiliere, mentorat etc. în domeniul antreprenoriatului şi managementului afacerii –, cît şi cu noi mecanisme de finanţare care să faciliteze accesul micilor antreprenori din grupuri vulnerabile la microcredite cu dobîndă subvenţionată şi/sau condiţii speciale (perioadă de graţie de cel puţin trei ani), pentru ca acestea să poată să se dezvolte suficient pentru a rezista pe piaţă. 

Am observat că multe proiecte finanţate din fonduri europene demarează, dar mor imediat după ce se termină finanţarea. Este nevoie de activităţi de susţinere, de pildă prin facilitarea microcreditelor, eventual subvenţionarea dobînzii. 

De asemenea, este nevoie ca actorii de pe piaţa financiară interesaţi de acest segment (bănci, dar în special instituţii financiare non-bancare, care lucrează deja în mediul rural şi sînt mai orientate spre asistarea clienţilor decît marile bănci) să conlucreze mai intens cu ONG-urile care implementează proiecte în comunităţile de romi pentru a putea identifica nevoile acestora, pentru a-şi putea crea sau adapta produsele şi serviciile, completîndu-le cu activităţi de educaţie financiară, asistenţă tehnică în implementarea proiectelor etc. 

Alexandra Toderiţă este cercetător la Centrul Român de Politici Europene. 

Foto: I. Moldovan

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât costă minivacanța de 1 Mai-Paște pe Valea Prahovei sau în stațiunea Padina-Peștera
În scurt timp începe minivacanța de 1 Mai-Paște (5 mai 2024), prilej de relaxare și călătorii. Două populare destinații sunt Valea Prahovei și stațiunea Padina-Peștera (Dâmbovița). Ofertele de cazare sunt multiple și variate.
image
Ce ascunde China în Wuhan. Misterele locului de unde a pornit pandemia, dezvăluite de un cunoscut vlogger român VIDEO
Cătălin Stănciulescu, vlogger-ul român devenit celebru pentru în peregrinările sale a făcut interviu cu fratele celebrului baron al drogurilor, Pablo Escobar, a vizitat Wuhan, locul din China de unde a pornit pandemia care a ucis zeci de milioane de oameni.
image
Zboruri din Sibiu, de la 200 de euro biletul. Care sunt destinațiile de vacanță
Se reiau cursele spre cinci destinații de vacanță din această vară, cu un total de zece frecvențe săptămânale, ce vor fi disponibile pentru rezervare la agențiile de turism cu care colaborează aeroportul din Sibiu.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.