De la uliţă la şosea

Publicat în Dilema Veche nr. 296 din 15 Oct 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Ţara este frumoasă, cînd nu ninge, nici nu plouă" " remarca îi aparţine lui Alexandre-Maurice Blanc de Lanautte, conte d’Hauterive, secretar al lui vodă Alexandru Mavrocordat Firaris (1785-1786) şi se referă la Moldova. Dar asta nu înseamnă că Ţara Românească ar arăta mai bine. Călători străini, consuli sau negustori ambulanţi sînt unanimi în a descrie starea proastă a drumurilor din principate şi lipsa totală de implicare în amenajarea acestora. Ninsoarea şi ploaia fac ţara impracticabilă: drumuri înfundate, troiene, poduri luate de ape, noroaie de netrecut, bălţi şi rîuri umflate îl opresc pe bietul călător să-şi continue drumul, zile bune şi chiar săptămîni, strică marfa negustorului prins de furtună la Turnu Roşu, forţează cucoanele şi doamnele să petreacă zile şi nopţi în hanuri neîncălzite şi pline de ploşniţi. Aşa îi găsesc pe români modernizarea şi ruşii, la început de secol XIX. Regulamentele Organice (1831/1832), prin secţiunea inginerească, cuprind proiecte măreţe: şosele, poduri, zăgazuri, drumuri mari etc. Or, de la proiect la practică calea e lungă şi are nevoie de cît mai multe intervenţii şi imbolduri. Străinii, ce exercită o oarecare afacere în ţările române (de la consuli la agenţi comerciali), au reprezentat, ieri ca şi astăzi, un factor important de presiune pentru că prosperitatea lor se leagă de buna infrastructură. Şi tot de drumuri bune depinde şi buna funcţionare a serviciului poştal. Aşadar, consulii francezi, diplomaţii englezi sau reprezentanţii puterii de la răsărit intervin sau doar se plîng de starea proastă a drumurilor. Dar de la adoptarea Regulamentelor Organice şi pînă la adoptarea unui nou proiect de "regularisire a părţii tehnice în Principat" trecură nu mai puţin de şapte ani, ani în care lucrurile se schimbaseră pe ici pe colo, dar insuficient. Şi asta pentru că statul viza facerea acestei imense infrastructuri pe seama populaţiei: mici proprietari sau mari proprietari care să ridice poduri şi zăgazuri peste apele de pe domeniile lor, săteni care să lucreze la drumurile şi şoselele ce trec prin satele lor, orăşeni care să refacă caldarîmul pe uliţele lor. Greu de urnit la lucru o asemenea populaţie în mare parte săracă, în mare parte deloc dornică să contribuie la clădirea unui bun public. Să luăm ca exemplu refacerea caldarîmului în Bucureşti. Regulamentul Organic hotărîse ca facerea caldarîmului să fie pe seama proprietarilor, dar la 1840 măsura este departe de a constitui o realitate: sărăcia unora, indolenţa altora, refuzul multora impun regîndirea măsurii. Astfel, un alt proiect se alcătuieşte şi vizează un nou impozit ce ar trebui suportat de căruţaşi, dar repede se constată că fondurile nu prea se pot strînge, şi atunci caldarîmul rămîne o promisiune. Sau a şoselelor din Moldova ce ar trebui făcute şi întreţinute cu ajutorul sătenilor, obligaţi să muncească timp de patru zile pe an şi răsplătiţi cu 5 lei de fiecare stînjen (hotărîrea din 5 februarie 1837). Deşi primesc o "răsplată", deşi participarea este lăsată la libera lor alegere, după muncile agricole, ţăranii nu se supun de bunăvoie unei astfel de dispoziţii şi este nevoie de intervenţii silite şi aducerea altor săteni de prin alte sate pentru urnirea totuşi a lucrurilor. Nu se poate spune că nu există proiecte sau bune intenţii, domnii vizitează şantierele, încearcă să sancţioneze abuzurile şi lenea, se străduiesc să găsească noi surse de venituri, să cointereseze clasa politică şi populaţia în aceste lucrări publice pentru interesul tuturor. Lipsa banilor, lipsa specialiştilor şi mai ales dezinteresul multora duc la tergiversări, abandonări, lucrări de prostă calitate, bani investiţi de două ori în acelaşi proiect, fonduri deturnate, sancţiuni insuficiente, complicităţi la cel mai înalt nivel. În aceste condiţii, cînd lucrurile avansează atît de lent, este de la sine înţeles că fiecare piatră de temelie, fiecare zid ridicat, fiecare metru de uliţă pavată devin "realizări" ce nu pot fi trecute cu vederea, de altminteri foarte folositoare în rapoarte şi mesaje, în inaugurări fastuoase, prilej de mîndrie şi de "înscriere" de puncte contra celor care spun că nu se face nimic. Cînd Focşanul are, în sfîrşit, o uliţă pavată, aceasta nu poate lipsi din mesajul domnului Mihail Sturdza de deschidere a Adunării Obşteşti; cînd se inaugurează podul peste Olt, cu fast, la 8 septembrie 1847, vodă Bibescu ţine să reţină momentul cu o medalie comemorativă. Iată cu cîtă minuţiozitate numără vodă Sturdza podurile, pietrele din pavaj, stînjenii, în mesajul de deschidere a Adunării din 1843: s-au terminat 33.556 stînjeni de şosea, se lucrează la alţi 46.128 stînjeni, s-au ridicat 107 poduri de piatră; Galaţiul are gata 1585 stînjeni de pavaj, iar Iaşiul, 2200 stînjeni, iar alţi 2059 s-au nivelat. Lucrările publice devin subiect principal pentru domni şi, înainte de a vedea vizibilitatea şi utilitatea acestora, le întîlnim în mesaje numărate cu grijă, detaliate, disecate, analizate " obiecte de mîndrie. Există ceva nedefinit în fibra acestui popor. Să fie lene, să fie delăsare, să fie indiferenţă, să fie băşcălie? Eu nu prea ştiu să spun, dar o spune medicul Constantin Caracaş, 28 de ani în slujba bucureştenilor (1800-1828). Şi cum să nu-i cunoască!? "Acest popor necioplit se dă lenei şi pentru lucrările de utilitate publică. Drumurile neîngrijite ajung uneori impracticabile din cauza gropilor şi a noroaielor; şi cu toate că din această pricină pătimesc ei însăşi şi vitele lor; totuşi niciodată nu pun mîna să dreagă drumul sau vreun pod stricat, deşi ar avea la îndemînă materialul trebuincios. Dacă guvernul face vreun drum sau pod, ori îl face vreun particul generos, se ruinează repede din neglijenţă, sau îl strică într-adins, furînd materialul pentru trebuinţele lor. De aceia nici un lucru bun public nu durează." Aşadar, nimic nu durează, podurile nu sînt întreţinute, podinile se fură, noroaiele sînt ocolite, norodul înjură puterea, dar nimeni nu are de gînd să dreagă drumul. Peste aproape un secol, un alt medic, Pompiliu Samarian, ajunge la aceeaşi concluzie: măsuri s-au tot luat, dar niciodată n-au fost puse în aplicare, astfel încît "nu se schimbă decît oamenii care le dictează şi cei care nu vor să le execute".

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.