De la tacla la scandal
- argument -
Ieri – străduţele dulci. Cîrciumioare, frizerii, zarzavagii ambulanţi. Plimbări, discuţii, tihnă.
Azi – bulevarde. Străzi gri. Baruri, saloane de hair-styling, supermarketuri. Fugă, smartphone-uri şi tablete. Aglomeraţie.
Între ieri şi azi, timpul este o prăpastie. A adus cu sine un blestem, o metamorfoză. A distrus. După care a reclădit, transformînd. Mahalaua a devenit ghetou. În cartierele „muncitoreşti“ – construite pe ruina fostelor mahalale – au apărut blocuri, un soi de „turnuri de fildeş“ în care oamenii s-au refugiat, de nevoie, reinventîndu-se, la rîndul lor. Comunitatea s-a destrămat şi, în încercarea de a se adapta, şi-a schimbat radical personalitatea. Jovialitatea a dispărut, culorile s-au estompat, aromele s-au risipit. „Vecinii de gard“ au devenit „vecini de bloc“, iar orizontala mutată pe verticală a schimbat şi raportul relaţiilor dintre ei. „Bîrfa“ de mahala a devenit „rîca“ de bloc.
„Gentrificarea“ s-a produs la toate nivelele, forţat, printr-o ruptură.
Astăzi, mahalagismele au rating. Pe stradă, în politică şi, în mare parte, în mass-media. Mahalagiul de ieri, cel fără pretenţii multe, a devenit azi lider, prin vocea tare şi cuvintele deloc subţiri, iar mahalagismele sale – ştiri de importanţă naţională. Aplecăm urechea zilnic, vrînd-nevrînd, la această nouă mahala care azi „se dă“, căci „se cere“.
Dosarul de faţă vorbeşte şi despre acea inocenţă a copilăriei – probabil văzută, prin comparaţie, uşor idilic –, dar şi despre bătrîneţea urîtă a societăţii urbane care n-a ajuns să treacă prin etapa de maturizare necesară, cît să-i permită firescul. Semnatarii articolelor scriu şi despre maidanul pierdut, viaţa de mahala care, în lipsă de altceva, este uneori improvizată pe capota unei maşini, dar şi despre mahalaua virtuală – dacă din dulceaţa traiului în mahala nu s-a păstrat azi mai nimic, mahalagismele însă se inserează, mai hîd, mai agresiv, mai nociv, prin toate colţurile vieţii noastre, fie ele palpabile, fie online. Veţi citi despre „vorba groasă şi omul subţire“, despre maidanul mass-media, despre nonvalorile periferiei, puse azi în centrul atenţiei. Despre acea mahala care, scoasă din mediul său, a fost transformată din ceva cu uşoară conotaţie benignă, într-o meteahnă malignă.
Căci, deşi ieri, în afara problemelor vieţii de zi cu zi, aveam totuşi momente de tacla şi tihnă, astăzi, peste aceleaşi probleme s-au mai adăugat o lipsă de identitate, o schimbare a spaţiului existenţial, graba şi o stare continuă de scandal – ce ne ocupă mult prea mult timp din viaţă. (Stela Giurgeanu)
