De la roșia organică la corpul bio

Codrin Dinu VASILIU
Publicat în Dilema Veche nr. 868 din 26 noiembrie - 2 decembrie 2020
De la roșia organică la corpul bio jpeg

Roșia organică este o roșie cu etichetă. O etichetă cu un logo care constă într-un patrulater cu fundal oliv deschis, în care 12 stele specifice siglei Uniunii Europene simulează o frunză. Este singura siglă utilizată la nivelul Uniunii Europene pentru a semnala faptul că avem de a face cu un produs certificat ecologic. O siglă care, prin culoare și însemne, face trimitere directă la ecologic, bio, organic, adică la singurele sinonime acceptate, din punct de vedere legal, pentru produsul certificat ecologic. Dar, în contraefect, aceeași siglă trimite și la senzația de produs natural, proaspăt, rural, local. Organic, de exemplu, trimite la un produs care este obținut în condiții cît mai naturale, bio la un produs care nu este contaminat de așa-zisele chimicale, iar ecologic ne dă vaga impresie a unui aliment obținut în profund respect față de mediul înconjurător. Și aici trimiterile încep să se contamineze reciproc, iar lucrurile devin cel puțin interesante atît în ceea ce privește consumul, cît și producerea și distribuția produselor alimentare ecologice.

Îmi propun să vorbesc aici în primul rînd despre cumpărător. Simplificînd lucrurile, consumatorul este un corp cultural care, pe tot lanțul de achiziție și consum, are următorul comportament: alege, cumpără, mușcă, mestecă, înghite și percepe efectele mîncării asupra propriului corp. Astfel, el devine un agent care face legătura dintre mîncarea, concepută ca produs alimentar și trupul în calitatea sa de corp al sănătății. Și tocmai această situație pune consumatorul pe poziția unor reconfigurări mentale atît ale hrănirii, cît și ale asigurării propriei sănătăți printr-o alimentație calculată, raționalizată, ideologizată. Consumatorul nu se mai hrănește ca altădată. Nu mai cumpără pur și simplu pîine, nu mai mestecă pur și simplu carne, nu mai înghite pur și simplu un măr, nu mai experimentează pur și simplu gustul roșiei. Nu se mai hrănește cu alimente, ci consumă produse alimentare. Împachetate în clasificări, recomandări, calificări. Produs tradițional, produs montan, produs local, produs certificat ecologic, produs țărănesc, produs de origine controlată sau protejată, produs bio, produs organic, produs ecologic.

Nu este vorba despre un fenomen pe care ar trebui să-l înțelegem în sens negativ. Dar diferențele merită precizate. Pentru că, strict vorbind, corpul nostru asimilează noua civilizație în care trăiește. Iar această civilizație ne învață că trebuie să mîncăm mai bine. Să nu mai stăm cu dușmanul la masă, ci, dimpotrivă, să ne așezăm cu prietenul nostru durabil la un dejun sustenabil. Dar, pe de altă parte, este clar că, din punct de vedere psihosocial, ne confruntăm cu o serie de distincții care înlocuiesc vechile categorii prin care, în gastronomia privată, împărțeam alimentele prin criterii mult mai rudimentare: carne, fructe, pîine, băuturi și legume. Iar noua taxonomie, pe lîngă faptul că stabilește limite nutriționale și medicale produsului alimentar, constituie și o bază socio-economică globală pentru achiziția și consumul produselor alimentare. În lipsa acestui nou sistem de clasificare și identificare, cu greu ar putea avea loc o aliniere globală a socio-economiei achiziției și consumului. Dar această nouă conceptualizare, prin diferite resemantizări, este solicitată la ambele ei capete: atît în zona producției și distribuției, cît și în cea a consumului. Într-o nouă internațională a produsului alimentar, nu de puține ori, producătorul și consumatorul interpretează în sens personal aceste noi conotații ale alimentelor.

Și pentru că veni vorba despre un caracter internațional, cînd avem de a face cu achiziția de produse alimentare, putem spune că, atunci cînd cumpăr un produs alimentar ecologic, mă încadrez într-un fenomen global și am parte de o experiență globală. De altfel, „un simplu drum pînă la cel mai apropiat mall înseamnă o experiență globală”, spune George Ritzer. Deoarece produsul alimentar bio este conceptualizat la nivelul imaginarului global și este importat sau exportat pe circuite economice, politice și sociale transnaționale. În același timp, să nu uităm, este vorba și despre o experiență locală, întrucît consumatorul reinterpretează acest concept global în termenii culturii sale locale. Într-unul dintre studiile la care am participat, noi am numit acest fenomen prin următoarea expresie: etnocentralizarea produsului alimentar ecologic. Astfel, semnificația hranei bio devine una glocală, termen care desemnează un fenomen în care globalul și localul funcționează în același timp și se influențează reciproc. Detaliind puțin lucrurile, noi am observat că un procent destul de ridicat al consumatorilor români, în cunoștință sau necunoștință de cauză, refuză să considere produsul bio, organic sau ecologic în semnificația sa strict juridic-administrativă. Conștient sau nu de legislația care spune că singurul produs ecologic este cel certificat ecologic, pentru consumatorul român produsul bio are o semnificație profund emoțională, fiind identificat mai ales în zona produsului tradițional („ca la bunica”), rural („de la țară”), natural („fără chimicale”), țărănesc (provenind din înțelepciunea gastronomică a țăranului). Această situație ar putea fi explicată prin faptul că decizia sa se joacă în zona conceptului-umbrelă de produs alimentar sănătos. Iar, sub această umbrelă conceptuală, consumatorul consideră că produsul sănătos și, prin extensie, ecologic este prea puțin echivalent cu ceea ce spune legea că ar trebui să fie produsul bio.

O astfel de situație, în comunitatea de cercetare, este calificată destul de mult în zona confuziei consumatorului. Se consideră de la sine că avem de a face cu un consumator derutat, care confundă produsul ecologic cu produse pe care le consideră el, cu de la sine putere, ca fiind sănătoase. Totuși, eu nu cred că avem de a face cu o confuzie în modul cel mai strict. Cred că ne confruntăm mai curînd cu o simulare. Consumatorul, în procesul său de achiziție, simulează ecologicul în zona unor produse care nu sînt certificate, dar produc suficiente justificări strategice pentru achiziție și consum. Pentru că motivațiile de achiziție și consum sînt mult mai complexe în contextul achiziției de produse ecologice. Iar aceste motivații au destul de multe influențe. Sînt determinate, pe de o parte, de anumite mituri urbane; există, de exemplu, mitul că anumiți distribuitori stropesc produsele ecologice pentru a rezista mai mult la transport și depozitare, avîndu-se în vedere gradul lor ridicat de perisabilitate (eu nu am întîlnit dovezi care să infirme sau să confirme acest mit). Sînt influențate de prețuri și, în acest caz, consumatorul încearcă să cumpere un produs cît mai ieftin, dar cît mai apropiat calitativ de produsul certificat. Există influențe care țin de experiența senzorială a consumatorului, de memoria gastronomică, de locul de achiziție, de decizia de achiziție luată la nivelul familiei și multe altele. Pe de altă parte, oricît de complexe ar fi aceste influențe, toate sînt strîns legate de gradul de încredere pe care îl dezvoltă un consumator. Deși este vorba și despre educație în rîndul consumatorilor, în loc să vorbim despre confuzia acestora ar trebui să găsim instrumente prin care să creștem încrederea lor în producătorii bio și în oferta acestora.

Și pentru că ajungem la problema producătorului și a distribuitorului, trebuie aduse cîteva aspecte în discuție. Într-un articol din 2009, Vintilă Mihăilescu și Bogdan Iancu vorbeau despre patrimonializarea gustului în România. Ne aflam într-o perioadă în care unii dintre marii producători se foloseau de sensibilitatea și nostalgia consumatorului pentru a asocia produse obținute la nivel industrial cu termeni amintiți deja aici: gust, de la țară, de la noi, de la bunica și așa mai departe. Acest tip de marketing începe, bineînțeles, în primii ani de după căderea comunismului, dar își atinge maximul cam în perioada în care a fost scris acest articol. Și, pentru că fiecare sistem discursiv ideologic se află în strînsă legătură cu generația care îl acceptă și îl pune în mișcare, după 2010, din partea producătorilor și consumatorilor mai tineri, apare o contrareacție la acest fenomen, deși ea se joacă în chiar termenii deja puși în mișcare. Noul discurs păstrează vechea retorică, dar schimbă personajele aruncate în joc. Dacă înainte de 2010 aveam de a face cu o pliere a produsului alimentar industrial pe valorile tradiționale, acum, prin aruncarea în joc a micului producător, avem de a face cu încercări de calchiere a produsului tradițional pe produsul certificat ecologic. Sub umbrela sănătății corpului hrănit bine, apar pe piață discursuri care promovează produsul țărănesc, rural sau tradițional ca fiind echivalent cu produsul certificat ecologic, deși nu este vorba decît despre o echivalență simbolică. Am observat că există enorm de mulți producători corecți și nu la aceștia mă refer aici. Și nu vreau nici să fiu înțeles greșit. Pentru că sînt un susținător convins al micului producător. Dar nu este nici corect, nici măcar legal să îmi promovez un produs ca fiind ecologic atît timp cît acesta nu este certificat ecologic.

Codrin Dinu Vasiliu este cercetător științific la Institutul de Cercetări Economice și Sociale „Gheorghe Zane” al Academiei Române, Filiala Iași.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Misterele celor mai spectaculoase peşteri din munţii Hunedoarei. Unde s-ar fi aflat comoara lui Decebal
Turiştii care ajung în munţii Hunedoarei pot vizita o mulţime de peşteri spectaculoase, pline de mistere. Unele au fost locuite din preistorie.
image
Şoseaua pierdută în munţi, plânsă de localnici: „În scurt timp nu o să mai admirăm peisajul minunat” VIDEO
Doar o parte din şoseaua care se afundă în munţi, pentru a lega Valea Jiului de Băile Herculane, a fost finalizată. Localnicii se plâng de starea drumului naţional.
image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.