De la „prav” la praful de pe tobă, odeletă în patru timpi

Publicat în Dilema Veche nr. 842 din 28 mai - 3 iunie 2020
De la „prav” la praful de pe tobă, odeletă în patru timpi jpeg

Timpul unu

Trebuie s-o recunoaștem, este un companion aproape nevăzut, dar insistent, unul pe care, știți, dacă îl scoți pe ușă, intră pe fereastră; mai mult, dacă îl ignori, îngroașă obrazul și se instalează la tine ca la el acasă. Nu e pretențios, nici selectiv, nici discreționar, ba dimpotrivă, e obedient și aproape gregar, chiar fin. Insipid, totuși, de cele mai multe ori. (Cînd nu e, intrăm pe alte terenuri, mai mișcătoare.) În genere, silențios. Se strecoară tiptil și, fără alte nazuri și capricii, unde se pune, acolo stă, îl uită Dumnezeu, uneori cu zilele. Nu pleacă cu una, cu două, trebuie să-l iei la goană, să-l pui pe făraș, să-i dai (alt praf) de drum, să-l zburătăcești afară cu orice chip. Vrei, nu vrei, e pretutindeni, cu voie sau fără voie. Înșelător, uneori se poate prezenta la apel și în variante parfumate și exotice, alteori, în unele stimulativ-chimice sau hipnotice (fără a le uita, alas, nici pe cele belicoase cu care poate veni la întîmpinare).

Timpul doi

Oricum ar fi, nu avem scăpare, praful e prezent în vorba, viața și în mintea noastră, indiferent și surd la neputințele noastre. Să încerci să-i elimini, lupta ar fi inegală. Praful iese la înaintare cu o armie întreagă – cu variantele și sinonimele lui, cu rădăcini slave sau latine, în structuri mai vechi sau mai noi, mai subtile sau mai grosiere –, astfel încît oricît ne-am chinui să cîștigăm bătălia, să alungăm praful din cuget, faptă și simțiri, întreprinderea ar fi lipsită de sorți de izbîndă. Praful iese cu pieptul înainte, folosește toate resursele – cu suratele lui vechi, prah, prav, prau, praure sau praj, cu geamănul colb sau cu fratele de altă mamă pulbere, chiar cu rubedenia apropiată, țărînă, sau cu cea mai îndepărtată, pleavă –, se oglindește în toate construcțiile și valorifică toate căile de acces. Nu e mirare că victoria prafului asupra noastră este evidentă și că, doar dacă ai orbul găinilor și te lovește cecitatea pe înserat, nu ajungi să vezi copleșitoarea-i ubicuitate. 

Timpul trei

S-a ales praful..., spunem atunci cînd o întîmplare cumplită are consecințe dezastruoase și recuperare improbabilă, dar și praf s-a făcut, dacă un obiect a fost spart sau distrus printr-un gest neatent sau într-un incident nefericit – asta cînd nu o aplicăm, hîtru, unui conviv care a depășit măsura întrecerii bahice –, după cum spunem m-a făcut praf, dacă, în urma unei dispute, sorții au fost de partea oponentului mai bine echipat cu argumente sau dovezi. Un tînăr poate zice că e praf cînd nu s-a pregătit pentru un examen (să zicem că doar atunci, deși realitatea e mai bogată de-atît), după cum un îndrăgostit și-ar dori să se facă praf pentru persoana iubită, din prea mare drag. Cînd cineva ne minte sau ne manipulează, avem senzația că ne aruncă praf în ochi, iar cuiva care vorbește fără noimă îi spunem că face praf, tot grăind în vînt și fără rost. Rămînem cu praful de pe tobă cînd nu am cîștigat nimic important în urma unei promisiuni sau a unui pariu neonorat, așa cum, la o întorsătură nereușită a unui potențial succes, exclamăm cu necaz am făcut (-o/rahatu’) praf! Așteptări înșelate, năduf, multă frustrare și nemulțumire se adună cînd ajungem să spunem – iar redundanța semantică e mai puțin importantă decît cea afectivă – s-a ales praful și pulberea! sau, și mai periculos, într-un fel de blestem, praf și pulbere să se aleagă!

Toți sîntem o apă și-un pămînt, după cum știm de cînd ni s-a spus că toate-s praf, lumea-i cum este... și ca dînsa sîntem noi. Chiar dacă la începutul-începuturilor am fost pulbere de stele.

La sfîrșitul timpului, nu poate fi decît la fel.

Timpul patru

Ultima dată cînd ne-am întîlnit, din politețe mai mult, l-am studiat mai atent, bunăoară, cînd am observat că și-a schimbat culoarea și, din alburie, cum era de obicei, devenise rozacee sau chiar portocalie; am bănuit că o furtună de nisip în deșertul Arabiei ar explica misterul cromatic, dar și buzna cu care se năpustise peste tot în casă. Mi-am amintit că în anumite legende se zice că dintr-o bulboană de praf s-ar putea ivi vreun duh ifrit și am păstrat tăcerea, ca să nu deranjez echilibrul lumii, oricum fragil.

Dar și că, în altele, s-a suflat viață peste un pumn de țărînă, de praf sau humă și s-a creat om.

Că toate-s praf, lumea-i cum este...

Cîndva am făcut inventarul tuturor rimelor din „Psaltirea pre versuri tocmită” a mitropolitului Dosoftei. Au rezultat cîte sute de perechi, nu mai știu numărul exact, dar îmi amintesc că am identificat tipare de construcție – firești, avînd în vedere tipul și timpul scriiturii – și că, între ele, erau cîteva de o uluitoare frecvență: Domnul-omul, viață-greață, milă-silă, bunătate-ușurătate. Praf, cu varianta prav, intra în rimă deseori cu vrav sau nărav. Am băgat încă o dată de seamă că, bine orînduite, simetriile acestea dau măsura distanței dintre lumea de sus și lumea de jos, dintre slavă și zăbavă. Omul cu pleava, cu pravul și năravul.

Pe de altă parte, trăim alte vremi, să nu ne pierdem cu firea, trebuie să mai fie și alte variante. Și cum năravul din fire n-are lecuire, putem îndrăzni să ne reconfigurăm genetic huma originară. Poate nu e totul pierdut.

La urma urmei, totul e praf sau e în praf. Iar dacă nu e, vai de pulberea noastră de stele.

Ohara Donovetsky, absolventă a Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti, este doctor în filologie și scriitoare. Cea mai recentă carte publicată: Casting pentru ursitoare, Polirom, 2018.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Distrusă de durere, mama copilului a plecat de acasă și s-a spânzurat în pădure. FOTO Facebook
Mesajul tulburător postat de mama copilului înecat în piscină: „Iubiți-i ca și când lumea se va sfârși”
O dublă tragedie a lovit orașul Găești. Un copil de patru ani a murit înecat în piscina din curtea casei, iar mama, distrusă de vestea aceasta, a fugit în pădure, unde s-a spânzurat.
politie austria viena foto shutterstock
Prostituată româncă ucisă de un client căruia nu i-a convenit prețul. Familia a recunoscut-o după tatuaje
O română de 23 de ani, care lucra ca escortă în Austria, a fost ucisă de un client nemulțumit de preț. Tânăra a fost bătută grav, astfel încât familia a recunoscut-o după tatuaje.
Scurgeri de gaz din conductele Nord Stream FOTO EPA-EFE
Nave rusești văzute în preajma scurgerilor din Nord Stream. Conductele ar fi fost atacate cu explozibili
Trei oficiali americani au declarat că SUA nu au încă o explicație amănunțită pentru ceea ce s-a întâmplat, la câteva zile după ce exploziile au părut să provoace trei scurgeri separate și simultane.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.