De la "piaţa de maşini" la "piaţa de vouchere"

Oana DONOSE
Publicat în Dilema Veche nr. 349 din 21 octombrie - 27 octombrie 2010
De la "piaţa de maşini" la "piaţa de vouchere" jpeg

- Programul de Înnoire a Parcului Naţional Auto -

E joi seara. După o zi obişnuită de lucru, telefonul sună şi o voce răguşită mă întreabă: „În seara asta mă duc să cumpăr unul, eşti dispusă să vii?“. Pentru moment ezit, gîndindu-mă la ora tîrzie, însă curiozitatea de a asista la „tranzacţie“ mă determină să accept. Pe drum am senzaţia că nu mai ajungem niciodată la destinaţie şi în mintea mea deja încep să se contureze o serie de scenarii. După două ore de mers pe străzile întunecate şi adresînd întrebări la care nu primesc răspuns în privinţa locului unde e stabilită întîlnirea, ajungem în parcarea unui complex comercial din Bucureşti. Am sentimentul participării la o afacere ilegală, nu e chiar Scarface, dar parcă e pe-aproape. Ne oprim în spatele parcării (locul unde sînt verificate actele), cînd pe fundal se aude vocea vînzătorului repetînd cu indignare: „Dom’le, eu nu sînt bişniţar! Ia-l cu încredere!“. Cei doi bat palma, banii sînt plătiţi, iar tichetul ajunge în posesia unui nou „proprietar“, însă nu pentru mult timp deoarece bucata de hîrtie este repusă în circuit prin repetate operaţii de „vînzare/cumpărare“, pînă în momentul în care, în sfîrşit, este folosită pentru achiziţionarea unui nou autoturism. Episodul descris ajunge să fie aproape asemănător pentru traiectoria fiecărui voucher emis prin Programul de Înnoire a Parcului Naţional Auto. Puse cap la cap, secvenţe aproape similare de „vînzare-cumpărare“ conturează scenariul Programului Rabla 2010. 

Antreprenoriat cu vouchere 

În primăvara lui 2010, fiind în căutarea unui subiect cu potenţial de cercetare, am primit sugestia analizării Programului de Înnoire a Parcului Naţional Auto. Iniţial urmăream să mă axez pe identificarea biografiilor sentimentale construite din prisma proprietarilor de maşini care s-au despărţit de autoturisme. Pînă să ajung însă la Poarta Remat, am fost întoarsă din drum de întîlnirea cu un tranzacţionar de vouchere cunoscut prin intermediul Bursei Rabla, care întîmplător îşi dăduse şi maşina spre casare, prin acest program. Ionuţ are 35 de ani şi în prezent nu se încadrează în nici un circuit formal de angajare. A lucrat o perioadă scurtă la o spălătorie-auto iar mai apoi şi-a dat seama că „se pot cîştiga bani mult mai uşor din alte surse“. Biografia sa antreprenorială e presărată de activităţi de vînzare sau cumpărare a unor diverse produse, pe piaţa informală. Ionuţ îşi începe ziua cu postarea de noi anunţuri, atît pe paginile electronice dedicate bursei de vouchere cît şi prin status-urile pe care le afişează pe Yahoo Messenger. După cîteva ore, unul din telefoane începe să sune şi îşi stabileşte deja diverse întîlniri pentru vînzarea cîtorva vouchere. Maşină nu are pentru că şi-a dat Dacia, cumpărată de la un prieten, la Remat, însă încearcă să-şi programeze întîlnirile în proximitatea locuinţei, pentru a nu se deplasa foarte mult. Deşi, cînd e vorba de obţinerea unui profit mai mare nu ar ezita să meargă nici pînă la Timişoara. Nu se grăbeşte încă să cumpere vouchere pentru că aşteaptă să vadă cum decurge vînzarea celor pe care încă le mai are. Pe toată durata zilei, este într-o agitaţie continuă pentru a putea să vîndă cît mai multe din tichetele valorice pe care le deţine. Dacă observă totuşi oferte cu un preţ atractiv pentru cumpărare, acţionează imediat pentru a le achiziţiona cît mai repede posibil. Seara, trage linie şi socoteşte profitul obţinut în ziua respectivă. Suma de 500 de lei îi oferă un zîmbet de satisfacţie. Nu e întotdeauna mulţumit, însă măcar face ceva ce îi asigură o sursă de venit şi e bucuros că statul a iniţiat programul denumit peiorativ „Rabla“. 

„Fenomenul Rabla“ 

În anul 2004, în România a fost lansat Programul de Înnoire a Parcului Naţional, prin care se urmărea reducerea emisiilor de carbon şi a efectelor poluării. Scopul era înlocuirea maşinilor vechi cu autoturisme mai puţin poluante, urmărindu-se, în acelaşi timp, o dezvoltare a industriei auto prin impulsionarea afacerilor din domeniu. Programul a atras atenţia diferiţilor comercianţi şi a ajuns să se extindă asupra comercializării altor tipuri de produse; începînd cu luna martie 2010, un cizmar din Arad a lansat programul Rabla pentru încălţăminte – prin care clienţii primesc în schimbul pantofilor vechi pantofi noi la jumătate de preţ. Reţeta programului şi-a făcut simţită prezenţa şi în ceea ce priveşte vînzarea produselor electrocasnice, a bicicletelor, a jucăriilor şi a unor obiecte de uz casnic (cuţite şi tigăi). Importarea acestui program de către comercianţii din alte domenii – pentru a stimula vînzările într-un context economic defavorabil – poate fi un indicator al faptului că universul domestic românesc trece printr-un proces de „înnoire“, de înlocuire a obiectelor vechi cu cele noi. Pe lîngă extinderea conceptului programului în strategia de marketing specifică comercializării diferitelor produse, am sesizat şi generarea unui folclor urban în rîndul foştilor proprietari de autoturisme casate la Remat. Versuri precum „De trei zile-s supărat, / Stau cu Rabla la Remat!“ au devenit cunoscute în rîndul participanţilor la program, care au petrecut lungi seri de aşteptare în faţa porţilor Remat pentru a-şi putea da maşinile la casat. 

Curăţirea străzilor de aşa-numitele rable şi eliberarea locurilor de parcare în care maşinile matusalemice îşi lăsaseră urmele de dinozauri, nu au fost singurele aspecte aduse de proiectul iniţiat de Guvern.  Pe parcursul anilor, programul a continuat şi majoritatea vehiculelor care au luat drumul porţilor Remat au fost Dacii care „bune sau rele erau ale noastre“. Treptat au început să apară modificări în modalitatea de funcţionare a programului. În 2010, lucrurile au luat o altă întorsătură: în locul dezvoltării „pieţei de maşini“ a fost generată apariţia unei „pieţe de vouchere“. Am găsit cîteva posibile explicaţii în schimbările pe care Guvernul le-a adus în 2010: creşterea contravalorii tichetului valoric (voucher-ului) primit în urma casării maşinii vechi la suma de 3800 de lei şi oferirea posibilităţii de achiziţionare a unei maşini noi prin utilizarea a trei vouchere, spre deosebire de anii trecuţi cînd putea fi folosit doar un singur tichet valoric. Acestea au fost cîteva dintre aspectele care au stimulat dezvoltarea circuitului de vouchere sub forma unei „burse de tichete valorice“. Pe măsura familiarizării cu subiectul, am ajuns să mă întreb cum ar fi arătat programul dacă în schimbul tichetului valoric ar fi fost dată proprietarilor suma în lei? Ar mai fi fost stimulată astfel dezvoltarea pieţei de maşini? 

O sursă de venit 

Revenind la episodul enunţat la început, am ajuns să cunosc mecanismele funcţionării bursei de vouchere. În contextul economic actual, vînzarea şi cumpărarea de vouchere a devenit „o posibilitate de afacere“ – după spusele comercianţilor de astfel de tichete valorice. Tranzacţionarea acestora a ajuns să reprezinte pentru mulţi singura sursă de venit. Traiectoria vouchere-lor pe piaţă e însoţită de schimbări ale valorii lor economice iniţiale şi, în acelaşi timp, de o înstrăinare faţă de scopul strict de a fi folosite în achiziţionarea unei maşini noi. Vouchere-le se plimbă pe puţin „din zece în zece mîini“ – după spusele unuia din comercianţi. Persoanele ce realizează aceste schimburi economice pe baza vouchere-lor intră şi ies din aceste tranzacţii îmbrăcînd rolul de „străini“. Ieşirea din anonimat se produce pentru o durată relativ scurtă doar pe parcursul interacţiunii directe. Comercializarea tichetelor valorice este percepută ca fiind ilegală, cu toate că legislaţia aferentă programului nu impune nici o limită în privinţa traseului pe care îl poate avea tichetul pe piaţă. Negocierile au loc în funcţie de actele care să ateste casarea maşinilor şi garanţia veridicităţii voucher-ului pus în vînzare. Modalitatea de vînzare/cumpărare a tichetelor valorice se face „la pachet“ cu dosarul de acte obţinute în urma casării maşinii. În luna noiembrie, programul se va încheia şi, odată cu el, se va produce căderea bursei de vouchere. Pînă una alta, programul din 2010 şi-a arătat caracterul bipolar fiind perceput de cei care şi-au dat maşinile la Remat ca „un semn al progresului, al curăţeniei“ prin eliminararea maşinilor vechi din parcări şi de pe şosele, dar fiind totodată prezentat de tranzacţionarii de vouchere ca „o oportunitate de a face să fie bine la toată lumea…“ 

Dincolo de aceste aspecte, a reuşit sau va reuşi totuşi programul de Înnoire a Parcului Naţional Auto din 2010 să-şi atingă scopul pînă în noiembrie?

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Augustin Viziru a dezvăluit cu cine l-a înșelat Oana Mareș: „Tu ai putea să ai ceva sexual cu el?”
Augustin Viziru a mărturisit că nu a fost „ușă de biserică” în timpul mariajului cu Oana Mareș alături de care a fost vreme de 11 ani.
image
A murit tânărul aflat în comă de două luni de la o durere de măsea
Ionuț Marian Călărău, care a stat în comă aproape două luni după ce a ajuns la spital cu o durere de măsea, a murit în spital. Anunțul a fost făcut pe rețelele sociale de familie și prieteni.
image
Fetiță de 11 ani, filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Imaginile au ajuns la colegi
O minoră de 11 ani, elevă în clasa a V-a la o școală din Cluj, a fost filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Filmările realizate în vacanța școlară au fost distribuite colegilor.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.