De la hipsteriță la prea puțin feministă

Publicat în Dilema Veche nr. 836 din 27 februarie - 4 martie 2020
De la hipsteriță la prea puțin feministă jpeg

Sînt la aproape 30 de ani-„lumină“ de adolescenta dintr-un oraș de provincie, care mergea spre liceu și cumpăra Dilema. Pentru că o citeam atunci am prins mai mult curaj și am ales o facultate „difuză“, cum mi-a zis tata, cînd m-am dus la admitere. M-am încăpățînat să citesc și să scriu, cînd alți oameni s-au ocupat cu lucruri mai pragmatice și mai profitabile în viață.

Am fost de-a lungul timpului în multe feluri: o studentă timidă, alteori ambițioasă, apoi într-o oarecare avangardă, cînd eram în redacția Re:Publik, o revistă de cinema și cultură urbană, care apărea pe piață cînd încă nu exista Facebook-ul și lumea nu era atît de conectată și nu inventase încă jurnalismul cool, cam „hipsteriță“ cînd a venit vorba de oamenii serioși, o scriitoare „interesantă“, cînd am început să public, iar, mai recent, într-un nou context, una nu suficient de „feministă“.

Mă întreb din ce în ce mai des: cum se poate ca lumea să înceapă chiar în dimineața asta, atît de natural și fără dubii? Ce ne legitimează această alunecare în cel mai incandescent dintre adevărurile posibile, care nu poate fi decît unul bătut în cuie și pe care îl putem oricînd folosi ca argument pentru a-l „omorî“ pe celălalt cu zîmbetul pe buze, în numele toleranței absolute?

Pentru mine, o femeie care alege să se facă scriitoare, de exemplu, asumîndu-și o formă de putere și de fragilitate deopotrivă și, de ce nu, de marginalitate, nu va putea niciodată să fie suspectată de „feminism“ insuficient. O mamă care își crește singură copilul, care va fi tratată cu dispreț sau nepăsare exact de cei de la care te-ai aștepta mai puțin, va fi o eroină și mai mare.

O anumită normare ne pune la adăpost de niște derapaje, dar nu reușește să schimbe profund nici prejudecățile și nici să anuleze dorința de putere. Ideologia poate, cel mult, să sufle un jet de pulbere de aur peste ipocriziile bine mascate. Necesar, dar nu suficient. Cînd am debutat nu mi-am pus prea multe probleme legate de faptul că sînt o femeie care scrie. Și nici nu mi-am propus să vorbesc în numele altor oameni. Mi-am dorit să o fac cît mai onest și cît de bine pot, indiferent cît de greu se dovedea pe parcurs acest drum. N-am luat premii și nici coronițe și nici nu am considerat că mi se cuveneau. Poate e un semn de progres, cine știe, dar discuția legată de „feminitate“ pare că a devenit mai importantă decît cea despre literatură. Iar simpatiile și antipatiile estetice, nu știu cum, din ce în ce mai previzibile.

Nu cred în rezolvări „politice“. Am văzut de prea multe ori cum funcționează ipocrizia socială, unde începe și unde se termină principiile și intențiile bune. Cît de personale devin filtrele, dincolo de cauzele nobile comune. Dorința de putere e cameleonică și se poate camufla în nenumărate feluri. Poate de asta am o mare slăbiciune pentru Eseu despre orbire al lui Saramago.

Nu reușesc să mă împac nici cu o anumită schizoidie, în care e cît se poate de natural să înjuri o revistă și, în mesajul următor, să spui că, de fapt, ai vrea să trimiți un text și să apară acolo. Și ce ai crezut cu cîteva zile înainte să se șteargă ca prin minune și toți să devenim, ca prin minune, curați ca lacrima.

Mă îndoiesc că e cineva care poate avea dreptate absolută pe lumea asta. Și sper, de dragul umanității, că literaturii și artei, în general, nu i se va aplica, de către vreo inchiziție instituită ad-hoc, o ștampilă cu „trebuie să fie așa pentru că“.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.
image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.