De la hipsteriță la prea puțin feministă

Publicat în Dilema Veche nr. 836 din 27 februarie - 4 martie 2020
De la hipsteriță la prea puțin feministă jpeg

Sînt la aproape 30 de ani-„lumină“ de adolescenta dintr-un oraș de provincie, care mergea spre liceu și cumpăra Dilema. Pentru că o citeam atunci am prins mai mult curaj și am ales o facultate „difuză“, cum mi-a zis tata, cînd m-am dus la admitere. M-am încăpățînat să citesc și să scriu, cînd alți oameni s-au ocupat cu lucruri mai pragmatice și mai profitabile în viață.

Am fost de-a lungul timpului în multe feluri: o studentă timidă, alteori ambițioasă, apoi într-o oarecare avangardă, cînd eram în redacția Re:Publik, o revistă de cinema și cultură urbană, care apărea pe piață cînd încă nu exista Facebook-ul și lumea nu era atît de conectată și nu inventase încă jurnalismul cool, cam „hipsteriță“ cînd a venit vorba de oamenii serioși, o scriitoare „interesantă“, cînd am început să public, iar, mai recent, într-un nou context, una nu suficient de „feministă“.

Mă întreb din ce în ce mai des: cum se poate ca lumea să înceapă chiar în dimineața asta, atît de natural și fără dubii? Ce ne legitimează această alunecare în cel mai incandescent dintre adevărurile posibile, care nu poate fi decît unul bătut în cuie și pe care îl putem oricînd folosi ca argument pentru a-l „omorî“ pe celălalt cu zîmbetul pe buze, în numele toleranței absolute?

Pentru mine, o femeie care alege să se facă scriitoare, de exemplu, asumîndu-și o formă de putere și de fragilitate deopotrivă și, de ce nu, de marginalitate, nu va putea niciodată să fie suspectată de „feminism“ insuficient. O mamă care își crește singură copilul, care va fi tratată cu dispreț sau nepăsare exact de cei de la care te-ai aștepta mai puțin, va fi o eroină și mai mare.

O anumită normare ne pune la adăpost de niște derapaje, dar nu reușește să schimbe profund nici prejudecățile și nici să anuleze dorința de putere. Ideologia poate, cel mult, să sufle un jet de pulbere de aur peste ipocriziile bine mascate. Necesar, dar nu suficient. Cînd am debutat nu mi-am pus prea multe probleme legate de faptul că sînt o femeie care scrie. Și nici nu mi-am propus să vorbesc în numele altor oameni. Mi-am dorit să o fac cît mai onest și cît de bine pot, indiferent cît de greu se dovedea pe parcurs acest drum. N-am luat premii și nici coronițe și nici nu am considerat că mi se cuveneau. Poate e un semn de progres, cine știe, dar discuția legată de „feminitate“ pare că a devenit mai importantă decît cea despre literatură. Iar simpatiile și antipatiile estetice, nu știu cum, din ce în ce mai previzibile.

Nu cred în rezolvări „politice“. Am văzut de prea multe ori cum funcționează ipocrizia socială, unde începe și unde se termină principiile și intențiile bune. Cît de personale devin filtrele, dincolo de cauzele nobile comune. Dorința de putere e cameleonică și se poate camufla în nenumărate feluri. Poate de asta am o mare slăbiciune pentru Eseu despre orbire al lui Saramago.

Nu reușesc să mă împac nici cu o anumită schizoidie, în care e cît se poate de natural să înjuri o revistă și, în mesajul următor, să spui că, de fapt, ai vrea să trimiți un text și să apară acolo. Și ce ai crezut cu cîteva zile înainte să se șteargă ca prin minune și toți să devenim, ca prin minune, curați ca lacrima.

Mă îndoiesc că e cineva care poate avea dreptate absolută pe lumea asta. Și sper, de dragul umanității, că literaturii și artei, în general, nu i se va aplica, de către vreo inchiziție instituită ad-hoc, o ștampilă cu „trebuie să fie așa pentru că“.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.