De la compendiul clasei a V-a la manualul de Istorie unic

Dorin STĂNESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 729 din 8-14 februarie 2018
De la compendiul clasei a V a la manualul de Istorie unic jpeg

De secole bune, manualul este firul Ariadnei pentru școlari, oferind, dincolo de valori, atitudini și informații, un parcurs clar al drumului spre cunoaștere. Este și un instrument cu dublu rol: de control al achizițiilor teoretice ale elevilor și al îndeplinirii de către profesor a obiectivelor programei școlare.

Manualul ocupă și astăzi, ca și pe vremea lui Creangă, un loc central în educație, chiar dacă în ultima vreme pare să fie detronat de evoluția rapidă a lumii contemporane. Internetul a eliberat o cantitate uriașă de informații, imagini, jocuri, schimbînd paradigma educației, transformînd într-un basm omnisciența de altădată a profesorului. E drept, multe s-au schimbat în lume. Astăzi pare că manualul este demodat.

Manual sau Internet? Acestea sînt reperele dezbaterilor în Occident pe marginea școlii. Sînt argumente pro și contra; astfel, pare că ambele vor merge o vreme împreună. Au apărut și extremele. În Finlanda, copiii nu mai fac cursuri de caligrafie, iar argumentul care a condus la această decizie este următorul: la ce le mai folosește scrierea de mînă, cînd pe calculator și pe telefon totul se tastează, totul e virtual, chiar și semnătura? Și manualele devin relicve ale trecutului… Toate acestea sînt semnalele clare ale unei tranziții spre școala de mîine, în care spațiul și lumea virtuală vor redefini mijloace, modalități și mentalități. Acestea sînt acum SF, cine s-ar fi gîndit în 1980 la Internet, Facebook, digitalizare?

Viteza prea mare a „intruziunii“ Internetului în școală a lăsat cumva în umbră o altă dezbatere continuă, aceea a analizei conținutului manualelor școlare. Frapant este faptul că, în Occident, cel puțin, s-au redefinit multe manuale care purtau amprenta secolelor anterioare, iar cele de istorie au fost în prim plan. Reconciliere, feminism, egalitate de șanse, laicism, xenofobie, rasism, LGBT au fost itemii care au desființat/rescris manualele de istorie. Francezii și germanii au alcătuit comisii comune care au conceput manuale cu o perspectivă armonizată asupra unor evenimente tragice ale istoriei vecinătății lor, iar acțiunea pare să fi avut succes. Azi, reconcilierea franco-germană dă roade. Și tragicul subiect al Holocaustului a fost abordat într-o nouă manieră, accentuîndu-se educarea tinerelor generații în spiritul valorilor democrației, dialogului, toleranței, pentru ca astfel de evenimente să nu mai fie posibile.

Unde se situează România în această poveste? Cum sînt manualele de istorie de la noi? Cît de conectați sîntem la ceea ce se întîmplă în lumea inovației școlare?

În primul rînd, o precizare importantă: disciplina Istorie este pe cale să devină irelevantă în planurile-cadru, prin reducerea drastică a numărului de ore de istorie de la clasa a V-a la a XII-a. Cu vechi și largi complicități ale unor factori de decizie, Istoria este eliminată din școală. Să luăm, spre exemplu, noile planuri-cadru propuse de Institutul de Științe ale Educației: pentru clasele IX-XII Istoria are alocat, în cel mai fericit caz, o oră săptămînal. Din culise se aruncă insidios remarca: la ce le folosește istoria elevilor de la un liceu tehnologic sau de la o școală profesională? Și de aici se deschide un alt drum, cu întrebări precum: oare la ce le folosește cetățenia română? La ce ne folosește democrația? Să le dăm mai bine jumătate de cetățenie, pentru că tot vor pleca din țară, și poate ceva tiranie…

Doar o voce singulară – Societatea de Științe Istorice din România – a punctat recent realitatea disciplinei Istorie și importanța sa: deficitul de democrație pe care îl resimte zilele acestea societatea românească și, aș adăuga, și lipsa valorilor și a unei elite autentice sînt efecte ale reducerii numărului de ore de Istorie, dar și ale subfinanțării cronice a școlii românești. O privire scurtă asupra manualelor de Istorie din ultimele trei decenii ne arată o evoluție sinuoasă, în care manualul de Istorie este blocat între două lumi, trăindu-și o tranziție infinită în care prizonieri sînt elevii, generație după generație, și profesorii. Din anul 2000, de cînd au apărut manualele alternative, în scandalul generat atunci, s-au conturat două tabere. Una a considerat că noul manual în care „tronează“ Andreea Esca a bagatelizat importanța istoriei românești, iar cealaltă tabără a vorbit despre actua-lizarea și modernizarea conținuturilor, sincronizarea învățămîntului românesc la curentul european. Ecourile polemicii de atunci nu s-au stins nici astăzi. Și sînt mulți care cred că istoria adevărată a românilor nu este predată la școală, că adevărurile sînt mistificate, că Mizilul lui Caragiale este centrul energetic al lumii și că personalitățile istoriei naționale sînt ocultate, că totul este un complot. Au trecut deja aproape două decenii, lumea a evoluat. Manualele noastre de istorie au rămas la orizontul anilor 2000, reprezentînd încă o etapă de tranziție spre cele ale secolului XXI. Avem nevoie de o nouă generație de manuale de Istorie și, de ce nu, de un „manual web 2.0“ ori de manuale care să fie capabile, prin variantele digitalizate, să devină vectori care să integreze noile media. Numai o abordare plurivocă promovează competiția, inovarea și conduce spre progres. Aceasta a fost logica introducerii manualelor alternative, o logică probată de decenii de experiență în Occident.

O discuție a fost deschisă anul trecut, cu rezultate dezastruoase. Nu a fost o dezbatere cu reguli, idei și rezultate. Totul s-a rezumat la o perdea de fum sub forma unei campanii de demonizare a baronilor manualelor. În fapt, personaje fără chip, refugiate în editurile care erau obligate să tipărească aproape gratis manuale pentru un minister care n-a avut niciodată bani. Și dacă tot vorbim de bani, avem ceva în schimb. E deja o certitudine: importanța deosebită pe care actualii guvernanți au rezervat-o profesorilor, așezîndu-i în coada grilei de salarizare de acum și pînă în 2022. Dezastrul e deja instalat, pentru că, de ani buni, elitele nu mai vin să lucreze în învățămînt.

Institutul de Științe ale Educației (cine nu a auzit de el?), factor care trebuia să conducă dezbaterea și să ofere expertiză, a fost prea puțin prezent sau, dacă greșesc eu, își datorează low profile-ul lipsei de mediatizare. A, am uitat: a fost autorul unui compendiu pentru clasele a V-a. Ce era acest compendiu? O soluție făcută pe picior, cavalerul apolicapsei care anunță sfîrșitul manualelor alternative și revenirea la manualul unic de tip comunist. Și, fapt rar, a fost editat într-o țară democratică. Spre ce ne îndreptăm oare?

1984… Mă întorc în timp, pe vremea manualului unic, cînd Tovarășul trona pe prima pagină. Profesoara mea de istorie a știut și a reușit să ne insufle dragostea față de materia pe care o preda, prin talentul și vocația sa de a fi profesor, eludînd matricea unui manual politizat, a unei istorii scrise prin prisma luptei de clasă. Asta pentru că, de cînd lumea, determinant a fost profesorul. Viitorul este cel care mereu are răspunsurile la întrebările și neliniștile prezentului. Pînă mîine, o soluție de rezervă este profesorul de istorie. De modul cum va reuși fiecare profesor să spună această poveste frumoasă care este istoria, de măiestria de a integra noile media preferate masiv de elevi – de exemplu, jocul pe calculator – vor depinde multe, inclusiv democrația și supraviețuirea noastră ca națiune educată. 

Dorin Stănescu este profesor de istorie.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

image png
O tânără prezentatoare TV din SUA s-a sinucis după ce logodnicul a anulat nunta
O prezentatoare TV celebră din Wisconsin s-a sinucis. Tânăra și-a cumpărat o armă cu 90 de minute înainte de gestul fatal și a trimis mesaje de adio fostului logodnic și unei prietene.
soldati rusi
Soldații ruși, acuzați că au furat un WC dintr-un oficiu poștal din Harkov
Forțele invadatoare ruse au furat un vas de toaletă dintr-un oficiu Nova Poșta, situat într-o localitate din regiunea Harkov.
Proteste în Marea Britanie faţă de creşterea costului vieţii FOTO Profimedia
Mii de britanici au protestat faţă de creşterea costului vieţii
Mii de britanici au ieşit sâmbătă în stradă pentru a protesta împotriva creşterii costului vieţii, în timp ce guvernul se luptă cu politica fiscală după o săptămână de haos pe pieţele financiare.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.