De la 22 la 56.580

Publicat în Dilema Veche nr. 966 din 13 octombrie – 19 octombrie 2022
image

Scriu aceste rînduri la scurt timp după ce un ministru al Educației care a dorit să promoveze o nouă legislație pentru învățămîntul românesc și care părea ferm convins că va rămîne la butoane decenii de acum încolo pentru a-și vedea realizat proiectul și-a anunțat demisia pe Facebeook și premierul i-a aprobat-o folosind același canal de comunicare.

Detaliul, conjunctural, de bună seamă, are totuși deplină relevanță pentru tema propusă de Dilema veche: „Ce ne (mai) dorim de la școală?”

Demisia survine pe fondul unor tot mai apăsate acuze de plagiat, cărora ministrul le-a răspuns cu dezmințiri nu tocmai convingătoare și cu insinuări privind eventuale delicte de intenție ale acuzatorilor. Vizat ar fi fost nu domnia-sa, ci acțiunile sale în beneficiul educației din România, mai exact promovarea celor două proiecte de legi ale învățămîntului. Despărțirea de scaunul ministerial a fost așadar marcată de un discurs patetizant, în care domnul Cîmpeanu se autoportretiza drept om al datoriei, care a ales, prin demisie, calea onoarei, tocmai pentru a nu periclita misiunea asumată.

E foarte posibil ca domnul Cîmpeanu să fie convins de adevărul poziției sale. E foarte posibil ca și domnul Putin să fie convins de adevărul poziției sale cînd sărbătorește cu mare fast anexarea celor patru provincii luate cu japca de la Ucraina. E sigur că domnul Cîmpeanu a avut și are susținători, unii poate de bună-credință, ai imaginii pe care și-a construit-o. E la fel de sigur că și domnul Putin se bucură de un privilegiu similar. 

Poate e mai bine însă să ieșim de pe terenul lunecos al conjecturilor și al argumentelor ad personam.

În paralel cu tribulațiile anchetei despre plagiat, o petiție online a strîns, într-o lună, peste 56.000 de semnături – 56.580, în acest moment – ale celor care solicită demiterea ministrului și retragerea din Parlament a proiectelor legislative de care acesta s-a arătat în permanență atît de mîndru. 

Mă număr printre semnatarii acestei petiții și ai mai multor intervenții publice pe tema noilor legi propuse. Indiferent de intențiile generatoare, am mari îndoieli în ce privește:

– oportunitatea emiterii unei/unor noi legi ale învățămîntului, la un interval atît de scurt, de numai 11 ani, față de precedenta;

– caracterul autentic reformator al inițiativei;

– și șansele ca aceasta să poată dura, în special datorită modului în care a fost împins proiectul pe repede-înainte.

Să o luăm pe rînd.

Și în perspectivă istorică, și în contemporaneitatea internațională se vădește ritmul lent al modificărilor de profunzime ale învățămîntului. Se spune că, de regulă, sînt cam trei reforme pe secol, pentru a ajusta configurația sistemelor de învățămînt la schimbările contextuale majore. Noi am reușit să facem o reformă cam de trei ori pe an. Asta a dus la o evidentă depreciere atît a gesticii, cît și a retoricii reformatoare, deopotrivă între beneficiarii și între „actorii” proceselor educaționale. Cum bine zicea un vers al lui Grigore Alexandrescu, „De îmbunătățiri rele sîntem cu toți sătui”. 

Contribuția celor două proiecte la „modernizarea” învățămîntului românesc a fost supralicitată. Multe dintre înnoirile semnalate era deja prezente în legislația educațională, fără a fi însă aplicate – faimosul 6% din PIB, finanțarea multianuală a universităților, profesionalizarea pregătirii pentru cariera didactică etc. Nu cred că pentru a putea crește cifra copiilor care să primească o masă caldă la prînz e nevoie de o nouă lege a Educației. Am iarăși rezerve față de afirmația frecvent vehiculată că actualul pachet legislativ ar pune bazele unei reformări radicale a învățămîntului românesc în anii ce vin. O reformă autentică este însoțită întotdeauna de o schimbare majoră de optică. Eu, unul, nu am reușit să identific așa ceva în noile proiecte legislative, oricît m-am străduit. Ba chiar mi s-a părut că adesea acestea adoptă poziții care se bat cap în cap. Acordă, de pildă, o atenție deosebită chestiunilor legate de evaluare, dar propun modalități de examinare care mai degrabă decredibilizează rolul evaluărilor naționale în sistem. 

Programarea dezbaterii publice a proiectelor într-un interval extrem de scurt, poziționat cum nu se poate mai rău, a generat un val de frustrări care se va repercuta cu siguranță asupra părții celei mai sensibile a schimbărilor propuse în noua legislație, anume implementarea lor după adoptarea textelor juridice. Se adaugă la aceste premise nefavorabile organizarea formală, birocratică, a evenimentelor trecute sub acoperămîntul „dezbaterii”.

Există totuși un merit, involuntar, al inițiativei. Chiar în ritmul precipitat al luărilor de poziție, în ceea ce a fost resimțit ca o cacofonie generală a înscrierilor la cuvînt, par să fi început să mijească zorii unei dezbateri autentice, de substanță.

Ea este prefațată, tot involuntar, de o bizarerie care pare să fi trecut neobservată de majoritatea comentatorilor.

Ambele proiecte legislative sînt justificate, formal, prin cîte o listă de „valori” și respectiv de „principii” care le-ar fi servit drept fundamentare. Las la o parte faptul că acestea sînt doar enunțate, părînd a fi date uitării de îndată ce legiuitorul a încheiat lista lor. Las iarăși la o parte ciudățenia de a avea valori și principii diferite, sau diferit definite, pentru ciclurile de învățămînt. Mie chestia cea mai nostimă mi s-a părut listarea lor într-o ordine diferită, încă de la primele două poziții, pentru învățămîntul superior și cel preuniversitar.

Pentru un sistem public de învățămînt, esențial e ca acesta să fie resimțit ca echitabil. Totodată, el ar trebui să poată asigura o educație de calitate cît mai multor beneficiari. Valori care sînt botezate, în proiectele legislative, „echitate” și „excelență” și care figurează, după cum era de așteptat, în capul listei atît la universitar, cît și la preuniversitar – însă într-o ordine anapoda. Pentru cel din urmă, „excelența” e deschizător de drum, pentru cel dintîi, „echitatea”. Taman viceversa decît ar fi de așteptat – probabil din pricina dactilografei, bat-o vina!

Regret să am în această privință o opinie pe cît de simplă, pe atît de tranșantă: un sistem de învățămînt trebuie să fie echitabil pentru toți cei pentru care e o obligație și orientat spre excelență – competitiv, adică – pentru cei pentru care e opțional sau facultativ. 

Mi s-a părut, între comentariile atîtor cetățeni obsedați de „performanță” de „selecție”, de „triere” ș.a.m.d., că începe să se întrevadă și în România un relativ consens pe marginea acestei ecuații, pe cît de limpede, pe atît de vitală.

Îndărătnicia noastră de a ne menține atașați unei „soteriologii” educaționale, în care o mînă de olimpici ar trebui să răzbune umilințele unei nații scufundate în analfabetism funcțional, îmi amintește de proiectul donquijotesc al lui Constantin Noica de a-i găsi pe „cei 22”, cîte unul pentru fiecare milion de români, apți să compenseze mizeria generală a unui comunism crepuscular printr-o pregătire care să îi ridice la „cultura de performanță”.

Să nu se fi schimbat nimic în România în ultima jumătate de secol?

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, Universitatea din București.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Donald Trump FOTO Profimedia
Cum a agravat Donald Trump situația din Ucraina
Participarea lui Donald Trump la încercările de mediere a conflictului din Ucraina nu doar că s-a dovedit ineficientă, ci a contribuit, în opinia unora dintre analiștii occidentali, la agravarea situației de pe front.
spp jpg
Ofițerul SPP care face furori în online are și o baladă: „Tu, Luceafăr cu butoni / Semizeu picat din stele”
Ofițerul SPP care îl însoțește pe Nicușor Dan și care face furori pe rețelele sociale de câteva zile are și o baladă, în care sunt câteva dintre enumerat atuu-urile fizice ale tânărului „cu gamba lungă„ și suspinele pe care le-a provocat în „ginta femeiască”.
mihai fifor jpeg
Deputatul PSD Mihai Fifor, despre decizia CCR: „Cineva se joacă, insistent, cu focul pe lângă butelie”
Deputatul PSD Mihai Fifor critică dur hotărârea Curții Constituționale prin care declarațiile de avere nu vor mai fi publice, avertizând că această măsură riscă să submineze încrederea în instituțiile statului și să afecteze transparența funcțiilor publice.
image png
Acţiunile Romgaz au urcat joi la un maxim istoric. La cât a ajuns principalul indice al pieței de capital din România (BET)
Acţiunile Romgaz (SNG), cel mai mare producător de gaze din România controlat de stat, au ajuns joi la un maxim istoric după o apreciere de 2,9%.
aeroport bucuresti sud1 png
Cum va arăta noul aeroport din Capitală? Proiectul este estimat la o valoare uriașă
Într-o postare făcută pe pagina sa de Facebook, primarul Sectorului 4, Daniel Băluță, a vorbit pe larg despre motivele pentru care un nou aeroport urmează să fie construit în sudul Capitalei. Proiectul ar fi estimat la aproximativ un miliard de euro și deja se caută investitori.
image png
Analistul Iancu Guda, dezvăluiri din culisele discuțiilor cu Bolojan despre deficit: „Niciodată nu am observat ceea ce am văzut astăzi”
Ilie Bolojan, președintele Senatului, l-a invitat pe jurnalistul și analistul economic Iancu Guda la o discuție despre deficitul bugetar.
Spitalul Colțea din București, în perioada interbelică (© iMAGO Romaniae)
Explozia cazurilor de sifilis în România Mare
Anul 1918 a rămas în istorie prin formarea statului național – unitar român și astfel se scăpa de exploatarea seculară din partea vecinilor hrăpăreți.
Nicușor Dan și CCR FOTO Mediafax
Nicușor Dan critică decizia CCR: „Este în contradicție cu un principiu esențial al democrației – transparența”
Nicușor Dan a criticat decizia de joi a Curții Constituționale a României, potrivit căreia declarațiile de avere și de interese nu mai trebuie să includă bunurile și veniturilor soților și copiilor.
George Simion FOTO AFP
George Simion reacționează dur după decizia CCR: „Exact ce merită unii!”
Liderul AUR, George Simion, critică decizia Curții Constituționale privind declarațiile de avere, acuzând prioritizarea unor interese străine în detrimentul românilor.