De ce sînt sceptic

Eugen MUNTEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 333 din 1-7 iulie 2010
De ce sînt sceptic jpeg

Am avut norocul să urmez un liceu umanist şi să absolv secţia de limbi clasice a unei universităţi româneşti. De aceea, mă simt şi mă consider un cetăţean corect educat şi instruit, perfect capabil să înţeleg resorturile europenităţii şi, deopotrivă, ale românităţii mele. 

Exerciţiul, timpuriu şi continuu, al învăţării limbilor europene clasice, greaca şi latina, m-a condus la conturarea unui tipar de gîndire, a unei scări de valori şi a unui orizont conceptual specific, pe care le socotesc superioare intelectualmente celor rezultate din alte mecanisme educaţionale. De aceea deplîng şi resimt ca pe o pierdere personală declinul accentuat, poate chiar falimentul definitiv al învăţămîntului clasic în România. Ştiu că acest declin este mondial şi că are cauze multiple, unele obiective, dar mai ştiu şi că în multe părţi (SUA, Anglia, Olanda, Austria, Germania, Polonia...), contramăsurile instituţionale de protecţie sînt mult mai viguroase şi mai consistente. Dar nu despre cauzele acestui declin şi despre eventuale „contramăsuri“ doresc să vorbesc, ci despre „vinile“ noastre proprii, ale celor „de meserie“. Căci nu trebuie să ne facem iluzii în privinţa unei reacţii oarecare din partea oficialităţilor de la orice nivel ar fi ele! La acest palier, cel al „politicilor educaţionale“, bătălia este de mult pierdută. 

Sînt de părere că statutul jalnic al studiilor clasice pune în evidenţă dimensiunea şi tipologia imposturii academice din România actuală. În liceu, în universitate, în academie sau în biserică, acolo unde studiile clasice ar trebui protejate şi cultivate, peste tot constaţi acelaşi dezastru, adică dezinteres, populism, superficialitate, „vînare de vînt“! Membrii generaţiilor care mai purtau încă pecetea formării liceale interbelice, în care limbile clasice ocupau un loc central, care-şi formaseră gîndirea prin lectura analitică a textelor lui Cicero, Tacitus, Titus Livius, Plutarh sau Thukidides, au ieşit de mult din sfera decizională. Au rămas să decidă „pedagogii“ şi „didacticienii“ de profesie, preocupaţi de decenii de „implementarea“ în licee şi universităţi a tot felul de programe de „educaţie pentru viaţă şi pentru piaţa muncii“, în care tot felul de pedagogii generale şi speciale, psihopedagogii şi didactici, mai recent şi „abilităţile informatice“, îşi iau partea leului, pentru studiul limbilor clasice nemairămînînd timp! Imensă reţea de interese cu noduri în guverne, parlamente, universităţi şi inspectorate şcolare, lobby-ul pedagogilor „de profesie“ este atotputernic, pe cînd cel al clasiciştilor... nu există! 

Nu au fost eliminate în ultimii ani pe nesimţite şi cu nesimţire criminală în programele de studiu ale studenţilor şi masteranzilor de la facultăţile de filologie orele de latină, pentru a lăsa loc „orelor“ noastre şi alor noştri? Adică materiilor „interdisciplinare“ fictive, găunoase şi fără perspectivă, propuse însă de componenţii găştilor care ne aleg şefi de catedre, prodecani sau decani, o dată la patru ani? În fond, de ce ar ajunge pînă la urmă studenţii noştri să ştie mai multă latină decît ştim noi, filologi, filozofi, teologi, istorici, arheologi şi ce-om mai fi noi, specialişti de doi bani, cu doctorate măsluite şi cu avansări aranjate pe „autostrăzile“ marilor filiere naţionale sau pe „cărările“ micilor mafii locale? Cum ar arăta studiul intens sau măcar cultivarea formală a limbilor clasice la universităţi recente, de două parale, la care şefii de catedră, decanii şi prodecanii, rectorii şi prorectorii n-au apucat să se facă cunoscuţi ei înşişi dincolo de bornele «municipiului» natal, dar îşi întocmesc pe site curricula bombastice?

Nu predau la facultăţile de filozofie, de decenii, istoria filozofiei antice şi medievale „profesori“ care nu cunosc gramatica elementară a limbilor latină şi greacă? Ce mai poţi să spui cînd citeşti cu stupoare în curriculum-ul unui „profesor“ recent declaraţia că ar stăpîni „pentru nevoile cercetării“ latina şi greaca, deşi ştii bine, fiindcă ţi-a fost elev, că n-are habar nici măcar de conjugarea verbelor regulate din cele două limbi clasice? 

Nu vezi la tot pasul „persoane publice“ împăunîndu-se ridicol cu citate clasice trunchiate sau scîlciate, în căutarea disperată a unei legitimări a vidului şi imposturii? 

Dar Academia Română? A auzit cineva de vreo cît de mică iniţiativă, de un cît de vag gest de îngrijorare în ultimele decenii faţă de declinul studiilor clasice în România? În fond, în această Academie Română, născută cu peste 150 de ani în urmă sub autoritatea latiniştilor ardeleni T. Cipariu şi A. T. Laurian, mai există vreun membru clasicist de formaţie? Şi apoi, cu tot respectul, cîţi dintre membrii actuali înţeleg ceva din gramatica latină, ca să nu mai vorbim de subtilităţile stilului clasic? Mai este atunci de mirare că o mare parte a establishment-ului universitar-academic actual cultivă o cultură „naţională“ etnocentrică şi precară, fără rădăcini şi fără orizont… Cine să le mai spună „în lături“ impostorilor tracomani din ce în ce mai agresivi şi mai „credibili“ pentru publicul larg înrobit televiziunii? 

Să mai vorbim de cele patru sau cinci catedre de specialitate din cîteva mari universităţi ale ţării? Cît de vizibile sînt acestea, cu membrii lor timoraţi şi prinşi în mecanismul degradant al supravieţuirii academice, la „mila“ unor senate mai mult sau mai puţin binevoitoare, dominate de o gîndire mercantilă („Nu aveţi studenţi!“)? 

Societatea de Studii Clasice din România mai există ea oare? Care îi este activitatea? Cine o conduce? Revista editată de ea, prestigioasă cîndva, Studii clasice, mai apare? Unde se difuzează?

Paseiştilor ca mine le mai rămîne doar regretul nostalgic după un tip de spaţiu public în care citatul clasic să nu mai fie scîlciat la tot pasul. Nu afirma cu morgă, în urmă cu cîteva luni, la radio, un ilustru „filozof“ contemporan că Dura lex sed… dura., sub încuviinţarea slugarnică a moderatorului preocupat să îi servească mereu mingi potrivite la fileu „dlui profesor“? Nu citeşti, vai, atît de frecvent, în prefeţe la cărţi academice, publicate la fel de fel de edituri mai mult sau mai puţin universitare, prezentări neruşinat-elogioase în care se arată că autorul respectiv tocmai şi-a susţinut teza de doctorat cu distincţia magna cum laudae? Nu auzi mereu la intonarea imnului academic „Gaudeamus“ încheierea triumfală semper sint in flores? Chiar dintre cititorii de bună credinţă ai acestor rînduri, cîţi sînt cei care nu pot sesiza unde se află greşeala de gramatică latinească din banalele exemple de mai sus? 

Aceştia fiind, cum vom putea evita ineluctabila decizie falacioasă: ce nu înţelegem ne irită. Ce ne irită este inutil. Latina ne irită. Latina este, deci, inutilă. Ergo: latina trebuie să dispară.   

Eugen Munteanu este profesor la Facultatea de Litere și director al Centrului de Studii Bilbio-Filologice "Monumenta linguae Dacoromanorum" al Universității Al. I. Cuza din Iași; visiting professor la Institutul de Romanistică al Universității din Viena, director al Insitutului de Filologie Română Al. Philippide și președinte al Asociației de Filologie și Hermeneutică Biblică din România. Ultima lucrare publicată: Lexicologie biblică românească, Humanitas, 2008.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Noul Testament, Bălgrad (Alba Iulia), 20 ianuarie 1648 (foto: Facebook / Arhivele Naționale ale României)
Prima traducere în limba română a Noului Testament
În Biblioteca Arhivelor Naționale ale României se păstrează un exemplar din cea dintâi traducere integral în limba română a textului noului testament – Noul Testament, Bălgrad (Alba Iulia), din 20 ianuarie 1648.
+ credit ipotecar jpg
Când poți vinde un apartament achiziționat prin credit bancar?
Vânzarea unui apartament achiziționat cu credit ipotecar este reglementată de legislația în vigoare și depinde de mai mulți factori, inclusiv tipul de credit, momentul în care vrei să vinzi și instituția financiară care ți-a acordat împrumutul.
AD 4nXeFgViMBPJDZdflu0 MUsECzwig00g51J lU38oVxRT3ZpyKjifSQ6t2pfjj3Qtu2zghKX3cNHR7jIb4qKEdXognX2hvm879DspMY3zhzZ8QyuDRwiWgl5P6g1xIRKGCZFjMtZD
Parfumuri de iarnă versus parfumuri de vară: care sunt diferențele esențiale?
Descoperirea parfumului potrivit pentru fiecare anotimp poate fi o adevărată artă. Parfumurile au puterea de a evoca amintiri, de a influența starea de spirit și de a completa în mod armonios personalitatea ta.
image png
Un bărbat i-a oferit iubitei sale o casă de lux, apoi a aflat că aceasta îl înșală. Ce a decis instanța
La baza deciziei judecătorilor a stat nu doar infidelitatea conjugală, ci și „ingratitudinea” manifestată de femeie față de bărbat.
agricultura sera   foto pixabay jpg
Programul „Prima Seră”. Fermierii din România ar putea obține până la 200.000 de euro, fonduri nerambursabile
Fermierii din România ar putea accesa finanțări nerambursabile de până la 200.000 de euro prin noul program guvernamental intitulat „Prima Seră”. Proiectul de lege care susține această inițiativă a fost aprobat de Senat și urmează să fie supus dezbaterii și votului în Camera Deputaților.
carlsen jpg
Evenimentul care adună cele mai multe vedete din sport pe metru pătrat. Magnus Carlsen a fost văzut în Barcelona
Campionul mondial de șah Magnus Carlsen a fost prezent la ICE Barcelona, 20-22 ianuarie.
1737531230 6JNq jpeg
Facilități fiscale: oportunități esențiale pentru susținerea inovației și creșterii economice
Facilitățile fiscale reprezintă unul dintre cele mai puternice instrumente prin care statele stimulează investițiile în sectoare economice strategice.
Cati angajati mai lucreaza de acasa odata cu finalul pandemiei Covid 19 jpeg
Angajații din mediul privat pot să primească vouchere de vacanță în valoare de 24.300 de lei. Ce trebuie să știe aceștia
Angajații din mediul privat pot să primească și ei vouchere de vacanță, fiind suportate integral de către angajator. Față de cei de la stat, aceștia pot beneficia de vouchere de vacanță cu valoarea maximă a şase salarii de bază minime brute pe ţară, fiind vorba despre o sumă care se ridică la 24.300
Călin Georgescu la Curtea de Apel București. FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Călin Georgescu, după eșecul înregistrat la CEDO: „Mai presus de orice instituție, nimic nu este mai important decât determinarea noastră"
Călin Georgescu a răspuns pe Facebook deciziei CEDO de a respinge cererea sa de suspendare a anulării alegerilor prezidențiale, subliniind că procesul pe fond continuă și că lupta pentru dreptatea electorală nu s-a încheiat.