⬆
moderni fără studii clasice?
O matematică a studiilor filologice
Mi se pare cu atît mai important ca studiul limbilor şi culturilor latină şi greacă să nu fie lăsat să piară. Numărul de ore din liceu este, în momentul de faţă, de una pe săptămînă la clasele de uman. Şi se întrevede perspectiva ca şi aceasta să devină opţională. Latina a fost disciplină de bacalaureat şi nu mai este. De asemenea, în facultăţi, la secţiunile de clasice, numărul studenţilor este în descreştere, intrîndu-se (cel puţin la Bucureşti) pe baza mediilor din liceu.
Evaluări şi soluţii
Despre situaţia studiilor clasice în România s-a scris adesea. Poate mai rar decît ar fi trebuit, însă adesea. Mobilizator, nostalgic, cu mînie, ultimativ, patetic, interogativ, cu resemnare. S-au încercat toate registrele, toate căile, toate argumentele. Şi totuşi, aproape nimic nu s-a făcut. Ba dimpotrivă: s-au făcut cele de nefăcut.
Ore puţine şi premii multe
La ora actuală, orele de greacă şi latină sînt foarte rare. Dacă limba latină se studiază un an în clasa a VIII-a – într-o oră pe săptămînă – şi patru ani la liceu, doar la profilele umaniste şi în învăţămîntul vocaţional, limba greacă veche (elina) se studiază doar la liceele vocaţionale. Şi aceasta în condiţiile în care în tot Occidentul se pune un accent deosebit pe aceste limbi vechi, mai ales în ţările nordice, vorbitoare de limbi germanice.
Ceva!
Într-un volum colectiv recent apărut, unul dintre autori, după ce denunţă în mod legitim o mulţime de imposturi academice, ca de pildă plagiate, se exprimă iritat şi împotriva unui alt gen de delicte intelectuale. Omul e supărat rău pe anumite „grupuri restrînse de intelectuali (afirmaţi mai mult ca epigoni, traducători a ceva care de peste 2000 de ani se tot tălmăceşte, care sînt gata să se mînie cumplit dacă scrii cumva nefiinţă legat şi nu cu liniuţă, care prezidează comisii, comiţii ş
Latina în secolul XXI
83.200 de elevi care învaţă latina în Germania. 70.000 în Austria. Triumful şoricelului latin în Marea Britanie!
Cine ne (va) scrie istoria?
Călătorii cultivaţi din Occident care ajungeau – arareori – la hotarul dunărean al Imperiului „Marelui Turc“ şi, mai mult, care se hotărau apoi să-şi povestescă în scris peripeţiile, observau cu surprindere că băştinaşii acelor îndepărtate ţinuturi vorbeau o limbă ciudat de asemănătoare cu latina, fără însă să ştie – băştinaşii, nu călătorii străini – să explice de unde această ciudăţenie.
Declinul şi prăbuşirea studiilor clasice
Clasiciştii sînt rarae aves fiindcă lumea nu mai are nevoie de ei. Avem nevoie de – horribile dictu – menegeri, biznismeni, specialişti în piar, oameni de media, seiălzmenegeri şi alţi tehnicieni ai unui newspeak şi newthink ezoteric pentru bieţii discipoli ai lui Donatus. Latina mai e bună doar pentru maimuţărelile agramate ale universitarilor care, luaţi repede, se încurcă în declinarea inconturnabilului rosa, rosae, dar ţin morţiş să vorbească despre curriculă (parcă o şi vezi agitîndu
Cîrmaciul, guvernatorul şi cibernetica
Se pot emite spontan zeci de argumente împotriva studiilor de filologie clasică şi le-am auzit formulate sau le-am simţit plutind difuz şi impregnînd curricula zilelor noastre. Cui îi mai poate folosi acum filologia clasică? Sinelui şi vremii de acum – chiar dacă pare o formulare excesivă. Puţine studii sînt mai potrivite decît ea spiritului acestui secol.
Profesorul de latină
Am făcut liceul într-un oraş din provincie. Conform tradiţiei, după 20 de ani m-am întîlnit cu vechii colegi în cadrul ceremoniei atît de cunoscute. Amintirile legate de anii de şcoală şi de calităţile profesorilor dominau discursurile tuturor. Noi, cei din clasele umaniste, am rememorat mai ales orele de latină cu un profesor de excepţie – Dumitru Crăciun. Şi iată de ce.
Un exerciţiu mental permanent
Studiile clasice înseamnă şi o cultură generală solidă… Dacă se vor desfiinţa orele obligatorii de latină din licee, se va pierde şi aceasta?
De ce sînt sceptic
Am avut norocul să urmez un liceu umanist şi să absolv secţia de limbi clasice a unei universităţi româneşti. De aceea, mă simt şi mă consider un cetăţean corect educat şi instruit, perfect capabil să înţeleg resorturile europenităţii şi, deopotrivă, ale românităţii mele.