„De ce se pune la colţul casei apă şi pîine cînd moare cineva?“

Publicat în Dilema Veche nr. 455 din 1-7 noiembrie 2012
„De ce se pune la colţul casei apă şi pîine cînd moare cineva?“ jpeg

- interviu cu Nicoleta MANTA, profesoară de religie, comuna Cornu de Jos -

Ce înseamnă o politică educaţională (în domeniul religiei) la ţară? Aţi avut cazuri de elevi care nu au dorit să participe la ore?

La ţară este mult mai uşor pentru că oamenii sînt mult mai îndreptaţi spre religie. Spre exemplu, chiar dacă am copii care sînt de altă confesiune, nu se arată deranjaţi de a participa la ora de religie. La un moment dat, chiar am şi uitat că sînt de altă confesiune, deoarece veneau tot timpul la religie. Părinţii mi-au spus că îşi doresc de la copilul lor să facă religia cu mine, am fost atentă să nu îl pun să se închine şi să nu îl îndepărtez.  

Vin părinţii să vă întrebe despre ce învaţă copiii lor la religie?

Este un pic mai complicat răspunsul la această întrebare. Îmi place să fiu alături de elevii mei, în sensul că, dacă după cîţiva ani vine cineva şi îmi spune „ştiţi, eu eram Popescu“, o să îmi amintesc de ei abia după ce îmi zic de prenume. I-am învăţat din clasa I să îmi zică cum le spune mama acasă: Georgică, Anuţa etc. şi părinţii vin şi discută mult cu mine, dar din toate punctele de vedere. Discuţiile nu se opresc la „ce le-ai predat?“. Peste ani aud voci în spate, de exemplu – „eu am al doilea copil pentru că i-aţi spus fetei mele la religie că este un păcat întreruperea de sarcină şi copilul a venit acasă, a pus întrebări şi mi-a zis că vrea o surioară“ etc. Aşa aud că, în timp, în general, copiii discută acasă cu părinţii despre ceea ce învaţă la religie. Mereu îi sfătuiesc că cei mai buni prieteni ai lor sînt părinţii. Orice se întîmplă la şcoală, ei să le povestească părinţilor. Tot ce fac la ore să le comunice şi lor. Vreau ca religia să fie o oră deconectantă. Nu o oră în program de care ei să fie speriaţi. Să existe un permanent dialog între mine şi ei. Le spun în mare despre ce vom discuta la o oră şi ei încep să ridice mînuţa să pună întrebări. Discutăm de la superstiţii, pe care le lămurim, pînă la probleme complexe. Se vede că la o vîrstă chiar fragedă gîndesc profund.

Aţi observat superstiţii din partea lor cînd au venit la oră? Dacă da, la ce se refereau acestea?

Da. Ei vin de acasă cu o grămadă de superstiţii pe care eu le lămuresc; de exemplu: de ce se pune la colţul casei apă şi pîine cînd moare cineva? De ce trebuie să mă dau trei paşi în urmă cînd văd pisica neagră? Eu la oră trebuie să-i lămuresc: că sînt superstiţii, că nu e bine, că nu are pisica nici o vină, că preotul în momentul în care îl întîlneşti îţi merge bine pentru că este om cu har de la Dumnezeu şi tot aşa. Le lămurim cît de cît.

Ce învaţă ei la religie? Cum să fie buni, sau despre religie în general?

În general, încerc să îi atrag să fie buni ortodocşi. Le spun că e bine să nu treacă o zi fără să faci o faptă bună – pe măsura puterii tale. Faptă bună înseamnă să o ajuţi pe mama, să duci farfuria după ce mănînci, să îţi faci şi tu o dată pe săptămînă patul sau să îi zici mamei că o iubeşti. Şi o rugăciune. Totul vine treptat, în funcţie de modul lor de înţelegere, deoarece şi cu clasele lucrezi diferenţiat, în funcţie de cît de receptivi sînt. La unele clase intri de drag, la altele încerci să îţi adaptezi discursul. Un permanent dialog, ca şi cu un sfătuitor. Să ştie că, atunci cînd au o problemă, pot veni la mine.

Cît de mult vă ajută manualele pe care le aveţi la religie?

Nu avem manuale. Am venit în Cornu acum 12 ani, apăruseră nişte manuale şi, la doi ani după, ni s-a spus să nu mai mergem după acele manuale pentru că sînt depăşite. Copiii primeau manualele, dar i-am sfătuit să nu le mai care după ei în ghiozdane ca să nu le fie greu, deoarece aveam eu programa şi era o permanentă discuţie la ore: respectam programa, se face comandă de manuale... Este şi un manual-caiet cu foarte multe exerciţii.  Mie îmi place să discut cu ei, ei îmi pun întrebări şi le spun că nu e grav dacă nu scriem mult, important este ce le rămîne lor în cap.

Să vorbim puţin despre binecuvîntarea pe care o primiţi la sfîrşitul facultăţii. Aceasta vă este necesară pentru a preda. Cît de importantă este, din punct de vedere spiritual, pentru dumneavoastră?

Cînd am terminat, am avut nevoie de binecuvîntare. După examen. Este importantă, deoarece nu toţi fac teologia din dorinţa sufletească de a face teologia. Unii fac teologia ca să acumuleze nişte informaţii. Dacă ar ajunge la catedră, nu ar fi un adevărat îndrumător pentru elevi; ar fi un om care ar preda nişte însuşiri exacte. Cînd m-am dus acolo, după ce am depus cererea, mi s-au pus întrebări – un om realizează, cînd vorbeşte cu altcineva, ce hram poartă.

Deci nu toţi cei care depun cerere primesc binecuvîntarea?

Da, poţi să nu o primeşti. Oricum, sistemul nu acceptă pe oricine. Trebuie să poţi fi şi un bun pedagog. Să discuţi cu copiii, să te poţi apropia de ei. Îmi aduc aminte de părinţii mei care se duceau la bunici şi cereau binecuvîntarea pentru plecatul la drum, pentru un examen, pentru lucrurile importante din viaţa lor. Cam aşa este: binecuvîntarea de la părinţi, de la părinţii spirituali – pentru că asta este preotul. Este necesară, deoarece trebuie să porneşti la drum cu dreptul. 

a consemnat Andrada VĂSÎI

Foto: V. Dorolţi

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?

Adevarul.ro

image
„Secretul japonez pentru o viață lungă și fericită“. Cei mai longevivi oameni au aceste două trăsături de personalitate
Cei mai mulți centenari au trăsături de personalitate similare, care contribuie la creșterea duratei de viață, potrivit unui studiu.
image
Halep, prima veste bună după o lungă perioadă: Situația paradoxală cu care se confruntă
Constănțeanca de 31 de ani traversează un sezon trist, per ansamblu.
image
Angajată băgată în comă de patron. Bărbatul a fost arestat. „Ce, vrei să demisionezi?“
Femeia a fost sechestrată și lovită cu un topor în momentul în care a mers la firmă să-și depună demisia. Angajata a ajuns la spital în comă de gradul unu. Soțul acesteia a sunat imediat la 112.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.