„De ce scrii?”

Elena VLĂDĂREANU
Publicat în Dilema Veche nr. 751 din 12-18 iulie 2018
„De ce scrii?” jpeg

Încep parafrazînd un clasic, pentru că, nu-i așa, orice eșec este unic în felul lui. M-am tot gîndit la asta încă de cînd am fost invitată să scriu pentru acest Dosar: de ce? Poate pentru că în ultimul timp am fost cam expusă, cu și fără voia mea, de ce nu aș putea scrie la o adică și despre eșec? Poate pentru că, să fac o glumă proastă, pe mine scrie mare eșec (pe lîngă reproducere, feminin și feminism, și alte isme și reuri care mi s-au lipit de nume de-a lungul timpului). Oricum, a vorbi despre eșec văd că, mai nou, a devenit o modă și că se țin chiar și ateliere de eșec (?!). Eu însămi, nu cu mult timp în urmă, invitată de echipa simpatică de la Decît o revistă la DoR live, m-am dat mare specialistă în teoria eșecului și am vorbit despre asta. Am fost surprinsă și șocată totodată că oamenii au mai și rîs. Cu mine, sper, nu de mine.

Pînă cînd am decis să-mi îmblînzesc natura mea dedată eșecului și să scriu despre asta, recunosc că eram foarte stînjenită. Țin minte cum, la primele scrisori de refuzuri de la diferite grant-uri, mă gîndeam: Doamne, bine că nu am spus nimănui de aplicație. Sau, în anii în care aveam cîte o carte și se dădeau premii, îmi impuneam să nu-mi pese și nu mi păsa. Mai puțin anul ăsta, cînd nu mi a mai mers lupta de autoconvingere. Dar asta nu-i nimic. Ce mă sperie acum cel mai tare este că, atunci cînd se anunțau cîștigătorii a ceva, gîndul meu era: bine că nici măcar nu am trimis, că sigur nu eram printre ei. Următorul pas a fost să aberez în teorii de genul: nu e important CEL mai bun, important este să existe buni. Că na, printre buni, măcar teoretic, eram și eu. (Citesc acum un text recent din The Guardian al Elenei Ferrante care spune că nu suportă împărțirea în cîștigători și învinși, cîtă dreptate are.)

Cînd am decis ca în cartea pe care am publicat-o în noiembrie 2017 să ating și problema eșecului – o făcusem, de fapt, prima oară prin 2010, într-un perfor-mance colectiv la Centrul Național al Dansului din București, cînd am făcut un poem dintr-o mizerie de stenogramă cu Vântu și o scrisoare de refuz de la nu știu ce fundație, pe care l-am citit purtînd un body de blană al Mădălinei Dan (mersi, Mădălina, că mi-ai îngăduit, am fost superbă) – nu era chiar așa fancy să vorbești despre asta. Ba, dimpotrivă, feeling-ul meu era că se mergea pe următoarea filozofie: oh, dar nu da importanță, a fost un accident, nu contează, mergi mai departe, nu vrem să auzim, nu ne interesează, le avem și noi pe ale noastre. De altfel, toată viața mea mă păcălisem cu un rahat de citat pe care mi-l scrisesem pe toate caietele, jurnalele, pereți: „Dacă ai cîștigat, continuă, dacă ai pierdut, continuă“ (sau invers, mă rog, irelevant, același drac). Acum s-a schimbat foaia: în teoria gîndirii pozitive, trebuie să te confrunți cu eșecurile, să vorbești despre ele, să le alinți, să le sufli în fund și așa să treci mai departe. Aproape că e îngrijorător dacă nu ai un eșec cu care să te lauzi, cum naiba o să evoluezi?

Este o întrebare de care rîdem cu toții cu superioritate. Și eu am rîs și i-am transmis celui care o punea: hai, lasă-ne. Dar la un moment dat am început s-o pun și eu. Am făcut multe interviuri cu scriitori de-a lungul timpului și uneori, cînd simțeam eu că merge, poc, dădeam cu întrebarea asta (ultimele victime, Bogdan Coșa și M. Duțescu, dar nici ei nu au răspuns pe bune, oricum era o discuție informală, la Arad, nu se pune, băieți, vă prind eu altă dată la cotitură). E o întrebare grea, cea mai grea poate, ca să răspunzi pe bune trebuie să te uiți adînc în tine și să fii pregătit pentru tot soiul de răspunsuri, uneori și pentru unele care ar putea să nu-ți convină tocmai pentru că îți fut imaginea și poate chiar și stima de sine. Răspunsul la „De ce scrii?“, pentru că asta e întrebarea, poate fi și jignitorul „pentru bani“, vanitosul „pentru glorie“, narcisicul „pentru admirație“ etc. Normal că mi-am pus-o și mie. În nenumărate rînduri. Și știu și care e răspunsul pe care nu l-am spus nimănui, mi se părea că nu e niciodată momentul potrivit. Acum sigur nu e, dar dacă tot aștept momentul potrivit, este posibil să rămîn cu confesiunea vieții intactă și să nu mai am ce face cu ea.

Așadar, scriu ca să fiu iubită. Scrisul meu vine dintr-o perioadă așa de cruntă, în care eram atît de singură, în care totul era în neregulă cu mine, de la cum eram eu, cum mă purtam, ce făceam, ce vorbeam, pînă la chiar motivul pentru care eram. Mă simțeam, așa cum numai un adolescent poate s-o simtă, un eșec. Învățam bine – am prieteni acum care mă șicanează: premianto! –, dar și ăsta era un rol, o mască în spatele căreia să mă ascund, eu, eșecul de mine. Eram un sac gol, mă simțeam nu doar singură, dar și abandonată, neiubită, cînd m-a îmbrățișat cineva prima dată de drag, și asta s-a întîmplat tîrziu, tîrziu, m-a bușit plînsul pentru că eu nu eram făcută pentru îmbrățișări. Nu scriam despre asta. Abia tîrziu am făcut-o. Poate, dacă aș fi făcut-o atunci, la 14 15 16 ani, mi-ar fi fost bine mai curînd. Așadar: de ce scriu? Scriu ca să fiu iubită. Ca să am prieteni. Ca să vă placă de mine și să mă înconjurați cu afecțiunea voastră. Ca să mi demonstrez că nu sînt un eșec. Și nu sînt. Oh, mă scuzați, confesiunile nu pică niciodată prea bine, hai, luați cu un pahar de apă, dar concluzia e alta: nu ar trebui să fiu lăsată să (mai) vorbesc despre eșec. Pentru că, pînă acum cel puțin, scrisul mi-a adus ceea ce mi-am dorit: iubire, prieteni, afecțiune. Nu a eșuat. Dar asta este și sabia (mea a) lui Damocles: oare cînd o să scriu prost, pentru că nu o să scriu toată viața bine, sau cînd n-o să mai scriu deloc… o să vă pierd pe toți? 

Elena Vlădăreanu este scriitoare și jurnalistă. Cea mai recentă carte publicată: Bani. Muncă. Timp liber (Nemira, 2017).

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.
Agnès Varda (Guadalajara) 18 cropped jpg
Cum tratăm mitocanii
Într-o lume a asertivității, a agresiunii și-a violenței, tandrețea și compasiunea și-au pierdut întrucîtva din valoare.
p 11 jpg
Zigzag despre bun-simț
Deformația profesională mă face să fiu un observator sensibil la manifestările bunului-simț sau ale absenței acestuia.
p 12 jpg
p 13 sus jpg
Bunul-simț al bunelor simțuri
Bunul-simț apare astfel, în această lumină, ca avînd și o dimensiune politică.
p 14 WC jpg
O masă cu bune maniere
Obiceiul însă ar merita să fie menționat în codul bunelor maniere din întreaga lume: conexiunile reale nu se cronometrează.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Trecutul a ajuns la destinație
De cîte ori lăsăm ceva în urmă ne dorim, precum Bolaño, să cîștigăm un vis.
Charles de Gaulle International Airport in France jpg
„Hoarding” emoțional
Strîng și împachetez discuții, situații, gesturi și chipuri.
Vegetarian Sushi Maki roll jpg
Dropii, zimbri sau bouri. I-am mîncat
Poate îmbucurarea papilelor gustative o să fie o apucătură desuetă.
969 11 VladStroescu jpg

Adevarul.ro

Marcel Ciolacu FOTO Inquam Photos  Ilona Andrei jpg
Sondaj. PSD conduce detașat, PNL, dublu față de AUR. Ce diferențe sunt față de ultimul studiu sociologic
Ultimul sondaj al CURS, realizat zilele trecute, arată că PSD se bucură de o intenție de vot de 34%, în timp ce PNL este cu zece procente în spatele social-democraților
Evgheni Prigojin FOTO Profimedia
Evgheni Prigojin, ținut în frâu cu alt interlop
Oficialii ruși vor să mai stăvilească influența șefului grupului paramilitar rus Wagner, Evgheni Prigojin, finanțatorul așa-numitei armate private a lui Vladimir Putin.
barbat reflux gastric shutterstock 2039879552 jpg
Remedii la domiciliu pentru arsuri la stomac: 10 moduri de a scăpa de refluxul gastric
Arsurile la stomac se resimt în zona pieptului și apar atunci când acidul gastric se întoarce în esofag. Ele pot dura doar câteva minute sau pot provoca neplăceri și pe durate mai mari.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.