⬆
dincolo de eşec
Corpul și Timpul
Acum vreo 15 ani mă gîndeam că, în momentul în care o să pot să îmi fac abonament la Worldclass fără prea mari eforturi, voi fi atins succesul. Iată că nu e ăsta succesul și oricum mai am doar vreo cinci minute aici, chiar dacă am plătit pe un an întreg.
Antrenați pentru succes
„Trebuie să fii cel mai bun“, auzim uneori de la grădiniță. „Ce, tu nu poți?“ – și ușor-ușor începe antrenamentul pentru performanță. Nu mai contează ce-ți dorești, dacă ești bun să faci o anumită meserie, important e să reușești.
Self serving bias
Dacă ne merge prost, tindem, simetric, să dăm vina pe mama și pe tata care au fost nu știu cum. Știți voi bine cum gîndiți cînd vă merge prost. Ei bine, așa mi s-a părut mie că oamenii aceia admirabili își narează viețile: ca pe un lung șir de victorii atribuite lor înșile și doar lor.
„De ce scrii?”
Scriu ca să fiu iubită. Scrisul meu vine dintr-o perioadă așa de cruntă, în care eram atît de singură, în care totul era în neregulă cu mine, de la cum eram eu, cum mă purtam, ce făceam, ce vorbeam, pînă la chiar motivul pentru care eram. Mă simțeam, așa cum numai un adolescent poate s-o simtă, un eșec. Învățam bine – am prieteni acum care mă șicanează: premianto! –, dar și ăsta era un rol, o mască în spatele căreia să mă ascund, eu, eșecul de mine. Eram un sac go
Lasă-mă-n greșeala mea!
În mare parte, business-ul tău este eșecul. Dar de asta de prinzi tîrziu, după vreo cinci ani de munci și impozite. Nu-i nici o afacere să faci business. Nu-i cum te-ai aștepta. Miticele zeci de mii de euro sînt, de fapt, accidente fericite într-un lung șir de gherle. Plus înjurături ample. După ce primești ștampila și CUI-ul, înainte să înveți contabilitate primară, înveți să blestemi. În primul rînd, clienții.
Viața mea de expat
Aș fi vrut să scriu o poveste despre cum am izbutit să îmi înving toți demonii și să am o viață precum cea pe care o pictez uneori pe Instagram, însă a-ți recunoaște limitele înseamnă și să-ți validezi superputerile. Dincolo de linia de sosire, de zidul Berlinului meu interior, de temerile de nereușită și de angoasele privitoare la succes, găsesc că a avea curaj nu te scutește de eșec, însă a trece prin eșecuri te familiarizează cu propria reziliență.
Stai cuminte și fii diferit!
„La naştere, toţi copiii sînt supradotaţi. De cei care pălesc, mamele sînt responsabile total!“ Este titlul unui interviu cu „antrenorul de genii“ Florian Colceag, care a fost intens distribuit în mediul virtual acum un an. M-a uimit frenezia cu care mamele dădeau share
„Nu am încercat să înțeleg oamenii, am încercat să-i schimb”
Cel mai mare eșec al meu e, cu siguranță, modul în care comunic cu ai mei. Dacă, de obicei, sînt o persoană extrem de deschisă, care spune adevărul verde în față, indiferent cît de mult afectează pe cineva, într-o conversație cu ai
„Cum să îi explici unui puști că o notă peste 9 este mică?” – interviu cu profesoara Adina PAPAZI
Cel mai greu examen din viața lor de elev, nu ca nivel de dificultate, ci pentru că este un examen cu implicații majore, hotărîtor pentru mediul în care se vor forma ca viitori indivizi.
„Pentru fiecare perioadă din viață a existat cîte un eșec major”
Am lucrat trei job-uri într-unul. Obosisem. Unul din trei îmi plăcea pe bune. Așa că mi-am deschis o editură la care să lucrez șapte job-uri într-unul, poate chiar mai multe dacă ne ghidăm după nomenclator. Dar dorm mai bine, chiar dacă mai puțin. Arăt mai rău, dar gîndesc mai limpede.