De ce să-mi fie frică atunci cînd merg singură pe stradă?

Publicat în Dilema Veche nr. 941 din 21 – 27 aprilie 2022
De ce să mi fie frică atunci cînd merg singură pe stradă? jpeg

Nu purta fustă scurtă. Nu te îmbrăca în blugi strîmți. Nu-ți cumpăra pantofi cu toc. Nu te machia puternic. Nu accepta băuturi de la necunoscuți. Nu-ți lăsa paharul nesupravegheat. Nu te așeza pe scaunul din față al taxiului. Nu pleca singură în alt oraș sau în altă țară. Sună-mă cînd ajungi. Sună-mă cînd pleci. Sună-mă să vin să te iau. Ține cheile la îndemînă. Ține telefonul la îndemînă. Ține un spray cu piper în geantă. Fă un curs de autoapărare. Nu te plimba singură ziua. Nu te plimba singură noaptea. Nu te plimba singură. Rămîi pe străzile umblate și bine luminate. Nu vorbi cu necunoscuți. Nu lăsa garda jos. Nu permite nimănui să te atingă. Fii gata să țipi.

Acestea sînt mesajele pe care le aude orice fată de mică. Le-am auzit și eu de atîtea ori. Cu toate astea, la optsprezece ani, nu l-au oprit pe un fost prieten să mă înghesuie într-un colț al camerei, amenințîndu-mă, furios că încheiasem relația. La fel cum nu i-au oprit nici pe nenumărați alți necunoscuți să mă fluiere, să mă urmărească pe stradă, să se frece de mine în transportul în comun sau să mă agreseze verbal.

Ca băiat sau bărbat, nu e nevoie să-ți pui nici una dintre problemele de mai sus. Îmi imaginez că probabil e dificil să înțelegi teama de a fi acostată în timpul zilei de un necunoscut, pe o stradă pustie, teama de a fi pipăită în autobuz, de a fi șicanată singură pe bicicletă în parc sau de a fi urmărită noaptea, pe drum spre casă, atunci cînd probabilitatea de a păți asta ca bărbat e egală cu zero. Însă femeile înfruntă zilnic astfel de agresiuni, mai mici sau mai mari, mai mult sau mai puțin enervante, mai mult sau mai puțin înspăimîntătoare.

Inegalitatea merge și mai departe de hărțuirea stradală. Doar în 2020, statisticile oficiale au înregistrat 10.000 de românce agresate chiar de partenerii lor, în timp ce 72 au fost ucise. Conform rapoartelor Ministerului Afacerilor Interne, în același an, judecătorii și polițiștii au eliberat aproape 8.400 de ordine de restricție. Aproximativ o treime nu au fost însă respectate, astfel că femeile vulnerabile au fost bătute sau ucise chiar în sînul familiei care ar fi trebuit să le protejeze. Un raport al Centrului FILIA din ianuarie-august 2021 arată că, în medie, aproape în fiecare zi a fost înregistrat un caz în care o minoră a fost violată, agresată sexual sau supusă unui act sexual cu un adult din familie. După mulți ani de tergiversări, în mai 2021, Parlamentul a adoptat Legea privind monitorizarea agresorilor și a persoanelor arestate la domiciliu, urmînd ca, pînă în martie 2022, în etapa-pilot care vizează agresorii din cazurile de violență domestică, statul să achiziționeze 500 de brățări și să pună în funcțiune un sistem electronic de monitorizare. Ulterior, însă, conducerea MAI a anunțat prorogarea termenului pînă la 1 octombrie 2022. Cu toate că în unele state vestice aceste sisteme de monitorizare există de zeci de ani – iar în Spania, de pildă, de cînd există brățările electronice, nu a mai fost ucisă nici o femeie beneficiară a acestui sistem –, în România se pare că nu există voința politică de a implementa măsuri de protecție.

Să fiu femeie nu e o invitație la agresiune. Sînt liberă, dar asta nu înseamnă că nu mi-e frică. Sînt conștientă la fiecare pas de riscul pe care mi-l asum cînd merg singură seara pe străzile orașului. Iar faptul că îmi iau niște măsuri ca să mă protejez nu înseamnă că nu mi se poate întîmpla nimic rău. În România, cultura violenței e încă în floare. Agresiunea asupra femeilor pe stradă, la locul de muncă sau acasă e încă banalizată, iar statul nu e dispus să investească în protecția victimelor. Femeile trebuie să aibă grijă de ele pe cont propriu, să se învețe una pe alta metode de protecție. Dar de ce să-mi fie frică atunci cînd merg singură pe stradă?

Sigur că #notallmen – nu e intenția mea să generalizez, dar unde se află de fapt responsabilitatea pentru educație? Să ne protejăm fiicele? Să ne educăm fiii? Sau poate mai degrabă ambele? Să ne învățăm fiicele să se protejeze și să ne educăm fiii să nu agreseze fetele. Să-i învățăm pe băieți ce înseamnă hărțuirea, abuzul fizic și emoțional, violul, coerciția, să-i învățăm să nu tolereze agresiunea, să vorbească despre asta cu alți băieți, să-i învățăm respectul față de fete. Dacă aceste mesaje ar ajunge mai des la băieți, poate că fetele ar avea mai rar motive de spaimă.

Reacția bărbaților din jurul meu, cînd aud de tema hărțuirii stradale sau a violenței domestice, a fost de multe ori tradusă în miștouri sau replici defensive. Dar ei nu au de ce să se simtă atacați din moment ce nu manifestă acest tip de comportament. Discuția e despre agresori. Iar schimbarea nu poate avea loc cînd e dorită doar de o jumătate din populație. Și bărbații pot deveni aliații femeilor. Din poziția lor de putere, își pot educa, cu blîndețe, prietenii și grupurile sociale, în public sau în privat. Chit că educația de acum nu are efecte imediate, vom vedea schimbarea peste o generație. Și ne vom mulțumi.

Cristina Ștefan este jurnalistă.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.