De ce fac ceea ce fac?

Publicat în Dilema Veche nr. 426 din 12-18 aprilie 2012
De ce fac ceea ce fac? jpeg

Se spune că la fotbal şi la politică se pricepe tot omul. Mai nou, se pricepe şi la presă – şi, într-un fel, mi se pare normal. Mi se pare normal ca publicul, cel în numele căruia se face jurnalismul, să ştie ce şi cum cu presa. Sau măcar să îi pese. Şi este semn bun că din ce în ce mai mute voci din afara spaţiului profesional se ridică împotriva „exceselor“ presei, chiar dacă aceste voci pun laolaltă şi tratează cu egală măsură informaţie şi divertisment, jurnalişti şi condeieri de partid.

Dar dacă privim în paralel datele privind obişnuinţele de consum mediatic şi sondajele de opinie vizînd preferinţele, ne apar imediat fălcile deschise ale ipocriziei. Întrebaţi ce ar vrea să vadă la televizor sau să citescă în ziare, cetăţenii îţi spun că vor ştiri echilibrate, dezbateri politice de calitate, divertisment decent. Cifrele de audienţă sau de tiraj spun, însă, o cu totul altă poveste. Tabloidele (sau echivalentul lor în producţii audiovizuale) conduc clar în topul vînzărilor şi audienţelor. Şi nu ar trebui să cădem pradă pudibonderiei sau ruşinării naţionale: aşa stau lucrurile peste tot în lume. Este natura umană.

Ceea ce lipseşte însă ecosistemului mediatic românesc (vedeţi, deja nu mai vorbim despre „peisaj“, structură minerală, perenă, cu forme cu alterare lentă, ci de un sistem de relaţii vii, dinamice, în care elementele se influenţează şi se pot consuma reciproc) este delimitarea clară între zona de infotainment (de informaţie utilizată ca divertisment) şi ceea ce în limbajul de afaceri se numeşte quality media. Dubla calitate a operaţiunilor de media – de agenţi ai interesului public şi de business generator de profit – face această distincţie încă şi mai palidă. Căci despre ce „quality“ putem vorbi cînd banii nu sînt de ajuns decît pentru a lua filmuleţe de pe YouTube?

De aproape 18 ani, Centrul pentru Jurnalism Independent navighează printre aceste dileme de sistem, asumîndu-şi o sarcină dificilă, delicată şi nu întotdeauna valorizată social: aceea de a păstra standardele practicii jurnalistice în vîltoarea schimbărilor inerente, a crizelor mai iute sau mai lent trecătoare, a transformărilor şi a intervenţiilor omeneşti. „Păstrător al standardelor, agent al schimbării“ – aşa sună deviza noastră şi între aceşti doi poli de acţiune ne plasăm în tot ce facem.

Am pornit, în 1994, ca furnizori de training pentru jurnalişti. La vremea aceea, CJI era unul dintre puţinele „locuri cu Internet“ din Bucureşti, ceea ce-l făcea încă şi mai atractiv. Am realizat curînd că a pregăti jurnalişti şi a-i trimite în redacţii care nu sînt pregătite să îi primească nu-i de ajuns. Oamenii fie renunţau la ce au învăţat, fie plecau. Aşa că ne-am extins activitatea spre asistenţa oferită redacţiilor, pentru organizarea procesului editorial. Şi iar, curînd, am realizat că un produs editorial bun nu se vinde de la sine, aşa că am început să oferim şi asistenţă pentru management, în zona de business. Dar poţi să faci afaceri de succes dacă piaţa este distorsionată? Răspunsul – evident – la această întrebare a pornit o nouă linie de acţiune a CJI, cea de advocacy: monitorizarea procesului legislativ, intervenţia pe textele proiectelor de lege, urmărirea aplicării lor şi menţinerea în timp, nu numai a literei, ci şi a spiritului legii. A pleda pentru libertatea presei şi a stimula responsabilitatea jurnaliştilor înseamnă un greu exerciţiu. E ca mersul pe sîrmă – şi presupune acelaşi risc major: acela de a-ţi rupe gîtul.

Capul ne stă încă pe umeri şi, dacă ne uităm în urmă, putem vedea cu claritate urmele trecerii noastre prin istoria recentă a României – şi prin istoriile personale a mii de profesionişti. Am făcut legi, la propriu (să amintim doar Legea accesului la informaţii, la care contribuţia CJI a fost consistentă), am omorît legi care ar fi restrîns libertatea de exprimare, am pus teme pe agenda publică (alocarea arbitrară a contractelor de publicitate, de exemplu). Am pregătit mii de jurnalişti – care îşi fac mai bine meseria. Am educat sute de liceeni – care consumă azi presă cu un ochi mai critic. Am pus pe gînduri magistraţi şi profesori – ah, gustul neasemuit al lui „Nu m-am gîndit niciodată pînă acum că lucrurile ar putea sta şi aşa“!

Este presa mai bună datorită nouă? Este România mai democratică? (Da, am avut de răspuns şi la această întrebare: „Pe o scară de la 1 la 10, cum cotaţi contribuţia organizaţiei la progresul democratic al ţării?“.) Mi-ar plăcea să spun că da. Dar, în deplină sinceritate, nu cred că ştiu răspunsul. Şi această „neştiinţă“ este piatra de încercare, dubiul etic zilnic al oricărui lucrător cu ne-materia.

Au fost momente în care m-am îndoit de efectele eforturilor noastre. Au fost momente în care m-am îndoit de eficienţa, de forţa, de adecvarea lor. Au fost momente în care aparenţele păreau că mă contrazic la fiecare pas. Ca „şef“ de organizaţie, m-am întors mereu la misiunea noastră – aceea de păstrător al standardelor într-un mediu schimbător. O muncă perpetuă, mereu nouă, mereu de la început. O trudă. Ca persoană, mă întorc mereu la compasul interior: de ce fac ceea ce fac? Pentru bani? (ha!). Pentru glorie? (haha!) Pentru recunoştinţa semenilor? (ha şi ha şi ha!) „Pentru că aşa cred eu că e bine“ pare, în astfel de situaţii, singurul răspuns rezonabil, singurul care te poate duce înainte. Sau mai departe. Sau măcar pînă mîine. 

Ioana Avădani este director al Centrului pentru Jurnalism Independent.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.
p 11 J  Habermas WC jpg
Între think-tank și Denk-Panzer: intelectualul german
Sincronizarea limbajului educațional cu îmbogățirea limbajului specializat este imposibilă.
p 12 sus WC jpg
Turma minților independente
Multe se iartă în America. Mai multe decît în Europa.
p 23 jos jpg
Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice
În realitate, nimeni nu-i pune la colț pe clasicii ruși, fie ei scriitori, compozitori sau poeți.
p 22 jos jpg
Ecou (nu prea) îndepărtat. Intelectualii și puterea la 1996
Ar fi util cititorului dilematic de azi să vadă cum gîndeau acest subiect, acum aproape 30 de ani, stîrniți de revista noastră, trei intelectuali români majori: Ștefan Augustin Doinaș, Livius Ciocârlie și Ion Vianu.
E cool să postești jpeg
Un examen de conștiință
MeToo poate însemna mai mult decît mediatizare, scandal, procese: poate fi un real examen de conștiință.
p 10 sus Alyssa Milano WC jpg
MeToo, scurt istoric
Incriminarea hărțuirii sexuale nu a început cu mișcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.
p 11 jpg jpg
De ce stîrnește abuzul sexual atîtea reacții contradictorii?
Reacția la trauma sexuală este una socială, cu rădăcini și ramificații profunde.
p,12 jpg
#MeToo, din nou. Tot despre putere, recunoaștere, dar și hermeneutică
Încercările de delegitimare a mișcării #MeToo înseamnă și o lipsă de recunoaștere a victimelor abuzurilor sexuale și conferă putere abuzatorilor.

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.