De ce cred în filme

Publicat în Dilema Veche nr. 340 din 19 - 25 august 2010
De ce cred în filme jpeg

Înainte de ’89, disperarea se instala de fiecare dată în seara dinaintea unui test major, fie el teză, examen de treaptă sau olimpiadă. Mi se părea că am uitat tot ce am învăţat şi că, a doua zi, stomacul îmi va juca o festă fiziologică nasoală. Trebuia să reuşesc, din motive pe care nu le voi dezvolta acum, iar pentru cineva atît de obsedat de un rateu iminent, dar, cinstit vorbind, improbabil, acela era momentul de panică extremă în care, uneori, făceam recurs la credinţă. Trişam, pentru că nu sînt o persoană religioasă şi nici familia mea nu excela la acest capitol, drept care contractul meu punctual cu instanţa supremă trebuia să se consume în cel mai mare secret şi cît mai codat cu putinţă. Atît de codat încît, frunzărind nu de mult jurnalele pe care le ţineam în epocă, pînă şi mie mi-au luat cîteva clipe să-mi explic prezenţa sporadică a două misterioase iniţiale din coada unor rapoarte zilnice: DD. Cu speranţa că Domnul va da (pentru că, ei bine, da!, asta însemna misteriosul cifru: Dă, Doamne!) mergeam la culcare mai sigur pe mine şi a doua zi mai dădeam o lovitură. Tot ce învăţasem se scurgea firesc pe hîrtie, stomacul nu se răscula şi, imediat ce greul trecea, pactul meu secret expira.

După ’89, am continuat să ţin jurnal şi să am examene, de data asta în facultate, care mai de care mai chinuitoare, dar nici urmă de misterioasele iniţiale în consemnările mele zilnice. Descoperisem, între timp, altceva la care să mă închin în disperare de cauză: mersul la Cinematecă. Filmul devenise religia mea, noul meu DD. E drept că nici miza examenelor nu mai era atît de mare, dar dacă cumva făceam greşeala să mă consider lipsit de speranţă înaintea unui parţial la Condensatoare sau a întregii sesiuni de anul III, Omul de marmură al lui Wajda sau retrospectiva „Herzog“ de la Institutul Goethe (exemplele sînt reale) mă ecranau complet şi-mi spuneau că viaţa e în altă parte, nu într-o notă mare de trecere. Loviturile putea să le dea altcineva.

Relaţia mea cu filmul s-a consolidat în momentul în care mi-am dat seama că examenele nu se vor termina niciodată, că viaţa e un lung şir de teste cu miză adevărată şi cu grad mai mic sau mai mare de dificultate şi că disperarea cu care vin ele la pachet poate fi tratată prin cinema. Am descoperit, de pildă, că Magnolia lui Paul Thomas Anderson poate face minuni şi, de fiecare dată cînd situaţia o cere, mă abandonez celor trei ore cît ţine filmul alături de personajele lui lipsite de speranţă şi salvate miraculos de un straniu fenomen meteorologic. Poate că acest incident neobişnuit e o invenţie a Bibliei, poate că lucrurile astea chiar se întîmplă (cum sună o replică din scenariu), cert e că extazul operatic pe care ţi-l induce filmul funcţionează. Cel puţin pentru mine. Şi nu, n-am eşuat într-o fundătură comparabilă cu cea în care au ajuns eroii poveştii, chiar dacă mi se strînge inima de fiecare dată cînd ştiu că puştiul înscris în acel concurs tensionat de cultură generală va fi lovit de un dezastru fiziologic.

Mi-am făcut însă temele şi-mi place să cred că, dacă viaţa îmi va juca vreo festă sinistră care să forţeze din nou intervenţia in extremis a celor două iniţiale, voi recurge mai întîi la Uleiul lui Lorenzo. N-am văzut devastatorul film al lui George Miller decît o singură dată, pe la începutul anilor ’90, iar lupta celor doi părinţi cu boala incurabilă a băiatului lor a fost una dintre cele mai cumplite şi izbăvitoare experienţe pe care le-am trăit vreodată, cu atît mai atinsă de catharsis cu cît povestea e inspirată din realitate. Tot ce pot să sper e că nu va trebui să-l mai văd o dată...

Mihai Chirilov este critic de film, directorul artistic al Festivalului Internaţional de Film Transilvania.

Fotografie realizată de Andrei Iliescu.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Adevărul a ieșit la lumină despre aurora verde, văzută pentru prima dată pe Pământ. Care este explicația cercetătorilor
O auroră rară a fost văzută pentru prima dată de pe Pământ. Este vorba despre aurora „ploii polare” care a produs o strălucire verde ciudată. Imaginea a fost surprinsă de o cameră foto în Norvegia.
image
Scandalul OUG 84. Guvernul face un pas înapoi în privința testelor antidrog. Reacția polițiștilor și a medicilor
Șoferii care ies pozitiv la testul rapid antidrog își vor primi permisul înapoi dacă în 72 de ore medicii legiști nu vor reuși să confirme sau să infirme rezultatul testului făcut în trafic. Așa susține secretarul de stat în Ministerul de Interne, Bogdan Despescu.
image
„Valea Morții” atinge temperaturi record de 55 de grade Celsius. Meteorologii din SUA se așteaptă ca valoarea să fie depășită în zilele următoare VIDEO
Valea Morții din California, SUA, a atins luni, 8 iulie 2024, o temperatură uimitoare de 55 de grade Celsius, depășind cu mult recordul pentru această dată și aducând regiunea cu un pas mai aproape de recordul mondial all-time.

HIstoria.ro

image
Nicolae Ceaușescu a făcut de gardă la catafalcul lui Tudor Arghezi / FOTO
De un asemenea privilegiu nu s-a bucurat nici un scriitor în Istoria României.
image
Mihail Sebastian, sub teroarea bombardamentelor: „Războiul vine spre noi”
Pentru Sebastian, vara anului 1944 este una a angoaselor, a singurătății, a fricii de moarte și, așa cum știm astăzi, este ultima lui vară.
image
Un Breaking-News din 1941: Germania a atacat Iugoslavia și Grecia
Un moment crucial pentru Balcani, pentru Europa și pentru România: Atacarea Iugoslaviei și Greciei de către Germania în dimineața zilei de 6 aprilie 1941, ora 6.