"Dansează cu mine"

Felix CRAINICU
Publicat în Dilema Veche nr. 440 din 19-25 iulie 2012
"Dansează cu mine" jpeg

Cred că momentul în care dansul m-a găsit era unul în care aveam nevoie de o manifestare în care să-mi fie implicate abilităţile corpului. Nu am avut o deosebită originalitate în abordare – ca pentru mulţi alţii, dansul a venit ca să umple un gol, să mă ajute să-mi depăşesc anumite limite, bucurîndu-mă să descopăr în mine capacitatea de a comunica altfel decît prin cuvinte. Stîngăcia inerentă a primilor paşi pe muzică m-a fericit de parcă descopeream un univers gata să fie explorat de propriile-mi unduiri şi mişcări rigide.

Redundant să spun, ca mai toţi, am pornit pe drumul dansului social datorită unei fete. Sau, mai degrabă, din cauza ei. A avut nesăbuinţa să-mi reproşeze vizionările repetate ale peliculei Dance with Me, un fel de biblie video a dansatorilor de salsa din România. „De ce îţi pierzi timpul cu prostia asta? Oricum nu vei ajunge niciodată să dansezi ca ei...“ duduiá scrîşnind din dinţi dudúia. Destin sau nu, karma sau ce-o fi fost, fără să fac vreun efort în acea direcţie, cîţiva ani mai tîrziu stăteam la o bere cu producătorul hollywoodian, luam lecţii de la cei mai versaţi dansatori ai filmului şi le învîrteam în zeci de spin-uri pe fetele care mă fascinaseră pe ecran. Toate acestea la cîţiva kilometri de platourile unde scenariul căpătase viaţă. Treptat, salsa a făcut cu mine ce ştie mai bine – mi-a schimbat viaţa. Mi-a deschis uşi, m-a ajutat să-mi depăşesc bariere şi timidităţi, mi-a inventat scopuri şi nădejdi nebănuite anterior.

Instrumentul de percuţie de bază în salsa este format din două beţe (clave). Continuu, în zecile de secunde ale melodiei, cele două beţe sînt lovite într-un mod anume, iar pe baza sunetului sec şi aparent monoton se construieşte întreaga muzică. Se spune că, în momentul în care în corpul uman este eliberată serotonina, inima bate în ritm de clave.

Salsa este un limbaj fără vorbe. Îi stăpîneşti noţiunile, care se rezumă la ceva banal – bărbatul conduce, femeia se lasă condusă –, iar restul ţine doar de spiritul ludic al fiecărui dansator. Nu contează că eşti în Bucureşti, Los Angeles, Tokio sau Sydney, pentru salsa ai nevoie doar de o parteneră şi de muzica adecvată. Valorile se reduc la noţiuni în care comunitatea salsa chiar crede şi pe care le respectă pe ringul de dans: politeţe, grija pentru parteneră, buna dispoziţie, erotismul ca joc, bucuria înaintea grijilor. Imensul atu al dansului social aici rezidă: nu ai nevoie de coregrafii, de muzica „ta“, de partenerul „tău“. Totul este spontan şi unic.

În clubul de salsa, barierele sociale, religioase, culturale sau de oricare altă natură sînt nule. Nu contează care îţi este zeul, important e să ştii să inviţi o fată la dans. Nu interesează ce formă au ochii tăi, este definitoriu să zîmbeşti cu ei. Maşina de zeci de mii de euro şi costumul ostentativ au valoare zero pe ringul de dans. Dacă vii în lumea salsa să „agăţi“, zona ta de valori va fi complet răsturnată. Dacă nu poţi face măcar un cross-body lead de bun-simţ, şansele tale de a fi „cineva“ printre dansatorii sociali tind dramatic spre zero.

Da, e drept, am văzut cam tot ce se putea vedea într-un spaţiu de dans. Bune şi rele. Vesele şi odioase. Neverosimile sau prozaice. Partea sublimă este că toate acestea nu contează. Indiferent care este extrema pe care o atingi, totul se topeşte în acordurile următoarei melodii şi în îmbrăţişarea partenerei care va veni. Oamenii aleg dansul social pentru că e viu şi este o provocare perpetuă. Puţine sînt bucuriile care depăşesc senzaţia oferită de un dans la intensitate maximă, în care tot ce contează este următorul pas şi povestea pe care, prin mişcări, i-o spui partenerei de moment.

Dincolo de orice altceva, dansul social (salsa în special) este un panaceu care te poate ajuta să uiţi de durerile cotidiene şi de neajunsurile de la birou şi să depăşeşti probleme. De suflet, de viaţă, de care or fi ele. Am învăţat asta în zece ani petrecuţi pe ringuri de dans din toate colţurile lumii. E acel ceva care îţi poate da de fiecare dată impulsul care să-ţi demonstreze că poţi mai mult. Mai bine. Mai vesel.

În loc de epilog

În România, salsa a devenit o mişcare de amploare, care a explodat de cîţiva ani încoace. Există peste 50 de şcoli în toată ţara, din care aproximativ 20 în Capitală, Bucureştiul însumînd totodată cele mai multe cluburi de profil – patru. Avem evenimente care adună peste o mie de participanţi, iar la Timişoara se organizează, anual, unul dintre cele mai puternice congrese de gen ale Europei. Marii instructori internaţionali spun că nivelul dansului în ţara noastră a crescut exponenţial în ultimii ani. Bunăoară, anul trecut, compatrioata noastră Simona Petric a cucerit titlul mondial la salsa solo în Puerto Rico.

În acest context, împreună cu Suzana Adelina Deak, am înfiinţat Oportunidad – Escuela de Salsa, o nebunie frumoasă, care a pornit din dorinţa de a le oferi şi altora măcar o fărîmă din bucuria unică numită dans. Am făcut primul pas relativ recent, pe 1 martie 2011, dar anul care a trecut a însemnat pentru noi o provocare continuă – să dăruim ceva complet, nou şi de calitate. Fiecare oră de curs, fiecare ieşire cu public au însemnat emoţii pozitive continue. Nu doar cursanţii învaţă, ci şi noi doi, pentru că am căutat să introducem un sistem dinamic de predare, care să ne oblige în primul rînd pe noi înşine să căutam şi să ne reinventăm mereu. Folosim tot ce ştim, nu doar paşi de dans, ci şi tehnici preluate din toate domeniile în care avem studii, de la dezvoltarea personală şi teatru pînă la sociologie. Tocmai de aceea, Oportunidad nu este doar o şcoală de salsa, ci un loc în care poţi evolua personal, calea de învăţare fiind cea a dansului.

Felix Crainicu este regizor, scriitor şi realizator radio. Cea mai recentă carte publicată: Eticheta în dansul social – cea mai mică enciclopedie, Casa Editorială Ponte, 2012.

Foto: Cristina Tomani

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Hipertermia, urgența medicală care ne amenință viața pe caniculă. Care este măsura imediată care ne ajută
După o săptămână de Cod Roșu, serviciile de ambulanță aproape că nu mai fac față solicitărilor. Dintre acestea, hipertermiile cauzate de caniculă sunt urgențe majore, supraîncălzirea organismului punând viața pacienților în pericol.
image
Șase dintre cele mai supraestimate atracții turistice din lume. „Nu a fost deloc ceea ce mă așteptam” VIDEO
Fiecare țară are obiectivele sale turistice despre care se spune că nu trebuie să le ratezi când vizitezi acele locuri. Adesea, realitatea se ridică sau depășește nivelul așteptărilor, dar sunt și situații în care atracțiile turistice sunt supraestimate.
image
„Nostradamus cel viu” a prezis căderea sistemelor informatice încă de acum trei luni și prevestește un nou război mondial
Clarvăzătorul brazilian Athos Salomé, supranumit „Nostradamus cel viu”, a prezis o „pană tehnologică de trei zile” în 2024, potrivit Daily Mail Online, iar acum susține că ar urma un conflict la scară largă, asemănător unui al treilea război mondial.

HIstoria.ro

image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne