…Selecțiuni din programul de Revelion. Așa suna celebrul titlu al emisiunilor din noaptea de Anul Nou, date în reluare în zilele următoare. Pe vremea comunismului, Revelionul ajunsese pe departe cea mai populară sărbătoare din an. Mai ales în anii ’80, programul televiziunii de Revelion era cel mai consistent și cel mai lung, în condițiile în care, în zilele obișnuite, transmisia postului public și unic (iată că acum trebuie să precizez și asta) fusese redusă la două ore. Iar dincolo de momentele de propagandă de rigoare, acel program avea o anumită calitate pe care emisiunile de divertisment de astăzi n-o mai ating. Revelionul era echivalent în acei ani cu programul TV. Petrecerea era de neconceput fără televizor. Dar sigur că se păstrau și alte obiceiuri, cum ar fi colindele, mesele specifice, pocnitorile. Crăciunul se petrecea, în general, în familie, ca și astăzi, dar destul de discret. Spre deosebire de Revelion, nu era o sărbătoare recunoscută oficial de autoritățile comuniste. De altfel, în paginile următoare ale revistei există și o istorie a înfierării lui Moș Crăciun din anii instalării ideologiei comuniste, cea care l-a adus, în schimb, pe sovieticul Moș Gerilă, care venea de Anul Nou. Lumea se pregătea atunci în mod special de Anul Nou, aprovizionîndu-se din timp cu tot ce se găsea foarte greu. Era o mare reușită să ai pe masă, pe lîngă sarmalele sau friptura care se pregăteau oricum în casă (și de cele mai multe ori din porcul crescut în gospodăria de la țară), măsline, icre, cașcaval, șuncă de Praga sau banane.

Astăzi, grație probabil abundenței alimentare și „eliberării“ Crăciunului, percepția asupra Revelionului pare că s-a mai schimbat, am putea spune că s-a mai normalizat. Rămîne o sărbătoare importantă, dar miza ei a mai scăzut. Exagerată a fost, poate, timp de aproximativ două decenii după Revoluție, euforia artificiilor, care, astăzi, s-a mai domolit și ea. Cei care au petrecut Revelioane prin Occident, prin Austria, de exemplu, au avut un bun reper, încă destul de departe de ce se întîmplă la noi. Acolo lumea nu mănîncă toată noaptea și nici nu stă pînă dimineața. Mulți preferă să ciocnească un pahar la miezul nopții și să se culce pentru a savura apoi din plin claritatea dimineții de întîi ianuarie și tradiționalul concert de la Wiener Musikverein. E un Revelion mai relaxat, mai diafan decît cel greoi cu care ne-am învățat noi, cu multă mîncare și băutură, bună ocazie pentru televiziuni de a face reportaje (deja tradiționale) pe la spitale, de unde relatează despre creșterea peste măsură a numărului urgențelor. Cum spuneam însă, lucrurile par a se mai schimba și la noi, iar porcul cel gras începe a se transforma în curcan sau chiar în peștele cel ușor.

Cum se petrece și mai ales cum se petrecea noaptea de Anul Nou – despre asta puteți citi în următoarele șapte pagini de revistă.

Ilustraţie de Ion BARBU