Cvasi-istoria noului roman românesc

Publicat în Dilema Veche nr. 715 din 2-8 noiembrie 2017
Cvasi istoria noului roman românesc jpeg

Ştiam prea bine că înmormîntările te vîră pe nesimțite în zeama dulceagă a patetismului. Greu să le ții piept. Poveștile spuse la priveghi sînt un ritual care te face iute captiv. Apoi, drumul oaselor. Cum-necum, împămîntat, scriitorul Sorin Stoica încă dădea semnale, convertind întrebarea domnului Arsene de la Curtea Veche – „Mai scriți, băieți?“ – într-un ordin de război. Întorși de la funeralii, aveam să primim o cerere grea din partea familiei lui. Dacă am putea pune un anunț la mica publicitate… Puteam, firește, însă de cum spuseserăm da, parcă-l priveam pe Sorin fix în ochi. Cum s-o scoatem la capăt, mai ales că aveam de la el o casetă cu King Crimson, aia cu Epitaph? Clar, se aștepta ceva serios din partea noastră. Și noi? I-am zis lui Călin că n-ar strica o tiflă, așa, în general. Morții, patetismului, slujitorilor și audienței lor. Lumii întregi, în fond. Da-ul ăsta avea să ne aducă pe o zloată aproape imposibilă, înmuiați, pe Carol, pînă la ghișeul Maxim, unde am depus minunea. Aveam respirația tăiată, ca-n fața rezultatelor la Bac. Era incredibil! Îl acceptaseră. Luaserăm examenul. Ajunși din nou în stradă, am recitit anunțul și nu ne venea să credem. Ceea ce doamna Stoica lăsase la latitudinea noastră suna cam așa:

„La alegerile din 2004, soră-mea era observator la secția de votare găzduită de spitalul orășenesc. Ziua de vot fusese searbădă. Cînd și cînd apărea cîte un halat care îndeplinea algoritmul. În -rest, plictiseală. Spre seară, un alt observator începe să povestească pentru destinderea comisiei electorale: «Zilele trecute, nevastă-mea pusese ciorba pe foc, o ciorbă de văcuță. Cotoiul se tot foia prin preajmă. Nevastă-mea îl văzuse că se tot agita în bucătărie. Cînd ea s-a întors cu spatele la aragaz, cotoiul harști!, a băgat lăbuța-n oală și a scos o bucată de carne, dar n-a avut prea mult noroc. Nevastă mea a apucat să-l vadă cum arunca bucata de carne dintr-o lăbuță în alta, ca un jongler. Așa de tare-l frigea.» Cînd i am povestit asta, Sorin a rîs cu o poftă rară. Uneori chiar mă ruga să i-o mai spun o dată.“

Ne mersese. Mai că dansam în ploaie, ca subiectul și predicatul regăsiți teferi după revenirea din imperiul morții direct într-o baie cu alcool. Știam că aveam la deget ceva neprețuit. Și ne-am pus pe treabă, nu puteai rata așa ceva. Țop pe Internet, am făcut repede o hartă a birourilor unde se primeau anunțuri de mică publicitate și i-am dat drumul. Eu am scos din joben un personaj, Fildeș Croitoru, a cărui moarte suspectă avea să facă valuri, iscînd fel de fel de personaje. Călin și-a omagiat ființe minuscule, ratați, supe și diverse entități spirituale, presărate cu nume bizare. La fiecare anunț decartam 60-70 de lei. Era o sumă pentru niște bugetari. Mai fusese scris în literatura română un foileton atît de scurt? Dumas și Dostoievski încasaseră bani frumoși din propria expandare textuală, în vreme ce noi ne goleam buzunarele și, ca să nu rămînem lihniți, o făceam subțiindu ne tot mai mult poveștile. Nu eram departe de Félix Fénéon, care făcuse ceva asemănător, dar la faptul divers, la început de secol XX. El făcuse o grozăvie, redescoperită după cincizeci de ani. Noi, în schimb, reinventam pagina morții, unde ne convocam cu noii vecini – Virgil Cândea, fotbaliști, doctori, vrăjitoare, maseuze, ingineri, restauratori – ca la o ședință de scară de bloc. Sfidam și proza scurtă, nu doar romanul.

Aventura asta ne aducea de fiecare dată timorați în fața doamnelor de la ghișee, simple numărătoare de cuvinte, precum contoarele unui program de computer, fără atenție la conținut. Pînă într-o zi. Atunci, negăsindu-mi anunțul în România liberă, m-am întors la ghișeu încărcat cu o furie bine jucată. Doamna ne-a lămurit repede că li se păruse ceva suspect, o problemă cu cuvintele cuțit și ucis, dar am remediat rapid cu instrument și sucombat și anunțul a continuat povestea cvasi-postumă a lui Fildeș Croitoru.

Erau bucurii mici, totuși. Ce mare scofală să duci de nas niște persoane puse doar să numere cuvinte? Remarcabil era să concurăm audiențe precum cea a lui Cărtărescu, fără nici o editură în spate, fără PR, neștiuți de nimeni, ascunși printre duhuri și duhori, înfruptîndu-ne din tirajele României libere, care se apropiau de suta de mii. Pofta de chefuit a venit cînd în Dilema veche, la „Cu ochii în 3,14“, Alex. Leo Șerban ne scotea într-o cinzeacă de lumină, cam ca în romanele lui Bolaño: „De pe vremurile de tristă amintire în care rubrica de «Decese» era cea mai citită din România liberă (pentru că era singura adevărată), mama a rămas cu pasiunea citirii aplicate a anunţurilor mortuare. Aşa se face că, printre poze de dragi răposaţi, a găsit (în ediţia de sîmbătă, 3 februarie a.c.) următorul anunţ cvasi-romanesc, pe care mi l a încercuit: «A doua zi, plutonierul-major Straton a intrat în birou, şi-a privit uniforma ce-i stătea lipită de corp vreme de patru ani, şi apoi, încercînd să se încurajeze, şi-a inspectat biroul comun cu un aer indiferent, lăsîndu-i pe cei din jur să n-ţeleagă nu numai că nu a observat cutiile în care sînt ambalate calculatoarele ce vor înlocui maşinile de scris de pe birourile poliţiştilor de la Criminalistică, ci şi că în cazurile pe care le va rezolva în viitor, printre care şi cel al răposatului FILDEŞ CROITORU, va pune la treabă tot metodele tradiţionale şi, mai ales, intuiţia lui de poliţist înnăscut». Va urma. (a. l. ş.)“ – Dilema veche, nr. 164, 30 martie 2007.

Era o primă recunoaștere. Pe urma proverbului, azi într-o revistă de cultură, mîine în dicționarele de literatură. Băteam departe și în fals. Joaca cu seriosul Sorin devenise la rîndul ei o chestiune mai serioasă decît plănuiserăm. Dar parcă și a.l.ş. își luase treaba pe bune, chit că-n „3,14“. Un nou transfer din România liberă în Dilema veche, ca de la Dinamo la Steaua, pe care îl dedica colegului Sever Voinescu, ne făcea iarăși să jubilăm: „Vă mai amintiţi? Acum cîteva săptămîni am publicat un prim ferpar «bizar» din ziar, promiţînd că voi reveni… Iată, aşadar, continuarea (din România liberă, 17 febr. a.c.): «Dimineaţa, cercetătorul Grigore Alexandrescu, rudă îndepărtată, după cum susţine, a poetului cu acelaşi nume, a urcat în foişorul central al muzeului pentru a-şi bea cafeaua neagră şi amară în care şi-a scufundat şi un diazepam, şi a privit acelaşi peisaj dezolant al acoperişurilor oraşului, spunîndu-şi că poate secţia de poliţie va trimite totuşi un fax, unul care să anunţe un caz nou dificil, vreme în care colegul lui, Paul Arsene, ajunge în foişor gîfîind pentru a-i da de veste că de a doua zi va lucra împreună cu plutonierul-major Straton Chivu la cazul FILDEŞ CROITORUL, un tip fără studii serioase, întunecat la privire, înalt, purtătorul întîrziat al unei boli rare şi neiertătoare, contactată printr-un ţînţar ameţit». (va urma) (a. l. ş.)“ – (Dilema veche, nr. 168, 30 aprilie 2007) Doamnele de la ghișeu se prinseseră și ele în joc cu o virgulă și un L. Eee, așa mai respiri aer de centru.

Am ținut-o așa un an. Era limpede că ne îndreptam spre o carte. Descinderile la birourile de mică publicitate le înregistram într-un jurnal, cu fiecare zi dîndu-i o nouă viață lui Fildeș, căruia i se alăturaseră suspect niște sosii, un Fildeș caleidoscopic, tradus în diferite limbi, cu proeminențele Elfenbein Schneider și Slonovaya-kost’ Portnoy. Mai mult, băiatul se inserase cîteva minute și în filmul Visul lui Adalbert, jucat de Adrian Văncică aka Celentano, pentru ca mai apoi între noi să-și facă apariția Greenaway, Woody Allen, plus un mănunchi de interlopi din România anilor ’30. Cartea era gata, semnaserăm contractul, plănuiam și o lansare cu bîzdîc, numai că în măruntaiele editurii se întîmplase ceva și era necesară o dietă severă, amînare după amînare, care avea să se întindă pe un an și ceva, pînă cînd aveam să ne dăm seama că trebuia să găsim o altă editură. Am încercat și la alte firme, fără a mai ajunge la faze cu contract. Hotărît lucru, Fildeș și liota nu erau făcuți pentru piața românească, cam ăsta era răspunsul politicos. Aferim! Hai România! CSF, NCSF. Așa că ne-am resorbit propunerea în computere, fără nici o gală de retragere. Ca dezmințirea unei mingi de meci dintr-o finală de Mare Șlem. În România veche și Dilema liberă, firește. Știrea suna așa: Noul roman românesc mai are ceva de așteptat.

Cosmin Manolache este scriitor şi muzeograf la Muzeul Ţăranului Român.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.
p 11 J  Habermas WC jpg
Între think-tank și Denk-Panzer: intelectualul german
Sincronizarea limbajului educațional cu îmbogățirea limbajului specializat este imposibilă.
p 12 sus WC jpg
Turma minților independente
Multe se iartă în America. Mai multe decît în Europa.
p 23 jos jpg
Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice
În realitate, nimeni nu-i pune la colț pe clasicii ruși, fie ei scriitori, compozitori sau poeți.
p 22 jos jpg
Ecou (nu prea) îndepărtat. Intelectualii și puterea la 1996
Ar fi util cititorului dilematic de azi să vadă cum gîndeau acest subiect, acum aproape 30 de ani, stîrniți de revista noastră, trei intelectuali români majori: Ștefan Augustin Doinaș, Livius Ciocârlie și Ion Vianu.
E cool să postești jpeg
Un examen de conștiință
MeToo poate însemna mai mult decît mediatizare, scandal, procese: poate fi un real examen de conștiință.
p 10 sus Alyssa Milano WC jpg
MeToo, scurt istoric
Incriminarea hărțuirii sexuale nu a început cu mișcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.
p 11 jpg jpg
De ce stîrnește abuzul sexual atîtea reacții contradictorii?
Reacția la trauma sexuală este una socială, cu rădăcini și ramificații profunde.
p,12 jpg
#MeToo, din nou. Tot despre putere, recunoaștere, dar și hermeneutică
Încercările de delegitimare a mișcării #MeToo înseamnă și o lipsă de recunoaștere a victimelor abuzurilor sexuale și conferă putere abuzatorilor.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.