Cuvîntul care ne creează

Vilma MINOR
Publicat în Dilema Veche nr. 452 din 11-17 octombrie 2012
Cuvîntul care ne creează jpeg

„Verba volant, scripta manent“, spunea senatorul Caius Titus referindu-se la importanţa comunicării scrise în relaţiile formale. Se pare că „gentlemen’s agreement“ era, încă de atunci, mai curînd dezirabil decît realist. 

Fraza de mai sus a devenit regulă de aur în afaceri, politică, atît în interiorul organizaţiilor, cît şi în relaţia acestora cu angajaţii, publicul sau media. Cuvîntul scris a devenit atît de puternic, încît ne poate crea sau distruge imaginea publică.

Cu o astfel de miză şi cu concursul structurilor de organizare socială şi al mediilor de comunicare din ce în ce mai numeroase şi diverse, comunicarea scrisă formală a devenit şi foarte sofisticată. Atît de sofisticată, încît un necunoscător se poate „rătăci“ cu uşurinţă în noianul de formate create spre a servi diverselor scopuri. Dacă unele forme de comunicare scrisă ar trebui să fie cunoscute oricui (vezi felul în care se redactează o cerere, o declaraţie etc.), altele sînt, nu întîmplător, lăsate pe mîna specialiştilor.

Într-o lume a formelor, iniţial menite a da contur unei materii verbale mai puţin clar definite (căci, nu-i aşa, exerciţiul de a pune gîndurile şi vorbele pe hîrtie duce la clarificarea şi ordonarea lor, chiar şi pentru cei mai puţin talentaţi sau versaţi în exprimare), observ, însă, o preocupare prea mare pentru formă în detrimentul conţinutului. Şi cînd scriu „formă“, mă refer la... formular.

Obsesia începătorului care primeşte o temă de tipul „Scrie un comunicat de presă“ sau „Scrie o prezentare“ este întotdeauna legată de forma pe care ar trebui să o capete în final scriitura. Frica cea mai mare este aceea că „nu ştiu cum se scrie“. Pentru că ne-am născut într-o cultură obsedată de formă, de cuvintele „mari“ (care ar trebui să reflecte statutul nostru de om educat), de imagine (fie ea şi fără fond). Rezultatul este replicarea la nesfîrşit a unor „modele“, uneori de calitate îndoielnică sau cel puţin nepotrivite cu ceea ce avem, de fapt, de comunicat.  

Printre cele mai amuzante sau plictisitoare exemple de comunicare formală pe care le-am întîlnit sînt cele „peticite“ pe cîte o bază anterioară. Prezentările cu capitole „standard“, în care se îndeasă cu forţa conţinut ce nu li se potriveşte, sînt printre exemplele cele mai des întîlnite. Scrisorile de intenţie generice, care nu conţin nimic interesant despre candidatul la un post şi sînt, în consecinţă, absolut inutile, constituie un alt exemplu. Contractele cu capitole întregi reieşite din „anevoiosul“ proces de editare „cut & paste“, rezultînd într-un amalgam ce nu mai are nici o legătură cu subiectul înţelegerii în cauză sînt încă o pildă (care, însă, nu mă mai amuză cînd mă gîndesc la orele petrecute în încercarea de a desluşi sensul şi rolul lor la momentul repectiv).

De fapt, care este soluţia? Care sînt cele cîteva reguli de aur ale comunicării scrise formale?  

Fie că e vorba de comunicarea în interiorul unei instituţii, dinspre conducere spre angajaţi sau invers, fie că e vorba despre comunicarea externă (prin comunicate de presă, advertoriale sau diverse forme de publicitate), principiul de aur este eficienţa. Dacă ceea ce trebuie să comunici ia doar trei rînduri, atunci sub nici o formă nu trebuie să scrii trei pagini. Dacă vreun paragraf pare să nu aibă un rol clar în context, scoate-l. Dacă cel căruia i te adresezi este chinez şi nu cunoaşte limba, nu ezita să-ţi angajezi un traducător bun (şi un consultant care să te înveţe ce e considerat corect sau politicos în cultura dumnealui). Dacă încă nu-ţi este foarte clar ce ai de comunicat, aşteaptă pînă rezolvi această problemă. Dacă nu-ţi este clar scopul pentru care comunici... nu ai nevoie de comunicare în acest moment.

Eficienţă. Un cuvînt aspru pentru un concept de bun-simţ. Îi admirăm sau îi simpatizăm pe cei care sînt comunicatori nativi, pentru cîteva calităţi: înţelegem ce spun, exprimă ideile clar, au coerenţă în discurs, vorbesc şi scriu corect (!), se adresează „ pe limba noastră“ şi conform situaţiei sau raportului pe care îl au cu noi, ceea ce spun şi felul în care ne vorbesc li se potriveşte (ceea ce îi face credibili). Ah, şi nepreţuita naturaleţe cu care se exprimă.

Vă propun un exemplu care v-ar putea ajuta să reţineţi, prin asociere, cele cîteva reguli fundamentale ale comunicării. Exemplul este dat cu cea mai mare reverenţă faţă de subiect şi a fost ales doar pentru că este, probabil, unica referinţă comună nouă, tuturor.

Context: Membrii grupului trec printr-o perioadă de criză. Situaţia este delicată, încrederea în conducerea grupului este uşor slăbită, relaţiile personale şi de lucru sînt tensionate, ceea ce duce la un climat organizaţional neprielnic.

Grupul-ţintă/publicul căruia i se adresează: Membrii organizaţiei la toate nivelele. Oameni simpli, tradiţionalişti; responsabili, copleşiţi de grija zilei de mîine. Pentru ei, nevoia de siguranţă este fundamentală; apartenenţa la grup este crucială pentru identitatea lor. Modeşti, nu aşteaptă răsplata imediată, însă au nevoie de reasigurare emoţională. De structură. Sînt capabili să facă mari sacrificii pentru Conducător, de la care aşteaptă, în schimb, protecţie şi îndrumare.

Obiectivul de comunicare: Redarea încrederii în organizaţie.

Strategie: Comunicarea clară şi simplă a noului regulament de ordine interioară. Comunicarea implicării personale a liderului în redactarea regulamentului.

Tactici de comunicare: Comunicare internă de tip memorandum.  

Descriere: Material unic, ce prezintă simplu, concis, în limba auditorilor/cititorilor, cele zece reguli de ordine interioară. Tonul folosit este afirmativ, exprimînd siguranţă de sine, autoritar, fără să lase loc îndoielilor sau interpretărilor. Valorile transmise prin limbaj, formulare, suportul pe care este transmis mesajul sînt: siguranţa, statornicia, seriozitatea.

Execuţie: Imprimarea pe un material foarte durabil, solid, care să ajute la păstrarea mesajului timp îndelungat – preferabil piatra.

Vilma Minor este specialist în comunicare şi lucrează în publicitate.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Cropat Radu Theodoru la o intalnire a gruparii Vlad Tepes in februarie 2025 FOTO Facebook jpg
Ce li se pregătea românilor prin proiectul „Geția”: „Se va confisca tot. Se va naționaliza tot. Va fi jihad” STENOGRAME
Robertin-Adrian Dinu, liderul Comandamentului Vlad Țepeș, organizație care funcționa ca un sistem paramilitar, paralel cu instituțiile statului român, ai cărei membrii sperau să schimbe constituția și numele țării cu ajutorul rușilor, explica ce va urma după demararea proiectului Geția.
Cheile Cibului  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (79) JPG
Fenomenele stranii petrecute în Cheile Cibului. Toți oamenii din sat și-au împodobit casele cu cruci și icoane
Cheile Cibului, un sat izolat din Munții Apuseni, a fost în trecut locul unor evenimente tulburătoare. Acum își întâmpină oaspeții într-o înfățișare pitorească, cu gospodării împodobite de cruci, icoane și monumente religioase.
image png
Puterea uimitoare a cojilor de ouă. Un îngrășământ natural care îți va transforma grădina într-un paradis
De câte ori ai aruncat coji de ouă la gunoi fără să te gândești cât de utile sunt pentru grădină? Acestea reprezintă un îngrășământ natural incredibil de eficient, care întărește plantele, îmbunătățește solul și respinge dăunătorii.
seminte chia jpg
De ce tot mai mulți oameni au ajuns să consume semințe de chia cu lămâie. Ce beneficii are acest amestec
Poate că deja mulți dintre noi am auzit despre cât de benefice pentru sănătate sunt semințele de chia. Iar de-a lungul lumii, tot mai mulți oameni combină aceste semințe cu lămâie, pentru a se bucura de efectele pozitive pe care acest amestec le poate avea asupra organismului.
Sealandafterfire2 jpg
Singura țară din Europa cu un singur locuitor. Are doar 550 metri pătrați
Sealand, cunoscută oficial ca Principatul Sealand, este considerată cea mai mică țară din lume, situată pe o platformă marină abandonată din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la aproximativ 12 kilometri de coasta Suffolk din Marea Nordului.
Condimentele și ierburile sunt extrem de benefice pentru sănătate Colaj DMS
Șapte condimente care reduc inflamațiile și îmbunătățesc digestia. Alimentul cu cel mai ridicat conținut de fier în doze reduse
Nutriția devine un subiect din ce în ce mai important în societate, pe măsură ce crește conștientizarea impactului pe care îl pot avea anumite deficiențe alimentare asupra sănătății.
image png
Cum să îndepărtezi, fără prea mari bătăi de cap, etichetele de pe borcane
De multe ori, atunci când vrei să reutilizezi borcanele sau sticlele, te lovești de o problemă frustrantă: etichetele care nu vor să se desprindă. Fie că sunt etichete de la borcane de zacuscă, gemuri sau miere, reziduurile lipicioase rămân adesea pe sticlă sau pe metal, iar orice tentativă de îndep
image png
Cum să ascuți foarfecele cu ajutorul foliei de aluminiu? Un truc simplu care te ajută să economisești timp și bani!
Ați încercat vreodată să tăiați ceva cu foarfece contondente? Este frustrant, nu-i așa? E ca și cum ai încerca să feliezi o roșie cu un cuțit de jucărie – complet ineficient. În loc să te enervezi pentru alegerea nefericită a instrumentului sau să te grăbești să cumperi un set nou de foarfece
carmen constantin romanca austria foto arhiva personala jpeg
Româncă, despre sistemul de educație din Austria: „Profesorii n-au interesul ca tu să termini liceul”
Carmen Constantin, o jurnalistă din Piteşti stabilită de șapte ani cu familia în oraşul austriac Linz, are doi copii și a vorbit pentru „Adevărul” despre regulile stricte din sistemul de educație din Austria, total diferite față de România.