Cum vă raportați la „idealul” 90-60-90?

Publicat în Dilema Veche nr. 391 din 11-17 august 2011
Cum vă raportați la „idealul” 90 60 90? jpeg

Maria BALABAŞ
vocea proiectului Avant’n’Gard 

Perioada în care mi-am dorit să am 90-60-90 cred că a fost cea a liceului. Compensam lipsa măsurilor ideale prin păr lung, muzică rock şi excursii montane. Chiar dacă eram „slabă“, corpul meu nu a vrut să se încadreze niciodată în standarde şi, neînţelegîndu-l, îl ascundeam. Cîndva după facultate mi-am diversificat gustul muzical, mi-am tăiat părul, m-am îndrăgostit, m-am feminizat şi-am uitat pentru totdeauna de 90-60-90.  

Dana DEAC
jurnalistă 

Marilyn Monroe este, probabil, „vinovată“ pentru acest tipar. 90-60-90 sînt dimensiunile ei etern seducătoare. Din micul meu apartament situat în Floreasca văd mereu trupuri de pensionare care, îmi place să cred, au încăput cîndva în dimensiunile celebrei blonde, fiind remarcate în treacăt la probele de rochii şi taioare de către croitoresele celebre din cartier. Da, am fost şi eu sedusă de acest 90-60-90, am visat şi eu, măcar o dată, că sînt Marilyn. Iar visul meu mă purta ca într-un muzeu multimedia de la „Omul vitruvian“ al lui Leonardo da Vinci la Gentlemen Prefer Blondes al lui Howard Hawks. P.S. Am aflat că Megan Fox are un tatuaj cu Marilyn Monroe, probabil aşa crede ea că se obţine seducţia. Proporţiile de aur nu nasc dorinţe, nu provoacă vise de la sine şi prin sine. Trebuie să ai suflet de Marilyn, iar asta nu se poate tatua nicicum.  

Andreea ESCA
jurnalistă 

N-am fost niciodată preocupată de proporţiile ideale. M-am simţit mereu bine în pielea mea, la început datorită încrederii insuflate de părinţi, apoi datorită faptului că reuşeam să fiu populară în orice situaţie. Desigur, nici n-am avut mari defecte. Cred că am fost şi sînt o femeie normală care are doar grijă să rămînă într-o formă civilizată. Acum, de exemplu, sînt în vacanţă în Miami şi văd pe străzi femei perfecte care aleargă non-stop, dar, sincer, n-aş deranja-o pe nici una cu o invitaţie la cină. Unu, pentru că nu aş vrea să-i stric forma cu o masă, şi doi, pentru că au o perfecţiune fără pic de sex-appeal, aşa că... Şarmul unei femei nu stă în 90-60-90.  

Simona KESSLER
agent literar 

În lumea modei, 90-60-90 e un ideal passé. Se spune că erau măsurile lui Marilyn Monroe, care la 1,66 m înălţime purta măsura 16! Azi supermodelele urmează mai curînd calapodul 76-56-81 la 1,75-1,80 m înălţime, sînt mai înalte, mai plate, mai twiggy; „femeia şnur“ poartă măsura 0, ba chiar 00. Pe lîngă aceste „umeraşe ambulante“, voluptuoasa Marilyn ar trece la bondoace pufoase! În tinereţea mea, modelul vestimentar era cel al adultului, adolescentele se îmbrăcau „ca nişte doamne“, pe cînd azi doamnele se îmbracă mai curînd ca nişte adolescente, cu tot farmecul şi ridicolul pe care-l implică această răsturnare de modele. M-am simţit întotdeauna bine în pielea mea, şi cînd eram tînără şi slabă, şi acum cînd sînt mai bătrînă şi mai grasă. „Inner beauty“ nu se măsoară în centimetri.  

Medeea MARINESCU
actriţă 

Balzac spunea că adevărata frumuseţe este acea frumuseţe atinsă de un pic de imperfecţiune. Avea dreptate Balzac, frumuseţea perfectă riscă să devină plictisitoare, asta desigur dacă nu e dublată şi de altceva. Nu m-am regăsit niciodată în standardul 90-60-90 şi nici nu mi-a trecut prin cap să încerc să mă apropii de cifrele astea. Şi nu pentru că ar fi „strugurii acri“, ci pentru că acesta e doar un reper relativ care trebuie nuanţat. Dar recunosc că frumuseţea presupune proporţie, echilibru. Dacă adăugăm şarmul şi personalitatea, cred că atunci găsim acea frumuseţe care te poate cuceri. Şi Privirea. O frumuseţe fără ochi e inexistentă.  

Ioana NICOLAIE
scriitoare 

Cînd am aflat eu cum e cu frumuseţea, pe la 16-17 ani, dintr-o carte cu sfaturi pentru domnişoare, criteriile erau mai laxe decît azi: corpul ideal încă nu ţinea de numărul fix de centimetri, ci de echilibrul între circumferinţa umerilor şi a şoldurilor. Dacă cele două erau egale sau cu un vag avantaj la şolduri era minunat. Dacă umerii însă o luau din loc, n-aveai şanse la podium. M-am măsurat cu metrul de croitorie – pe vremea aceea coseam la maşină – şi-am fost mulţumită. Dar între timp am abandonat croitoria, aşa că nici măsurătorile nu mă mai preocupă.  

Mirela OPRIŞOR
actriţă 

Mai important decît aspectul fizic este dispoziţia. Prefer compania unei persoane bine dispuse şi optimiste, unei superbităţi mai mereu posace şi constipate din cauza eforturilor depuse pentru a-şi menţine fizicul perfect. Nu trebuie generalizat, nu înseamnă acum că toţi graşii sînt simpatici şi, obligatoriu, toţi slabii, nervoşi. Eu am avut norocul să semăn cu tata care a avut aceeaşi greutate, cu mici oscilaţii, de cînd îl ştiu. Şi mănîncă aiurea, nu respectă un program. Nu am avut probleme cu greutatea decît atunci cînd am născut. Iar cînd eram adolescentă, altele erau problemele mele. Sînt mioapă. Am fost aragazul cu patru ochi al cercului de prieteni. Acum, la 38 de ani, ţin cont de aspectul fizic, bineînţeles, nu bag în mine ca o spartă. Dar nu acesta este criteriul după care îmi ghidez existenţa.  

Maria POPISTAŞU
actriţă 

Din cîte am aflat, acest ratio, care s-a impus odată cu supermodelele anilor ’90, s-a datat deja şi a fost înlocuit de androginul 86-61-86. Eu nu am fost o candidată la proporţiile ideale nici atunci, nici acum, aşa că m-am setat încă din adolescenţă să nu mi le doresc. Poziţia s-a demonstrat una sănătoasă şi m-a ferit de o serie de neajunsuri care vin deodată cu frustrările legate de prezenţa fizică. În altă ordine de idei, am 1,69 m înălţime şi sînt sursa miştoului în casă pentru că declar în acte că am 1,68. Nu mi-am dorit nici să fiu o înaltă, iar 1,69 îmi pare un strigăt disperat de „am aproape 1,70“, pe cînd 1,68 mă fereşte să dau explicaţii. Cred că asta spune că etalonul nu îmi este indiferent, dimpotrivă, îl cunosc, dar mă feresc să mă raportez la el ca la un ţel, şi astfel mă protejez. N-aş avea nici o şansă să mă aliniez lui, precum Anca Ţurcaşiu, care alunecă perfect prin silueta de platbandă în Miss Litoral.  

Oana SÎRBU
actriţă şi cîntăreaţă 

Eu am fost educată de părinţii şi de bunicii mei într-un mod conservator. Bunica mea era croitoreasă, ne făcea rochii şi costume, şi îmi aduc aminte cum spunea că totul depinde de tipar. La 20 de ani – deşi la 21 m-am măritat – nu eram lăsată să port chiar tot ce voiam, mai ales pantofi cu toc înalt. M-am considerat întotdeauna o fată frumoasă şi n-am avut probleme din acest punct de vedere, mai ales că eram curtată de toţi băieţii şi primeam multe cereri de prietenie sau căsătorie. Mereu am fost un om autentic, original şi cred că totul are legătură cu educaţia şi cu felul în care eşti construit pe dinăuntru. Dezaprob orice urmă de artificiu, aşa că nu sînt de acord cu faptul că azi se merge, exclusiv aproape, pe imagine, şi nu pe fond. În plus, există o uniformizare în tot şi-n toate: fetele seamănă-ntre ele, recurg la tot soiul de artificii, toate au extensii de păr, injecţii cu botox sau unghii french. Bărbaţii, practic, nici nu mai ştiu pe cine să cucerească, printre atîtea uniforme de fals. Noroc că sînt cuceriţi ei, pînă să se dezmeticească.  

Cecilia ŞTEFĂNESCU
scriitoare 

Cînd eram foarte mică, mama îmi tot susura la ureche, ca un refren, că sînt cea mai frumoasă fetiţă din lume. Multă vreme am crezut-o, mai ales că mama avea şi argumente extrem de convingătoare, însoţite de poveşti în care, bebeluş fiind în cărucior, lumea întorcea capul după mine şi se minuna. Şi am ţinut-o aşa, cu frumuseţea, pînă în clasa a V-a, cînd m-am ales cu o nouă colegă de bancă, Laura. Laura avea ochii verzi şi părul brunet, nişte buze roşii, conturate pronunţat, un corp de băieţoi şi o uniformă care pornea de la un guleraş croşetat din macrame alb ca spuma laptelui. Ţin minte că, într-o zi, mama clătea nişte rufe în baie. Am stat după coada ei, gînditoare, după care i-am spus că Laura e mai frumoasă decît mine. Mama nu s-a lăsat, mi-a zis în continuare că eu sînt, că frumuseţea e în ochiul celui care priveşte, că eu, în plus, eram şi cea mai deşteaptă. N-a ţinut. Cu toate astea, i-am rămas veşnic recunoscătoare. Undeva, într-un colţ al minţii, poate într-unul important, am rămas cu acest complex nejustificat şi caraghios de superioritate, care mai tîrziu m-a făcut să nu-mi pese deloc sau, cel mult, să privesc ca pe o abstracţiune dimensiunile ideale ale femeilor lumii noastre.  

Simona TACHE
jurnalistă 

Nu m-a preocupat niciodată idealul 90-60-90. Am avut şi am, în schimb, o obsesie legată de „idealul 50“. 50 de kilograme, gen. Marele meu noroc e că nu m-am născut după ’90, deci nu m-am jucat cu Barbie cînd eram mică, ci cu păpuşi grăsuţe şi crăcănate. Dacă, în aceste condiţii, trăiesc într-o permanentă goană către „idealul 50“, nici nu vreau să-mi imaginez cum ar fi fost dacă mi-aş fi început viaţa printre păpuşi foarte slabe, cu sînii mari, talie de viespe şi picioare lungi.  

Ana ULARU
actriţă, vocalistă Sunday People

Cred că frumuseţea umană e o stare intimă şi perenă. Şi cred că oglindirea excesivă e un pericol, poate deveni un monstru hulpav care să te facă pînă la urmă să te negi. Idealul 90-60-90 mi-a fost destul de departe. Oricum idealurile se schimbă, azi e glorificată anorexia, mîine condamnată. Cred că în meseria noastră e nevoie de oameni de toate vîrstele, cu orice fel de trup sau chip. Sport fac doar cînd simt nevoia, cu competiţie şi mai mult pentru tonifiere psihică. În rest, prefer să fiu eu însămi o surpriză pentru mine.

a consemnat (cu mare plăcere) Marius CHIVU

marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.
index jpeg 8 webp
Părinți la judecată
Totdeauna au existat dezacorduri între părinți și copii; ar fi ciudată o lume în care să nu existe acest tip de neînțelegeri!
p 13 sus Universitatea Babes Bolyai WC jpg
Aș fi fost o exigentă profă de mate
Se spune despre anumite telefoane care îți schimbă viața că ții minte cu precizie detaliile momentului în care te-au găsit.
index jpeg 5 webp
Cîteva ocazii
Oi fi ratat astfel ultima șansă să primesc o ofertă de „muncă cinstită”?
p 14 986 t blocat in propriul film jpg
Blocat în propriul film
Ajung acasă și deschid calculatorul, scriind Andrei Cătălin Băleanu.
Rue Campo Formio   Paris XIII (FR75)   2021 06 29   1 jpg
Oameni ca mine
Mai toate amintirile se mătuiesc fără să se șteargă, chiar dacă știu că odată au fost bune.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîne iubirea
„Koi no yokan” este un termen folosit pentru a desemna un fel de „premoniție a iubirii”.
985 t 10 Ilustratie de Jules Perahim jpg
„Și nu mă înșel în privința asta”
Un obiect manufacturat rătăcit în montura metalică a unei cărți

Adevarul.ro

image
Imagini emoționante cu Bruce Willis sărutându-și soția, la aniversarea nunții. Actorul luptă cu demența
Bruce Willis și Emma Heming au sărbătorit marți cea de-a 14-a aniversare a căsătoriei lor. Soția starului și-a amintit cum și-au reînnoit jurămintele și a postat pe Instagram o fotografie emoționantă cu un sărut de la o aniversare anterioară.
image
Un șofer care a sărit la bătaie cu bâta, pus la respect de victimă VIDEO
În baza datelor strânse de polițiști, șoferul a fost reţinut, urmând a fi prezentat magistraţilor cu propunere legală.
image
Un șofer român de TIR a explicat cum a ajuns să câștige 4.200 de euro pe lună VIDEO
Un tânăr român, care lucrează ca șofer de TIR la o firmă de curierat din Germania, a dezvăluit într-un clip video publicat pe TikTok cum a ajuns să încaseze 4.200 de euro pe lună.

HIstoria.ro

image
Apogeul și căderea lui Ernest Urdăreanu, favoritul regelui Carol al II-lea
Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut pozițiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoți într-un exil care s-a dovedit definitiv.
image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.