Cum şi de unde se învaţă băutul vinului
Industria berii a fost mai harnică şi mai agresivă în materie de marketing: de ani buni, spoturile TV se „înlănţuie“, iar mai nou au apărut şi mesaje „generale“ care invită la consumul de bere. Vinul s-a „mişcat“ mai greu – asta şi pentru că reconstituirea proprietăţilor, podgoriilor, liniilor de producţie a durat ceva timp. Experţii spun că niciodată vinul nu va putea rivaliza cu berea în materie de promovare la TV: costă prea mult. În schimb, există alte surse din care oamenii pot deprinde „bunele practici“ într-ale vinului. Din poziţia cetăţeanului obişnuit (şi încă neturmentat), situaţiunea vinului în România e pe calea cea bună.
Lucrurile încep să se organizeze
Orice om care umblă prin supermarketuri constată că sectorul de vinuri e tot mai bogat. Au apărut şi magazine de specialitate, unde vînzătorul nu e doar vînzător: e şi consultant. Există tot mai multe surse de informare – de la reviste de specialitate la bloguri ale unor pasionaţi. Numai cine nu vrea nu poate să afle, să cunoască, să înveţe despre vinuri. Căci vinul – spre deosebire de alte băuturi – e „cu poveste“ şi „cu învăţătură“.
Dacă n-ar fi, nu s-ar povesti – zice vorba veche. „Lumea vinului“ este – constat – tot mai bine organizată, iar profesioniştii ei sînt tot mai prezenţi în spaţiul public. Pe lîngă organizaţiile patronale, avem şi o Asociaţie a Degustătorilor Autorizaţi din România (www.adar.ro), care îl are drept preşedinte de onoare pe Viorel Stoian, iar ca preşedinte executiv pe profesorul Dan Boboc. ADAR are aproape 140 de membri, organizează întîlniri trimestriale, cursuri de iniţiere, expertize tehnice, acordă consultanţă. Există şi o Federaţie a Sommelierilor din România, dar şi (la vivat concurenţa!) o Asociaţie a Somelierilor din România – ceea ce arată că această nouă meserie a prins şi ea contur. În afara întîlnirilor profesionale, se organizează tot mai multe evenimente publice care au în centru vinul: Concursul Internaţional de Vinuri, Salonul Naţional de Vinuri al României, Tîrgul Internaţional de Vinuri Goodwine, Provino – Festival de Vin, Artă, Gastronomie (Iaşi), Vinvest – Salonul Internaţional de Vinuri de la Timişoara şi altele. Toate acestea beneficiază de o comunicare foarte bună (şi ieftină – dat fiind că reclama la TV costă mult) mai ales pe Internet, dar şi în presa tipărită. Despre vin se scrie tot mai mult, în tot felul de publicaţii – de la cele specializate, adresate profesioniştilor în materie de restaurante ori catering, pînă la revistele glossy pentru femei ori exclusiv pentru bărbaţi. (O listă a lor se găseşte, de pildă, pe blogul lui Cătălin Păduraru, catalinpaduraru.ro). Mai mult, scrisul şi vorbitul despre vin ţin pasul cu pasiunea pentru gastronomie – domeniu care acaparează tot mai mult atenţia şi interesul mass-media. Una dintre revistele cu viaţă lungă şi cu impact este Vinul.ro, a cărei versiune electronică adună la un loc cam tot ce e important în lumea vinului – de la evenimente la opiniile profesioniştilor în domeniu, de la informaţii despre degustări la „anexele“ lifestyle neapărat necesare pentru băutorii cei mai rafinaţi şi cu dare de mînă (ceasuri, călătorii, cigars etc.).
Spre normalitate?
Privită din afară, cu ochii cetăţeanului care vrea să bea un pahar – ori chiar să se „turmenteze“ –, lumea vinului românesc pare să se îndrepte spre normalitate. Sigur, „e loc de mai bine“. În decembrie 2009, cînd revista Reussir Vigne publica topul primelor 15 ţări vitivinicole în care Românie nu (mai) figura, Viorel Sotian, preşedintele onorific al ADAR, încerca să explice motivele absenţei: lipsa promovării internaţionale, vechile „indicaţii“ fără acoperire în practică, ineficienţa. Germania (cel mai mare producător mondial de bere, dar şi cel mai mare importator de vin) era pe locul 10 în clasament, producînd de trei ori mai mult vin decît noi pe o suprafaţă de trei ori mai mică. În clasament tocmai intraseră Ungaria şi Bulgaria, cu suprafeţe şi producţii mai mici ca ale României, dar cu o prezenţă mai mare pe piaţa internaţională. China intrase şi ea în top – pe locul 9. Iar China este, astăzi, cea mai mare piaţă – pe care toţi vor să o cucerească.
Sigur, clasamentele se schimbă, România s-ar putea să revină în partea de sus a topurilor, s-ar putea să ne promovăm mai bine în străinătate. Dar probabil că toate acestea depind nu numai de producţie, eficienţă, marketing mai agresiv etc., ci şi de „reconstrucţia“ unei adevărate culturi a vinului printre consumatorii români. Pe măsură ce aceştia vor deveni mai pretenţioşi, mai „cultivaţi“ într-ale băutului, va exista o cerere tot mai mare pentru vinul de calitate. Producătorii vor deveni mai responsabili şi vechile „păcăleli“ cu chimicale vor dispărea (sau măcar se vor diminua).
Restul e... literatură. Literatură propriu-zisă – pentru că există nenumărate opere de ficţiune care omagiază viţa şi vinul – sau publicistică vie şi interesantă care creează, în jurul vinurilor, poveşti. Deocamdată, „băutorul român“ trebuie să-şi rescrie poveştile.
