Cum se văd vorbitorii de dincolo de microfon?

Publicat în Dilema Veche nr. 487 din 13-19 iunie 2013
Cum se văd vorbitorii de dincolo de microfon? jpeg

Pentru un om de radio, e foarte important cu cine stai de vorbă pentru un interviu. Primul lucru care eşti întrebat în redacţie, cînd te întorci de pe teren, este: „Cum a fost?“ Iar asta se referă, de fapt, la... cum a vorbit interlocutorul. Acest lucru e important pentru că, la radio, totul se măsoară în secunde. Iar dacă ai noroc de un interlocutor bun, care vorbeşte scurt şi la obiect, îţi poţi edita materialul mai uşor şi ascultătorul va avea şansa să afle ştirea, cu insert audio cu tot, într-un minut şi jumătate. Nu de puţine ori, ţi se întîmplă să ai zeci de minute de înregistrări şi să reuşeşti, cu greu, să scoţi cele 30 de secunde care să spună tot ce e nevoie ca să înţelegi despre ce e vorba.

Mai nou, persoanele publice, obişnuite să dea interviuri, te întreabă din capul locului cît să vorbească, tocmai ca să încerce să spună esenţialul într-un timp scurt. De multe ori, prefer să evit să le dau un timp în care să se încadreze, de teamă că se vor concentra pe timp, şi nu pe conţinut. Aşa că aleg să editez mai mult, dar să am esenţa răspunsului pe bandă.

Deseori, cele mai bune clipuri sînt cele cu declaraţii ale oamenilor simpli, cînd faci ceea ce se cheamă vox-pop. Adică un minisondaj de opinie. Mergi cu microfonul pe stradă şi îi întrebi pe trecători ce părere au despre un anumit subiect. E drept că mulţi dintre ei – din diferite motive – refuză să răspundă, aşa că treci mai departe, pînă înregistrezi păreri pro şi contra, care chiar să spună ceva despre subiectul în cauză, nu doar simple banalităţi. Ultima dată cînd am făcut un vox-pop, producătorul mi-a spus că acesta nu trebuie să aibă mai mult de 30 de secunde. Ceea ce însemna că trebuia să am trei opinii – scurte şi la obiect, diferite şi cît se poate de relevante pentru subiect.

Uneori, poţi întîlni buni vorbitori, de la primele persoane cărora le pui întrebarea pe stradă. Alteori, vorbeşti cu zece oameni sau mai mulţi, pînă să găseşti trei-patru răspunsuri care merită să fie date pe post şi să mai îndeplinească şi condiţia echilibrului. Întotdeauna mi-am zis că există, însă, un Dumnezeu al reporterului, care-i scoate în cale oamenii potriviţi, cu vorbele potrivite. Mi s-a întîmplat odată, cînd făceam un reportaj despre discriminare. Mai exact, despre discriminarea romilor şi a homosexualilor. Mă opresc cu microfonul în faţa unui domn – care nu părea rom (cu atît mai puţin homosexual!) – şi-l întreb dacă ar avea ceva împotrivă să aibă un vecin rom. Omul îmi spune că – întîmplător – este şi el rom, aşa că nu-l deranjează, e obişnuit, ş.a.m.d. Reiau întrebarea, dar de data asta cu referire la homosexuali. Bărbatul îmi spune că – întîmplător! – este şi homosexual... şi îmi spune povestea.

După cîţiva ani de meserie, însă, deşi ai spune că lucrurile se simplifică, dintr-un anumit punct de vedere, ele se complică. Dacă la început ascultai cu atenţie şi cu răbdare orice om căruia îi puneai microfonul în faţă, cu speranţa că în vorbele lui vei putea găsi subiectul vieţii tale, mai tîrziu îţi dai seama, din primele propoziţii, dacă merită să asculţi povestea pînă la capăt sau îţi pierzi timpul de pomană. Pentru că fiecare om e convins că problema lui e cea mai importantă sau că povestea lui e cea mai interesantă. Ca urmare, vorbesc mult despre ceea ce-i preocupă, cu amănunte inutile, cu paranteze care se îndepărtează de subiect, şi uită de unde au plecat. Iar tu ştii de-acum cînd să asculţi şi cînd nu. La fel se întîmplă şi la conferinţele de presă sau la interviurile cu politicieni, de exemplu. Cînd – la fel – se vorbeşte mult, iar tu ştii că, în mare parte, ai de-a face cu propagandă, cu vorbe goale, că nu o să se schimbe mai nimic după discursurile lor. Iar tu ai nevoie la radio de acea esenţă de 30 de secunde, care să spună ceva ascultătorului şi – în primul rînd – să-ţi spună ceva ţie. Altfel, e foarte uşor, într-o ţară în care se vorbeşte mult, să dai pe post 30 de secunde care să nu spună nimic!

Liliana Nicolae este jurnalist la Radio România Actualităţi.

Foto: L. Muntean

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
Cele mai romantice zodii. Te vor face să te simți cea mai iubită persoană
Oricine își dorește să iubească și să fie iubit, însă unele persoane sunt capabile să ofere iubire peste imaginația partenerului. Nativii acestor patru semne zodiacale sunt considerați cei mai romantici.
image
Vremea se schimbă radical: un val de aer polar lovește România. Ce ne așteaptă: unde se anunță viscol și îngheț
Schimbare radicală a vremii. De astăzi, aerul tropical din nordul Africii va fi înlocuit treptat de o masă de aer rece, polar, dinspre nordul Europei. Se anunță frig neobișnuit, îngheț la sol și ninsori.

HIstoria.ro

image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.