Cum se înjura pe vremuri

Publicat în Dilema Veche nr. 548 din 14-20 august 2014
Cum se înjura pe vremuri jpeg

În urmă cu douăzeci de ani, Dilema veche, pe atunci Dilema, publica un număr, coordonat de dl Radu Cosaşu: Înjurătura, azi, cînd „frumoase versuri scrie ţara / de dimineaţă pînă seara“ (nr. 63). Prisosul surprinzător de texte şi contribuţii, opiniile entuziaste, reacţiile furtunoase la tema în discuţie au impus, o săptămînă mai tîrziu, o „Repriza a doua – cititorii ştiu de ce“ (nr. 64). Este, cred, singurul caz din istoria Dilemei, cînd „două vorbe“, înăuntrul aceleiaşi teme, au fost dezbătute pe întinsul a două numere succesive. Nu s-ar cuveni să edităm un nou dosar despre înjurături, fără să consultăm şi să redăm cîteva fragmente „clasice“ din cele două numere, devenite, se poate spune, repere şi fond de referinţă în materie de înjurătură (românească) de ieri, astăzi şi mîine. (Citatele care urmează sînt din Dilema, numerele 63 şi 64, anul 1994.)

● „(…) pentru mine, cît voi trăi, monumentalul în acest domeniu rămîne imaginea care circula prin Bucureşti, din gură-n gură, misterioasă şi precisă, fantastică şi realistă, legendară şi vizibilă, fabuloasă şi promiscuă, înfricoşătoare şi veselă pînă la cer: «Te-ai dus să vezi WC-ul din metroul de la Piaţa Unirii?» «Nu, ce-i acolo?» «Ştii ce scrie, mare, pe uşă? Vă f… muma în c… la toţi. Semnat Nicolae Ceauşescu.»

O spun fără nici o grabă, cu o certă mîndrie: nimeni în lume n-a creat o asemenea metaforă cuprinzătoare a tiranului – perfect echilibrată între sinistru şi ilar –, ca noi, aceştia, din oraşul acesta fără de care Europa n-ar fi putut strînge la pieptul ei cele două animale emblematice ale secolului nostru: gorila şi rinocerul.“ 

Radu COSAŞU

„Mecanica sictirului şi a contrasictirului“ 

● „O înjurătură tipic ungurească este însă «P… calului în c… tău». Etimologic, ea n-are de fapt nimic de-a face cu «p… calului», ci vine, de fapt, din turcă, de la trasul în ţeapă.“ 

Járai ISTVÁN

„Înjurătura ungurească  devine ornament stilistic“ 

● „Vorbele zise grele au darul de a fixa sub greutatea lor de lespede, de a pecetlui ceea ce tinde să curgă, să se strecoare, să ne scape.“ 

Bogdan GHIU

● „Vorba groasă, infernul, pornografia inimaginabilă, le întîlneşti la dreptul comun, am stat şi acolo, pentru aur. N-am cunoscut înainte de al Doilea Război acest noroi al lumii, dar cred că era la fel, erau aceleaşi persoane, unele dinainte de război: asasine, hoaţe, recidiviste… Înjurau mai mult decît bărbaţii şi totdeauna de organe pe care, anatomic, nu aveau cum să le posede. Operau exclusiv cu gloria şi fudulia bărbaţilor. (…)“

● „Comisar şef atunci era unul foarte interesant ca fizic, de o frumuseţe brutală, ca un cal sălbatec. Pe el l-am auzit înjurînd-o pe o deţinută, una Liliana, fostă prostituată la Athenée Palace, înaltă, frumoasă, o ardeleancă voinică. A înjurat-o absolut fără oprire cît a urcat, cît a coborît scările, cu o gamă de expresii nemaiauzite, care creşteau una din alta cu o tensiune erotică insuportabilă; parcă se închidea şi se deschidea o floare otrăvită, fabuloasă. Ea-l privea cu dispreţ suveran şi cred că asta îl nimicea. Auzea, auzeam toţi, o declaraţie de dragoste travestită în cele mai scîrnave cuvinte. Un paroxism care ne avea martori pe toţi şi părea să nu se oprească în veci. (…)“ 

Dina BALŞ

„Nu mai mult ca altădată“, din interviul „Doi înţelepţi de-a lungul unui veac de… două vorbe“, consemnat de Tita Chiper 

● „Femeile de la ţară. Dacă-s mai energice, mai independente, suduie şi ele: dar nu de sfinţi, sărbători sau obiecte bisericeşti. Oricum, faptul le singulariza, se ştia că nu-i bine să ai de-a face cu lelea cutare că «aia-i femeie care suduie».“ 

Mihai POP

„Injuria este opusul urării“, din interviul „Doi înţelepţi de-a lungul unui veac de… două vorbe“, consemnat de Tita Chiper 

● „(…) am auzit spirite luminate mîndrindu-se cu faptul că limba română, ca şi limba maghiară, de pildă, permite înjurătura, ba chiar ar avea o vocaţie a înjurăturii, care ar ţine de virtuţile sale metaforice. Dacă ar fi aşa, ar trebui să considerăm că înjurăturile constituie flora buruienoasă a oricărui limbaj naţional, cu atît mai sălbatică şi mai înfloritoare cu cît poporul în cauză ar avea mai mult simţ poetic (?) sau ar fi mai aproape de… natură. E limpede că, fără un anumit grad de elementaritate a vieţii, fără o anumită doză de spontaneitate a reacţiilor umane, fără o anumită preponderenţă a umorilor, înjurătura este greu de explicat.“

● „Oamenii distinşi înjură din snobism: rar şi ordinar.“

● „Originea înjurăturii trebuie căutată în practica magică a primitivilor. Orice înjurătură «modernă» este un act degradat de magie verbală, de regresiune a limbajului, spre o vîrstă primară dominată de gîndirea mitică. Pentru omul timpurilor arhaice, înjurătura zăcea în orice transfer de forţe malefice asupra unui inamic. Acest transfer se efectua fie prin pronunţarea numelui propriu al duşmanului, fie prin rostirea numelor celor ce-i sînt apropiaţi. Căci, pentru gîndirea mitică – scrie Ernst Cassirer –, eul omului, sinele său, personalitatea sa sînt indisolubil amestecate cu numele său. Aşa cum numele nu este un simplu simbol, ci face parte din proprietatea celui ce-l poartă – proprietate pe care o păzeşte cu grijă şi asupra folosirii căreia veghează cu gelozie – imaginea verbală care apare într-o înjurătură (de pildă: «mama care te-a făcut!...») face parte şi ea din această proprietate şi, ca atare, poate fi atinsă, rănită sau pîngărită verbal. Înjurătura de mamă este o variantă, prescurtată şi potenţată magic, a unei imprecaţii de tipul: «dracul să te ia pe tine şi pe ai tăi!» Mama, ca spirit tutelar al familiei, este cea dintîi vizată, fiind bunul cel mai de preţ, altarul cel mai sacru al persoanei. Cunoaşte cineva vreo înjurătură de tată?“

● „Deşi, aparent, orice înjurătură trădează o neputinţă – aceea de a acţiona direct şi concret –, ea manifestă o calitate esenţială a limbajului magic: aceea de a acţiona la distanţă.“ 

Ştefan Aug. DOINAŞ 

„Cine înjură?“ 

● „Incapabil de iniţiativă, sărac, bătut de toate vînturile, peticit etnic, speriat dar mîndru (om de munte, transhumant, temperat, tras în piept de venetici, păgubos şi, deci… onest în versatilitate şi compromisuri), omul nostru are în genere de ales între două visuri compensatorii şi o concluzie logică: agresivul steril (băga-mi-aş…), mazochismul expiator (mînca-mi-ai…) şi concluzia atotdisolutivă, care îneacă gargantuesc orice realitate într-o micţionare la nivel planetar: «mă piş pe democraţia voastră».“

● „Dacă iubesc şi urăsc deopotrivă ceva la noi e tocmai uriaşa înţelepciune sedimentată de secole în formula-sumă «dă-o-n mă-sa!» – de viaţă, de moarte, de tot. În definitiv, nu-i asta filozofia ciobanului mioritic? Şi de-o fi să mă omoare, dă-i în mă-sa, că eu tot mă-nsor în ceruri. Au trecut ei p-acilea romanii, migratorii, turcii, ruşii, nemţii… I-am băgat noi unde trebuie? I-am băgat! «Dă-o-n mă-sa de istorie, de Europă, dă-i în mă-sa şi pe ruşi şi pe americani şi desfă şi tu o bere!» – «Dă-i în mă-sa şi pe ăştia din opoziţie şi du-te la bucătărie, că s-a ars dracului varza aia…!»“ 

Dan C. MIHĂILESCU

„De mamă. Ludicul şi iniţierea ei de viaţă!“ 

● „Totuşi, abia atunci cînd intrăm în Peninsula Balcanică ne apropiem de polul ororii. Abia aici imaginaţia bolnavă întîlneşte, lingvistic, avîntul suprarealist, într-un cumul ce frizează patologicul. Un balcanic perfect normal care înjură ar putea trece, în Anglia, drept client de ospiciu, evadat. Înjurăturile sîrbeşti imaginează acuplări monstruoase, în care animalele şi oamenii se amestecă triumfător; înjurăturile maghiare au ca obiect predilect de insultă părinţii, figuraţi în cele mai stranii poziţii erotice; înjurăturile româneşti detaliază amoruri imposibile, cu mormîntul bunicii adversarului, cu strămoşii acestuia de la a treia generaţie înainte, precum şi cu tot mobilierul şi obiectele de cult ale bisericii din satul în care nefericitul s-a născut: pe scurt, o acuplare universală, ce atinge animismul absolut. Şi, peste întreaga zonă, domnind cu forţă tutelară – înjurătura noastră de bază, abisală şi definitorie, «Du-te-n…», avînd corespondenţe în toate limbile vecine. Cine se aseamănă se adună, într-adevăr.“

● „Cîndva, Al. Paleologu voise să atribuie blestemului nostru naţional virtuţi metafizice şi văzuse în el un fel de anulare ontologică a celui vizat, dorinţa de a-i oferi posibilitatea unei renaşteri mai profitabile. Tare mi-e teamă că moralistul se iluziona – şi de această dată: înjurătura românească tradiţională, prezentă în toată aria est-europeană, nu face altceva decît să dea măsura unei vulgarităţi native şi a unei mizerii spirituale refulate în limbaj.“ 

Mihai ZAMFIR

„Geografia imprecaţiei“ 

● „Şi Anton, neamţ, raţional ca tot neamţul, înţelege înjurătura noastră naţională, pe care tot românul (pînă şi copiii) o înţelege şi foloseşte mai des ca bună ziua. Şi atunci, cum ar putea el înţelege că românul, pentru a sancţiona izmenelile genialului conducător, pentru a termina odată pentru totdeauna, i-a zis, a lehamite, dar definitiv, zeul Zdamăsii!“ 

N.C. MUNTEANU

„Zeul Zdamăsii“ 

● „Ritualizarea insultei ne apare cu mai multă limpezime de îndată ce ne amintim că aceasta nu se exprimă doar verbal, ci şi gestual. Unele gesturi vexante au – şi nu degeaba – o carieră multimilenară: e suficient să pomenim aici cazul faimoasei manus obscaena (trecerea primei falange a degetului mare între degetul arătător şi cel mijlociu) – evocată deja de Aristofan şi intrată, sub masca metaforică a «smochinei», în majoritatea limbilor europene (fr. = «faire la figue»; it. = «fare la fica»; sp. = «dar una higa» etc.)“ 

Teodor BACONSKY

Anatomia insultei 

● „De pildă, «dumnezeii mamei tale» – mi-e şi ruşine să aştern pe hîrtie această expresie la care, zice-se, băieţii sub 16 ani n-au acces! – a semnificat iniţial o lăudabilă călcare în picioare a idolilor tribului din care face parte vrăjmaşul tău, şi înseamnă, de fapt, «idolii mamei tale!»“ 

Sorin VIERU

„Nici înjurătura nu mai e ce-a fost odată“   

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
O pisică gestantă a venit singură la ușa spitalului. Medicii veterinari au ajutat-o să nască VIDEO
Spitalul veterinar Arcadia Vet din Iași a avut parte de un eveniment neașteptat marți, 9 aprilie 2024. O pisică a venit la ușa așezământului medical, iar urmarea a uimit pe toată lumea.
image
Cum ar putea riposta Iranul la atacul israelian asupra consulatului său de la Damasc. Scenarii și implicații
Publicația The Conversation l-a consultat pe expertul în materie de securitate și fost oficial american în domeniul contraterorismului Javed Ali pentru a schița potențiale scenarii și implicații pentru Orientul Mijlociu al unui eventual atac iranian de represalii pe teritoriu israelian.
image
O adolescentă s-a dus la Urgențe cerând să i se facă un avort. Reacția ei după refuz a lăsat-o pe doctoriță în lacrimi
O elevă de 17 ani s-a prezentat la Urgența Spitalului Județean Suceava și a cerut să i se facă un avort. Refuzul doctoriței a dus la deznodământ neașteptat.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.