Cum scriem la National Geographic - o scurtă conversaţie onestă

Domnica MACRI
Publicat în Dilema Veche nr. 418 din 16-22 februarie 2012
Cum scriem la National Geographic   o scurtă conversaţie onestă jpeg

Nu am crezut că a scrie despre cum scrii la National Geographic va fi o provocare atît de mare. Am acceptat relaxată tema dilematică, dar pe măsură ce zilele mă apropiau de termen, mi-am dat seama că, în loc de idei, în cap mi se tot adunau întrebări. În cele din urmă, am căutat răspunsurile la unul dintre reporterii veterani ai NG, Don Belt, care s-a oprit cîndva şi pe la Bucureşti, într-unul din nesfîrşitele sale peripluri spre Orientul Mijlociu şi Asia.

Să ne înţelegem, National Geographic nu deţine reţeta adevărului în reportaj, nici exclusivitatea ţinutei profesionale. Dar îi pasă de ele. NG este revista care a avut pe copertă o fotografie a piramidelor manipulată digital, dar a făcut din ea un adevărat reper, adoptînd după accidentul din 1982 un cod drastic de reguli pentru prelucrarea imaginilor. Fotograful poate recurge acum numai la corecţii minimale de culoare şi luminozitate, iar editorii iau aceste norme foarte în serios.

Dar cum e cu reporterul? Personal, a scrie pentru National Geographic e un privilegiu, şi asta nu datorită prestigiului revistei. Mai curînd, pentru că e locul unde poţi pune luni sau uneori chiar ani de documentare într-un articol, iar la sfîrşit nu ţi se va părea că ai pierdut timpul. Se cere însă altceva de la reporterul NG decît de la alţi reporteri? 

„Setul de abilităţi e acelaşi şi sarcina e aceeaşi – să redai ceea ce ai în faţa ochilor“, mi-a spus Don Belt. „Diferenţa constă poate în faptul că rolul meu e de a trece de suprafaţă şi de a pătrunde mai în miezul lucrurilor, pentru că o poveste din National Geographic trebuie să nu se perimeze. Trebuie să aibă un soi de atemporalitate, să scoată la lumină adevărul mai profund despre un loc sau despre oamenii săi.“

Ar mai fi şi problema onestităţii. Cine e arbitrul ei şi pînă unde mergi cu ea? Pentru mine, onestitatea e elementul-cheie în meseria pe care o fac. Dacă nu eşti sută la sută onest, ca jurnalist, mai bine te apuci de literatură, cred eu. Iată ce crede Don Belt:

„Există un echilibru între faptele propriu-zise şi filtrul personal. E nevoie de el ca să poţi să redai drama şi esenţa unui loc, cum ar fi Pakistanul. Trebuie să-ţi foloseşti înţelegerea şi intuiţia ca să arăţi că în Pakistan sînt de fapt două ţări diferite, pentru că în faţa ochilor totul se vede la fel. Lucrurile merg dincolo de aparenţe, iar aici intervine filtrul meu personal, pe care îl folosesc în slujba adevărului. Povestea trebuie să îi mişte, să îi emoţioneze pe cititori, ca adevărul să ajungă la ei.

Dar trag categoric linie dacă vine vorba de manipulat detalii. Faptele sînt sacrosancte, iar dacă te apuci să scrii lucruri care nu au fost, violezi codul reporterului. Desigur, National Geographic verifică faptele povestite de reporter, iar în privinţa celor neverificabile e datoria ta să nu te abaţi de la adevăr. Simţul onoarei şi integritatea sînt parte din ceea ce înseamnă să fii reporter NG, şi mai departe e treaba editorilor să pună în funcţiune detectorul de adevăr şi să simtă dacă unele lucruri nu sînt redate exact aşa cum au fost.“

În presa românească am auzit de multe ori că reporterul trebuie să fie absolut echidistant – dar o echidistanţă în care jurnalistul devine un fel de maşină de distribuit întrebări, fără opinii, fără valori, aproape fără capacitatea de a distinge între bine şi rău. Se uită des că jurnalistul este de fapt apărătorul declarat al unui anumit interes – interesul public. În cazul NG, motto-ul revistei te îndeamnă „Să ai grijă de planetă!“. Avem o cauză, nu avem o cauză? L-am întrebat pe Don: „Nu eşti neapărat avocatul unei cauze pentru că asta ţi-ar compromite integritatea. Cauza este adevărul, şi se fac foarte multe presiuni, în special în locuri controversate politic, unde oamenii ar vrea să controleze ceea ce scrii. Personal, încerc să îi fac pe oameni să înţeleagă partea umană a fiecărei situaţii, aşa că pot spune că e o cauză general umană. Dar, dat fiind motto-ul revistei, sîntem şi avocaţii planetei. Poluatorii şi cei care exploatează Pămîntul pentru profit nu sînt de acord cu poziţia noastră legată de încălzirea globală, de exemplu, dar ceea ce încercăm noi să facem e să apărăm planeta. Sîntem avocaţii umanităţii şi ai planetei.

Eu lucrez adesea în Orientul Mijlociu, iar cînd scrii despre palestinieni şi Israel, sau despre locuri precum Pakistanul, trebuie să îţi asumi să fii dur. Cînd scrii şi editezi un asemenea articol, ai de înfruntat zeci de decizii care ştii că vor supăra foarte tare o parte sau alta. Totdeauna le spun celor de la Geographic să-şi pună coifurile şi să fie gata, pentru că se va dezlănţui focul, şi mereu se dezlănţuie, dar eu încerc din răsputeri să scriu adevărul.“

Cum arată aceste presiuni, la NG, la Washington?

„Pe vremuri, erau doar scrisori furioase către editor, pe unele le publicam, uneori mai primeam cîte un telefon de la grupuri militante care pregăteau cîte un articol despre cît de groaznic e National Geographic, sau alteori cititorii renunţau la abonamente sau cereau companiilor să nu mai cumpere pagini de reclamă în revistă. Acum sînt însă mult mai multe modalităţi de a încerca să determini o revistă să-şi ajusteze mesajul, există Internetul, bloguri, Facebook, Twitter. După unul din ultimele mele reportaje, NG a fost acuzat de antisemitism.“

L-am întrebat pe Don dacă asemenea presiuni şi critici îl afectează. 

„Cu toţii vrem să fim iubiţi“, a spus el rîzînd. „Dar sînt mai tare acum decît eram cîndva, iar parte din sarcina mea e să-i fac pe colegii de la NG să înţeleagă că aceste critici sînt normale şi că trebuie puse în oarecare perspectivă. Noi trebuie să ne facem datoria şi să nu ne îngrijorăm de ce o să zică lumea. Îmi amintesc că după articolul din 2009 despre Siria am avut o reacţie negativă teribilă din partea guvernului sirian. O scrisoare de la ambasador mă acuza că am avut o atitudine de tip Borat faţă de sirieni, scrisoarea a transpirat în presă şi am ajuns chiar şi la BBC să dezbat problema. Dar nu aş schimba nimic din ce am scris.“ 

P.S. (în afara subiectului, dar în actualitate)

Mi-a revenit imediat în memorie articolul lui Don despre Siria, publicat şi în ediţia în limba română în noiembrie 2009. Autorul fusese în mod evident cucerit de sirieni, iar mie una materialul îmi inspirase destul optimism, cu toate descrierile sumbre ale unor practici totalitare şi autoritare care îi dau fiori oricui a trecut prin experienţa comunistă. Oare s-a aşteptat la ce vede azi acolo?

„Nu. La ce frică domnea în Siria, a fost incredibil de greu să găsesc oameni cu care să am o conversaţie onestă, fără să îi pun în pericol, care să-mi povestească despre închisorile politice, despre opoziţie. Aşa că nu mi-am dat seama că atît de mulţi oameni erau atît de furioşi. Pe de altă parte, l-am crezut pe Bashar mai rezonabil, pentru că era un om modest, calm, educat, n-am putut să îmi imaginez că ar reacţiona cu atîta brutalitate. Iar oamenii de acolo sînt minunaţi, nu merită un asemenea tratament“, a încheiat Don Belt. 

Domnica Macri, editor la revista National Geographic România, în dialog cu Don Belt, timp de 25 de ani reporter şi editor senior al NG, acum colaborator al revistei. Don Belt pregăteşte un articol despre refacerea zonei mlăştinoase dintre Tigru şi Eufrat, în Irak.

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Chantal jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Înființarea aviației militare în România
România a fost printre primele țări din lume care și-a înzestrat forțele sale armate cu aerostate și avioane.
image
Responsabilitățile date de germani Armatei Române la Stalingrad, mult peste posibilitățile acesteia
Bătălia de la Stalingrad a tensionat relațiile cu aliatul german, cu precădere în urma acuzelor venite dinspre liderii militari cu privire la responsabilitatea trupelor române pentru căderea în încercuire a Armatei 6 germane.
image
Sfârșitul tragic al poetului Dimitrie Bolintineanu
Pe 20 august 1872, Dimitrie Bolintineanu, poet, revoluţionar şi om politic, murea într-un ospiciu din Bucureşti, suferind de o afecţiune psihică, dobândită de pe urma mizeriei şi sărăciei.  Viaţa lui Bolintineanu a stat sub semnul cinstei.