Cum să... ne mai emoționăm?

Mădălina GEORGESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 384 din 23 - 29 iunie 2011
Cum să    ne mai emoționăm? jpeg

Cred că sînteţi de acord cu mine că întrebarea zilei nu este şi nu a fost vreodată „Ce te emoţionează?“, ci „Ce mai faci?“. Pînă aici, nimic în neregulă. Numai că, dacă mai pe vremuri, cemaifaci putea include măcar în curba lui c şi ceva mai despre tine, vreo descoperire, vreo plăcere, vreo emoţie chiar, acum chiar că ai pica din lună dacă nu răspunzi întrebării cotidiene încrezător, fericit, cu zîmbetul pe buze. Sau dacă nu chiar fericit, măcar şucar. Cemaifaci, ca să terminăm cu el, cere de la tine un raport de fericire ca la carte, cu realizări, împliniri şi, dacă se poate, şi nişte cifre, ca să fie raportul digerat mai repede, mai bine şi mai credibil. Şi, cel mai important, aprobat. Ce faci tu în rest – asta chiar nu mai interesează pe nimeni. 

Sau poate că ar interesa dacă vine ambalat cum trebuie. Iar pentru asta există cuvintele-cheie pe care întotdeauna te poţi baza: aventură, altfel, cool, experienţă, incredibil, special, super. Şi ar mai fi cîteva, dar pentru restul nu trebuie decît să dai drumul la televizor. Şi nici acum nu putem protesta că ar fi ceva în totală neregulă. Doar trăim în era megavitezei, a click-ului după click, de unde atîta disponibilitate pentru orice fel de poveşti? Vino cu nişte headline-uri tari şi poate mai vorbim după. 

Cum rămîne cu emoţia? Cam la fel, în sensul că, deşi vorbim despre ea, nu prea mai interesează pe nimeni. Sună paradoxal? Nu chiar, pentru că în loc de Ce ne mai emoţionează?, îi dăm tare cu metoda: Cum să ne mai emoţionăm?. Sau Cînd? – dar şi asta tot la metodologie intră. Oricum, nu putem vorbi despre emoţie fără a arunca un ochi şi în curtea fericirii. Iar aici vedem că, pe lîngă statutul de marcă înregistrată, fericirea a devenit şi un do it yourself. Şi, să fim serioşi, la cîte reţete pentru fericire există, să nu bifezi nici măcar una, chiar că eşti pe lîngă. Eşti un looser, baby!, un ratat carevasazică. Sau, cu un termen pe care l-am descoperit datorită unui documentarist pe care mereu îl recomand (Adam Curtis – The Century of the Self, www.bbc.co.uk/blogs/adamcurtis), eşti maladjusted! Şi pentru că am ajuns la învingători şi învinşi, e musai să (re)vedeţi conferinţa lui Alain de Botton de la TED – A Kinder, Gentler Philosophy of Success – unde demonii succesului şi eşecului personal în lume sînt îmblînziţi printr-o punere în context mai înţelegătoare. 

Revenind la comparaţia noastră, la cîte moduri de a te emoţiona există, să te plîngi că nu mai există emoţie începe să sune retrograd, neracordat, maladjusted din nou! Încă nu am văzut manuale de self-help care te învaţă cum să te emoţionezi în 5 sau 10 paşi, depinde de caracter şi „nevoile“ tale, fireşte, dar la un simplu search, prietenul şi cel mai bun psihanalist al tău, Google, îţi dă cîteva hinturi. Spre exemplu, vei afla că cei cu o inteligenţă emoţională mai mare sînt mai de succes decît ceilalţi, prin urmare testează-ţi chiar acum IQ-ul emoţional. Apoi, tot Google ne aminteşte politicos că a fi foarte emoţional nu prea e dovadă de caracter puternic, aşadar învaţă să fii „emotional strong“ în 6 paşi sau să fii „emotional and smart“. 

Cum bine bănuiam, e bine să te emoţionezi, dar pe subiectele care merită şi cît trebuie. Pentru că, foarte simplu, numai aşa vei fi fericit şi vei face faţă cu brio tuturor provocărilor vieţii.  

A te emoţiona a devenit sinonim cu a fi capabil să arăţi că îţi pasă sau să arăţi că te poate mişca ceva. Cum însă mult mai important e să arăţi că tu deja ştii, că eşti la zi, deja ai fost acolo, deja ai citit despre, deja ai bifat paşii, deja cunoşti reţeta, deja ai un plan, nu trebuie să te emoţionezi prea tare, rişti să pari naiv, neinteresant, emotiv. Iar a fi emotiv înseamnă să nu dispui de suficinet PR încît să-ţi ambalezi poveştile, care pentru tine înseamnă ceva, în poveşti de succes pentru alţii, cu care i-ai putea chiar emoţiona. 

Emoţia a devenit un fel de accesoriu dezirabil care dă tuşa finală oricărei reţete de marketing de succes sau oricărui profil interesant. Trebuie provocată, ţinută în frîu şi canalizată pe ce trebuie. Facem strategii cu efecte speciale, ambalate promoţional: emoţie, fericire, bunăstare, chiar şi înţelepciune. Fireşte că vorbim într-un context general şi că, strict personal, confesiunea fără brizbizuri stilistice unanim şi PR-ist acceptate e posibilă, iar dacă nu e, nici intimitate nu e. 

În acelaşi timp, nu mă pot abţine să nu compar practica emoţionării cu iluzia implicării pe care o trăim cu toţii prin reţelele social media: cum apare o campanie, o petiţie online, o semnăm şi gata. Ne-am emoţionat, am empatizat, ba chiar am şi acţionat şi reacţionat. Întrebare firească: Cîţi dintre noi s-au gîndit ca, după semnarea petiţiei pentru cîinii vagabonzi, să adopte unul?; Cîţi dintre noi chiar fac constant ceva pentru o Românie mai curată?; Cîţi dintre noi au mers în ultimii doi ani la Roşia Montană... şi exemplele, ca şi petiţiile pot continua. Reversul medaliei ar mai fi şi acesta: tot ce am scris aici poate fi categorisit într-un discurs mainstream despre starea emoţiei azi. Încă un text general, nişte concluzii la o realitate existentă, plus dovada că, dacă vorbim despre asta, pe undeva e o problemă. Aşa, şi – se va schimba ceva? Nu cred că se va trezi nici unul dintre prietenii mei sau ai voştri mîine şi se va gîndi de două ori cum să-şi prezinte ultimele realizări sau îşi va pune problema că emoţia nu se întîmplă doar dacă şi-a luat bilet la concert, la destinaţia exotică, la marş, la workshop etc., chiar dacă asta i s-a recomandat. Prin urmare şi în continuare, ne emoţionăm că aşa trebuie, ne emoţionăm şi noi cum putem şi cam la ce ni se oferă, cultivăm metoda, facem exerciţii şi ne dăm note. Şi probabil, la un moment dat, vom face aceleaşi lucruri, doar că altfel. Pînă atunci nu ne-ar strica să încercăm să fim mai sinceri, mai puţin ipocriţi cu noi înşine, şi cam atît. 

Mădălina Georgescu este editor bookaholic.ro.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Mituri despre nutriție, dărâmate de un specialist. Carnea nu face rău, pâinea nu îngrașă. Singurele alimente hipercalorice
Carnea nu ne face rău, la fel cum pâinea nu ne îngrașă. Măsura este însă totul, iar alimentele, oricât de sănătoase, nu pot face, singure, minuni în viața noastră, spune medicul nutriționist Laura Ene.
image
A murit tânărul aflat în comă de două luni de la o durere de măsea
Ionuț Marian Călărău, care a stat în comă aproape două luni după ce a ajuns la spital cu o durere de măsea, a murit în spital. Anunțul a fost făcut pe rețelele sociale de familie și prieteni.
image
Fetiță de 11 ani, filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Imaginile au ajuns la colegi
O minoră de 11 ani, elevă în clasa a V-a la o școală din Cluj, a fost filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Filmările realizate în vacanța școlară au fost distribuite colegilor.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.