Cum să ajungi de la Soros la Dragnea
Nici un actor public relevant din politica sau media din România nu-și asumă o orientare antioccidentală și nici prorusă (așa cum se întîmplă, de exemplu, în Bulgaria, unde președintele Rumen Radev recomandă fățiș, după cîte o vizită la Kremlin, ca guvernul să nu-și îndrepte atenția doar spre Bruxelles, ci și spre Moscova).
Totuși, în ciuda apartenenței la UE și NATO a României, politicienii locali nu ezită să critice atît lideri europeni, cît și establishment-ul american. Nu e vorba de critici punctuale, argumentate, ci de abordarea unei narațiuni în care, pe rînd (și uneori simultan), UE și SUA au jucat rolul „Înaltei Porți“ la care biata Românie merge din cînd în cînd, ca o colonie ce se află, să mai primească poruncă sau să ducă peșcheșul, potrivit unei monitorizări a discursului antioccidental în România, proiect realizat de Asociația LINX (fondată de către Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație).
Cel mai agresiv lider politic antioccidental la nivel de discurs public, în ultimii ani, a fost Liviu Dragnea, președinte al PSD pînă să intre în închisoare. De multe ori, declarațiile sale (în special) antieuropene, care au culminat cu discursurile rostite în campania electorală pentru Parlamentul European, aduceau aminte de răposatul Corneliu Vadim-Tudor și de delirurile acestuia. O comparație ajutată și de prezența la vîrful PSD a Liei Olguța Vasilescu, fostă elevă a Tribunului, și ea o promotoare insistentă a discursului profund neoccidental. Alți cîțiva pesediști cu lecturi incerte (precum Liviu Pop sau Cătălin Rădulescu „Mitralieră“) au preluat din filosofia șefului (primul chiar a distribuit pe rețele sociale un desen reprezen-tînd România invadată de gîndaci care ar reprezenta companii multinaționale).
Nici colegii de alianță guvernamentală ai lui Liviu Dragnea, politicienii de la ALDE, nu s-au dat înapoi de la atacuri dure și, de multe ori, fără substanță la adresa partenerilor României, UE și SUA. Surprinzător este că aceste atacuri au venit (și continuă să vină) de la politicieni cu background profesional și CV academic rezonabile (cel puțin în comparație cu Liviu Dragnea, un biet boiernaș de țară nimerit pe lîngă jilțul lui Vodă). Poate cel mai surprinzător caz este cel al Renatei Weber, avocat specializat în drepturile omului și fostă șefă a Fundației pentru o Societate Deschisă (finanțată de către miliardarul american George Soros) de la București. Aceasta nu a ezitat să spună că, de fapt, proasta relație a României cu Rusia e cauzată de implicarea prea insistentă a SUA în regiune, iar această implicare este doar generatoare de profit: americanii vor să vîndă României arme scumpe pentru nevoi inexistente. Pe lîngă astfel de teorii articulate hotărît de către Weber, un far al societății civile mai acum cîțiva ani, atacurile la Bruxelles și Washington date de către șeful politic al fostei șefe a fundației Soros la București, Călin Popescu Tăriceanu, sau de către colega de Parlament European Norica Nicolai par mai degrabă firești.
De menționat sînt și figuri din zone diverse (actorii Florin Zamfirescu și Dan Puric sau unii judecători ori avocați cu o misiune suveranistă – ca Dan Chitic) care uzează de mesaje naționaliste dure și care completează peisajul antioccidental.
Ideile celor de mai sus, însă, ar avea puțină influență dacă unele publicații, televiziuni etc., cu cohorta lor de dubluri de pe rețelele sociale (în special Facebook, un mare succes în România), nu ar prelua și chiar încuraja producerea și difuzarea acestor „raționamente“. Spre deosebire de politică, în media există o publicație asumat rusofilă și antivestică: Sputnik, organul de propagandă moscovit. Interesant, însă, nu este atît Sputnik, cît instituții de presă precum Evenimentul zilei, Cotidianul, Național, Jurnalul, Q Magazine, care învîrt cam aceleași teme și cultivă aceleași personaje. Sînt, deci, într-o oarecare măsură, clone ale Sputnik, fără să fie asumate, însă. Televiziuni ca Antena 3 și România TV fac ceva și mai pervers: difuzează știri în mare parte neutre, însă folosesc spațiul de emisie al talk-show-urilor, în care invitații pot spune aproape orice, pentru a livra mesaje în contradicție cu valorile europene și transatlantice.
Petru Zoltan este jurnalist de investigație, membru al Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație.
