Cum să aduci ibovnicul cu ulcica

Publicat în Dilema Veche nr. 937 din 24 – 30 martie 2022
Cum să aduci ibovnicul cu ulcica jpeg

În mitologia românească se spune că toate farmecele și vrăjile vin de la Diavol. De pildă, dracul a dăruit descîntecul femeilor „care i s-au vîndut lui, pentru ca prin el să tămăduiască sau să strice sănătatea, averea sau norocul cuiva”. Există însă femei chiar mai ale dracului decît Dracul, care pot să-l stăpînească tot prin descîntec, să-l cheme la ele ca să-i traseze diferite sarcini. Le poți întîlni în miez de noapte la margine de hotar, lîngă bălți sau la răscruce de drumuri, dezbrăcate în pielea goală, rostindu-și descîntecul. Totuși, nu toate descîntecele sînt malefice, se pare că Maica Domnului, pentru a pune capăt tuturor acestor blestemății, le-a înzestrat și pe femeile credincioase cu puterea de a face altfel de descîntece în care cele sfinte sînt pomenite des. Așadar, femeile cucernice îl pot scoate pe Dracul din oameni, în special din cei „loviți de dambla, al căror corp tremură mereu, cei cu fața pocită sau strîmbă”. Cum procedează? Așază „bolnavul” pe un pat afară, îi pun o pernă sub cap, apoi încep să se roage: „Doamne, Dumnezeule, mă rog, Doamne, ție! Ascultă cuvîntul meu, să-l scot pe Iuda din N.N. Să se ducă în mare și-n nisip. Cînd o număra nisipul din mare, atunci să vină-napoi! Atunci și nici atunci!”. După ce se descîntă, se spune de douăsprezece ori Tatăl Nostru și se stropește „bolnavul” cu apă sfințită, iar Dracul iese din el prin urechi, ca un fum negru. Însă diavolul se poate ascunde oriunde, în cele mai nebănuite locuri, și tot prin descîntece el poate fi scos la iveală și alungat, de pildă cu o vergea de sînger: se bate balta de nouă ori, la ceas de seară, ca să se scoată dracul din baltă.

Deochiul este tot o lucrare diavolească. Ca să nu se deoache copilul mic, „femeile obișnuiesc să-i facă un benghi pe frunte, cu scuipat și cu tină culeasă de pe talpa piciorului”. Benghiul îl păzește pe copil ca să nu-l ia Benghea (care e un alt nume pentru drac). O altă metodă este să i se stingă copilului cărbuni în apă, apoi se unge copilul cu apa aceasta pe frunte, făcîndu-i-se semnul crucii. Oricine întîlnește o femeie cu un copil mic ar trebui să scuipe peste el, zicînd: „Să nu fie de deochi!”. Se zice că cei care deoache sînt tot oamenii diavolului, „cei care au căutătură rea, cei cu sprîncenele îmbinate, cei care au un ochi de-un fel și unul de-alt fel”. Cum se manifestă deochiul? Prin dureri de cap, greață, slăbiciune, frisoane, iar el poate să treacă tot cu ajutorul unui descîntec: „Vine ciuta de la munte, lingîndu-și puii pe frunte. Îi linge pe pistricei și pe cei frumușei. Și eu pe N.N. îl ling – de deochi, dintre ochi”. Se descîntă și la stele, însă de data aceasta sînt descîntece de dragoste – se iau batista sau mărgelele unei fete, cea pe care o iubești, și se amenință cu ele spre o stea mai luminoasă dinspre răsărit. Dacă steaua stă pe loc nu e bine, înseamnă că-ți moare ursita, însă dacă steaua începe să se miște e semn bun – cel îndrăgostit se pare că se va căsători în curînd.

Revenind la relația dintre diavol și farmece, aflăm că o relație excelentă are Dracul cu vrăjitoarele, în special cu cele trecute de prima tinerețe. Se spune că, în satul vechi românesc, cu ajutorul dracilor, babele vrăjitoare făceau rău oamenilor cinstiți care trudeau de dimineață pînă seara pentru a avea ce pune pe masă, de pildă luau rodul holdelor. La o primă impresie, vraja pare una destul de complicată. Vrăjitoarea „ia cîteva ouă clocite, un sul, o ață roșie, un frîu, un bici, un săculeț cu busuioc, ceară și unt de cămilă pe care îl cumpără de la țigani”. Apoi așteaptă să se apropie miezul nopții și se duce pe cîmpul țăranului pe care îl are în vizor. Mai întîi îngroapă ouăle clocite, după care își leagă săculețul de piciorul drept, își despletește părul și se dezbracă pînă la brîu, îi pune un frîu sulului și-l încalecă și, bătîndu-l cu biciul, fuge de-a lungul cîmpului căruia vrea să-i ia rodul, zicînd de douăsprezece ori: „De la moș (cutare) la mine”. După care mai spune și cîte un descîntec în toate cele patru puncte cardinale, pentru a face un ocol complet al cîmpului pe care, astfel, l-a vrăjit și l-a lăsat fără rod. La final, vrăjitoarea se îmbracă, ascunde sulul în lanul care îi aparține și fuge acasă, avînd grijă să nu vorbească cu nimeni pe drum, pentru ca vraja să aibă efect.

Tot babele vrăjitoare știau și cum să ia mana vacilor, de aceea oamenii cu frica lui Dumnezeu se păzeau de vrăji în seara de Sfîntul Gheorghe, puneau la uși, ferestre și în grajdurile vitelor rug de măceșe sau făceau zgomote cu țevile de la cazanul de fiert prune sau cu fluiere de alun ca să alunge duhurile. Însă practicile cel mai des întîlnite ale vrăjitoarelor erau cele care aduceau ibovnicul, atunci cînd era vorba de o dragoste neîmpărtășită. Cu ajutorul farmecelor și descîntecelor îl aduceau degrabă oriunde ar fi fost el, uneori călare pe-o mătură. Cum se procedează? Vrăjitoarea prinde un liliac și îl îngroapă în pămînt, lăsîndu-l acolo cîteva săptămîni ca să putrezească bine. Apoi, într-o noapte cu lună plină, îi scoate oscioarele și alege două, unul care seamănă cu o greblă, altul cu o corciovă. „Cu grebla se greblează în vatră, chemîndu-l mereu pe nume pe iubitul fetei, iar cu corciova se trage ceea ce s-a greblat înspre cel ce vrăjește, ca și cum l-ar aduce. Se ia apoi o ulcică în care se bate cu o vărguță de alun pînă ce ulcica începe să se învîrtă singură și repede ca o sfîrlează.” Vrăjitoarea întoarce ulcica ce se învîrte cu gura-n jos, rostește numele băiatului din ce în ce mai rar pînă cînd se aude o zdruncinătură și hop! –apare și flăcăul călare pe mătură sau pe băț. Se povestește că mulți au întîlnit astfel de tineri aduși cu ulcica, plecau degrabă din locurile în care se aflau, de la munca cîmpului sau de la horă, mergeau repede de parcă i-ar fi gonit cineva din urmă. Cică „nu e bine să le dai apă cînd cer, căci imediat crapă”. S-au consemnat și vrăji care se pun în aplicare atunci cînd vreo fată din sat vrea să scape de vreun drăguț. Vrăjitoarea rînește vatra cu lopata, ocărîndu-l în fel și chip pe bietul om, iar mai apoi tot cu lopata împrăștie cenușa pentru ca ibovnicul să plece în cele patru vînturi. Așa au plecat mulți bărbați în lume și nu s-au mai întors, de le-a fost uitat pînă și numele. Iar toate aceste farmece sînt o dovadă că tot Dracul este cel care de multe ori își vîră coada între oamenii care se iubesc, ceea ce poate fi valabil pînă în zilele noastre.            

(Sursă: Marcel Olinescu, Mitologie românească)

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.