Cum dispar meşteşugarii în Anglia

Carmina DRACE-FRANCIS
Publicat în Dilema Veche nr. 475 din 21-27 martie 2013
Cum dispar meşteşugarii în Anglia jpeg

Cînd am avut nevoie de un cizmar în micul orăşel englezesc unde trăiesc – Birkenhead (dezvoltat în umbra celebrului Liverpool) –, am reuşit să-l găsesc în centrul comercial, într-un atelier care oferea mai multe servicii combinate: cizmărie, atelier de copiat chei, tocilărie, deblocare de telefoane, vînzare de ţigarete electronice. Nu departe de acest minibazar, am descoperit un atelier de cizmărie „de pe vremuri“, abandonat şi ruinat, dar cu vechea firmă încă deasupra intrării acum blocate: Frank Cavanagh, Shoe Repairer. În vitrină, sfidînd dezolarea clădirii goale, pline de cioburi şi gunoaie, mai rămăsese un vechi anunţ: Traditional Shoe Repairs by Independent Craftsmen (Reparări tradiţionale de pantofi, de către meşteşugari independenţi).

Mai mult ca sigur că pantofii reparaţi în trecut de domnul Cavanagh erau dintre cei făcuţi la comandă, scumpi, durabili şi de o calitate înaltă. Majoritatea populaţiei britanice este acum obişnuită să-şi arunce imediat pantofii stricaţi, deoarece costul reparaţiei ar fi prea mare, iar o nouă pereche, chiar şi de pantofi de calitate, se poate cumpăra la preţuri rezonabile. Aceasta fiind, de fapt, regula generală şi în privinţa mai tuturor obiectelor de uz casnic, care au propriul life cycle – „ciclu al vieţii“ –, la sfîrşitul căruia vor fi aruncate la gunoi sau reciclate.

Tot o formă de reciclare o reprezintă şi popularele magazine de caritate (charity shops), unde britanicii îşi donează lucrurile de care nu mai au nevoie sau de care s-au plictisit (inclusiv cadourile nedorite): bibelouri, veselă, cosmetice, jucării, mobilă, draperii, haine, încălţăminte, instrumente muzicale, discuri, cărţi... Colindatul prin charity shops devine chiar o aventură pentru că nu ştii niciodată ce vei descoperi la un preţ de nimic: o primă ediţie de carte sau cine ştie ce altă antichitate, nerecunoscută ca atare de voluntarii care lucrează în aceste magazine.

În Anglia, în general, nu e greu să găseşti nici ateliere de reparaţii de ceasuri sau de bijuterii, dar, dacă obiectul de reparat e considerat de mică valoare, vei fi refuzat şi chiar îndrumat spre magazinele mari, de unde să-ţi cumperi unul nou. La fel şi în cazul croitorilor: o reparaţie de haine costă adesea prea mult, iar majoritatea populaţiei se va îndrepta spre numeroasele magazine sau chiar supermarketuri care oferă haine ieftine. De voie sau de nevoie, astfel funcţionează societatea de consum iar economia progresează.

Pe de altă parte, britanicii au şi cultul antichităţilor, pe care fie le moştenesc din familie, fie le achiziţionează pentru propria plăcere sau ca o investiţie. Aceste obiecte – ca de exemplu mobila de valoare istorică – au nevoie de întreţinere şi de reparaţii, servicii care vor fi asigurate de meşteşugari-restauratori specializaţi. Pentru că sînt rari, consideraţi aproape nişte artişti, şi serviciile lor vor fi foarte scumpe. Rareori, după moartea ultimului proprietar, rămas fără urmaşi, casa îi va fi golită de o companie de house clearance, şi obiectele de valoare vor fi revîndute în case de licitaţii, iar cele mai puţin importante – donate la charity shops, aruncate sau duse la centrele de reciclare.

În contrast cu cazul trist de mai sus, al domnului Cavanagh, un alt atelier de cizmărie, Timpson – înfiinţat în 1865 la Manchester – a reuşit să se adapteze vremurilor moderne, devenind o companie extinsă la nivel naţional, cu 900 de magazine. Ca să supravieţuiască, familia Timpson a renunţat, în timp, la imaginea de meşteşugar tradiţional, transformîndu-şi afacerea într-un lanţ de mici ateliere, multe ataşate supermarketurilor, oferind o varietate de servicii laolaltă: cizmărie, lăcătuşerie, tocilărie şi copiat chei, procesare foto, curăţătorie chimică, gravare bijuterii, ceasornicărie. Multe alte ateliere au copiat modelul de minibazar al acestei companii şi, din păcate, din cauza climatului economic dur, probabil că acesta va constitui şi modelul de dezvoltare viitoare: meşteşugarul independent va dispărea, fiind înlocuit de ateliere care vor oferi un conglomerat de servicii cît mai diversificate.

Carmina Drace-Francis este traducătoare şi cercetătoare în Marea Britanie.

Foto: L. Muntean

marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.
index jpeg 8 webp
Părinți la judecată
Totdeauna au existat dezacorduri între părinți și copii; ar fi ciudată o lume în care să nu existe acest tip de neînțelegeri!
p 13 sus Universitatea Babes Bolyai WC jpg
Aș fi fost o exigentă profă de mate
Se spune despre anumite telefoane care îți schimbă viața că ții minte cu precizie detaliile momentului în care te-au găsit.
index jpeg 5 webp
Cîteva ocazii
Oi fi ratat astfel ultima șansă să primesc o ofertă de „muncă cinstită”?
p 14 986 t blocat in propriul film jpg
Blocat în propriul film
Ajung acasă și deschid calculatorul, scriind Andrei Cătălin Băleanu.
Rue Campo Formio   Paris XIII (FR75)   2021 06 29   1 jpg
Oameni ca mine
Mai toate amintirile se mătuiesc fără să se șteargă, chiar dacă știu că odată au fost bune.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîne iubirea
„Koi no yokan” este un termen folosit pentru a desemna un fel de „premoniție a iubirii”.
985 t 10 Ilustratie de Jules Perahim jpg
„Și nu mă înșel în privința asta”
Un obiect manufacturat rătăcit în montura metalică a unei cărți

Adevarul.ro

image
Finala America Express, 19 martie 2023: Victorie la limită în ultimul joc de amuletă din acest sezon
În ediția 39 din 19 martie 2023, două echipe au luptat cot la cot pentru a obține un avantaj extrem de important în următoarea cursă. Una dintre echipe a încălcat o regulă importantă, iar gazda show-ului a oprit jocul.
image
Avertismentul unui economist român: „Criza este aici, nu o așteptați să vină“. Falimentele din SUA, semnalul de alarmă
Temerile cu privire la o nouă criză financiară la nivel mondial au erupt când trei bănci importante din SUA au dat faliment, iar unda de șoc se simte și în Europa. Profesorul de economie Radu Nechita a vorbit cu „Adevărul” despre riscul unei crize economice de amploarea celei din 2007.
image
Soprana Felicia Filip, despre marele regret din viața sa: „Am crescut copii ca și când ar fi fost ai mei“
Soprana Felicia Filip este căsătorită de 32 de ani cu regizorul de operă Cristian Mihăilescu, formând unul dintre cele mai longevive cupluri din muzica românească.

HIstoria.ro

image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.
image
Ce consideră o publicație de la Budapesta ca „simbol fascist la Timişoara, capitala culturală europeană”
Recent o publicație din Ungaria a iesit la rampă cu o serie de acuzații de promovare a unor simboluri fasciste, chiar în anul în care orașul este capitală culturală europeană. Dincolo de faptul că articolul denotă multă dezinfomare, o parte chiar intenționată, o doză de invidie și una de ipocrizie.