Cum au cîștigat Verzii alegerile, dar au pierdut bătălia

Cu cele 74 de locuri obținute la alegerile din primăvara lui 2019, cu 22 mai multe decît la precedentele, Verzii europeni dețin 10% din voturile în Parlamentul European. Acestea sînt cele mai bune rezultate obținute de grupul politic în ultimele cinci legislaturi, de la formarea sa ca federație de partide europene în 1999. De altfel, Verzii sînt și prima federație europeană care s‑a transformat în partid politic european, în anul 2004. Regrupînd partide ecologiste din întreaga UE, dar și alte partide mai mici precum Partidul Piraților sau partide regionale sau susținătoare ale minorităților defavorizate, Alianța Globală a Verzilor promovează valori precum responsabilitatea față de mediu, justiția socială, democrația participativă, dezvoltarea durabilă, non-violența și respectul diversității. Aceste valori îi situează în zona proeuropeană progresistă de stînga a spectrului politic. Din punct de vedere ideologic și doctrinar, perspectiva politică „verde“ propune o viziune asupra societății care ia în calcul limitarea consumului și a creșterii („degrowth“), insistă asupra necesității descentralizării puterii și, în cele din urmă, se opune capitalismului.

Rezultatele obținute la alegerile europarlamentare păreau să plaseze Verzii într-un partener politic inconturnabil pentru crearea unei majorități în Parlamentul European, mai ales înainte de crearea Renew Europe. După ce au fost multă vreme marginali în peisajul politic european, obținînd scoruri bune mai ales în alegerile din Germania, Suedia sau Finlanda, unde ecologiștii au o tradiție proeminentă, Verzii au început să cîștige teren și în alte state europene, precum Franța, Portugalia sau Irlanda. Grupul parlamentar ecologist din legislatura curentă are 25 de deputați germani, 12 francezi și 11 britanici, celelalte state membre avînd trei sau mai puțini deputați. În ciuda scorului excelent, însă, Verzii europeni sînt puși astăzi în fața unui paradox greu de rezolvat din punct de vedere politic: pe de o parte, temele lor principale au pătruns în discursul politic mainstream din toate statele membre din vestul Europei, iar pe de altă parte, această nouă versiune de ecologism mainstream este mult mai la dreapta decît cea propusă în doctrina partidului Verzilor. „Pactul ecologic european“ este principalul punct de pe agenda de politici a noii Comisii Europene. O temă de nișă care constituia identitatea politică a partidului Verzilor a fost preluată și este susținută de majoritatea partidelor politice europene, lipsind astfel, practic, partidul Verzilor de principalul element prin care se diferenția pe scena politică și grație căruia spera să strîngă voturi.

Putem spune însă că asta înseamnă, de fapt, că programul Verzilor a fost preluat și asumat de principalele forțe politice europene, PPE și PES, dar și Renew Europe, prin faptul că și-au propus pactul ecologic ca prioritatea lor numărul unu? Și că, prin urmare, este atît o victorie pentru verzi ca grup politic, cît și o victorie a ideilor pe care aceștia le propun? Nicidecum. Din punctul de vedere al strategiei politice, Verzii se află acum în bizara poziție de a fi minoritari, deși ideile lor întrunesc un curent majoritar în societate. Din punctul de vedere al politicilor, trebuie să privim cu atenție ca să detectăm ce se află în spatele „turnurii ecologiste“ a noii Comisii Europene: panica investitorilor europeni care pierd cursa cu capitalismul chinez de neoprit și care folosesc un argument de ordin moral – protecția mediului – pentru a orienta competiția către zone pe care le stăpînesc mai bine. Direcționarea investițiilor strategice din bani europeni către așa-zisele „tehnologii verzi“ – de exemplu, mașinile electrice – are mai mult de a face cu preocuparea pentru a menține competitivitatea economiei europene și rate de creștere economică mari decît cu protecția mediului. Principalul scop al Pactului ecologic european pare a fi mai degrabă relansarea creșterii economice printr-o reconversie totală a întregii infrastructuri economice (clădiri, transporturi, industrie), nefiind vorba în nici un caz despre descreștere sau limitarea consumului. În felul acesta, PPE și PES  cîștigă de două ori: pe de o parte, speră să poată recupera o parte din electoratul pierdut la ultimele alegeri în favoarea Verzilor, prin preluarea temelor acestora; iar pe de altă parte, își servesc propria bază electorală și sponsorii, susținîndu-le interesele într-o creștere economică nelimitată bazată pe consum. Verzii europeni au ratat astfel posibilitatea de a-și valorifica la adevăratul potențial poziția de negociere pe care o au în calitate de cel de-al patrulea grup politic, ca mărime, în Parlamentul European.

Ruxandra Ivan este conferențiar la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București. A fost consilier la cabinetul ministrului delegat pentru Afaceri Europene Victor Negrescu în perioada octombrie 2017 – noiembrie 2018.

***

Summit-ul COP25 de la Madrid s-a încheiat cu un semi-eșec: negocierile îndelungate nu au generat un compromis legat de un angajament privind reducerea substanțială a gazelor cu efect de seră. BBC a adunat cîteva mărturii ale principalilor actori:

● Antonio Guterres, secretar general al ONU: „Sînt dezamăgit de rezultatele COP25. Comunitatea internațională a ratat o șansă importantă de a arăta o ambiție sporită în ceea ce privește găsirea unui compromis și a resurselor de finanțare pentru a atenua efectele crizei climatice.“

● Carolina Schmidt, ministrul chilian al Mediului și președinte al COP25: „În continuare nu există un consens pentru a ridica ștacheta la nivelurile necesare. La final de conferință vreau să fac un apel clar și puternic pentru a consolida voința politică și a accelera acțiunea climatică la viteza de care are nevoie omenirea. Noile generații au așteptări mai mari din partea noastră.“

● Laurence Tubiana, una dintre promotoarele Acordului climatic de la Paris: „Politicieni de prim rang, care ar fi trebuit să livreze la Madrid, nu s-au conformat așteptărilor. Însă, datorită unei alianțe progresiste a micilor state insulare, a țărilor europene, africane și latino-americane, am reușit totuși să obținem cel mai bun rezultat posibil, împotriva voinței marilor poluatori.“

● Jair Bolsonaro, președintele Braziliei: „Aș dori să știu: s-a ajuns la o rezoluție cu privire la reîmpădurirea Europei sau veți continua să bateți Brazilia la cap cu chestia asta?“

● Mohamed Nasr, delegatul Egiptului (vorbind în numele statelor africane): „Stimați colegi care solicitați mai multă ambiție și care spuneți că miezul problemei e integritatea mediului, dacă nu sînteți în acord cu o discuție privind finanțarea programelor legate de climă, vă rugăm să vă revizuiți pozițiile. Nu sîntem aici pentru a susține declarații frumoase, nu sîntm aici pentru aplauze și cuvinte drăguțe din partea oamenilor care ne urmăresc. Sîntem aici pentru a lucra și pentru a ne asigura că livrăm pachetul potrivit, pentru a spori ambiția și pentru a a progresa cu adevărat.“

● Sir David King, reprezentant al guvernului britanic la discuțiile climatice de la Paris, din 2015: „Dacă Statele Unite nu susțin un acord atît de important, este extraordinar de dificil pentru restul lumii să ajungă la un acord. Și mă tem că atîta vreme cît îl vom avea pe [președintele Donald] Trump în Statele Unite și pe președintele [Jair] Bolsonaro în Brazilia, va fi extraordinar de dificil să obținem un consens.“

● Adam Currie, organizația pentru tineret Generația Zero: „Ne-am săturat de guvernele care îi susțin pe marii poluatori. Ne-am săturat ca viețile noastre să fie negociate pentru bani. Oamenii s-au săturat să fie ignorați, în timp ce o mînă de derbedei și bandiți negociază cu rea-credință. E clar că dacă nu îi dăm jos de la putere vor continua să ne saboteze viitorul.“

Foto: Lucian Muntean