Cum am devenit inginer

Anton POPESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 568 din 31 decembrie 2014 - 7 ianuarie 2015
Cum am devenit inginer jpeg

Ingineria este o meserie pentru care te naşti, nu te faci. Dacă ai chemare. Printr-un spirit practic şi abilităţi la matematică, poţi deveni un inginer bun, cu realizări şi satisfacţii, dacă nu, unul mediocru şi nesatisfăcut profesional.

La mine nu numai că nu s-a potrivit varianta cu nerealizarea, dar a fost, dintru început, o alegere nefericită, greşită. În vremurile comuniste, facultăţile de ingineri lucrau la normă, pe bandă rulantă. Patria socialistă avea nevoie de ingineri ca stomacul de hrană. Se construia masiv, tot la normă şi la indicaţii, iar meseria era necesară pe toate şantierele, în „fabrici şi uzine“. Se cîştiga bine, unii „confraţi“ – peste medie, iar tagma inginerească era bine văzută la toate nivelurile. Aşa că biata maică-mea (că eu în liceu nu prea dădeam dovadă de vreo înclinaţie deosebită, poate doar în partea literară, dar pe atunci nu era de bine să devii un profesoraş de provincie), după ce am declinat rugămintea ei de a deveni doctor, mi-a sugerat să dau la Politehnică, pentru că inginerii cîştigă bine, sînt bine văzuţi, chestii de-astea. Eu cu matematica nu prea stăteam strălucit, poate şi din cauza unei ciumăfăi de profesoare care ne stresa cu avîntul ei geometric, algebric şi trigonometric, şi băgase spaima în unii ca mine, mai slabi la capitolul împins de la spate. Cînd s-a dus mama la o şedinţă cu părinţii şi a întrebat-o la ce aş dori să dau, auzind cuvîntul magic Politehnică, a replicat pe dată vehement: „Nu, nu acolo, nu e de aşa ceva!“ Auzind eu asta, m-am înverşunat şi mi-am zis c-o să-i arăt eu. Pe vremea aia (poate şi acum, dar mai puţin) era moda meditatorilor dacă voiai să intri undeva la vreo facultate. Aşa că mi-am luat meditator (profesor universitar la facultatea de matematică) şi m-am pus pe învăţat. Aşa de bine am făcut asta, încît am intrat la Politehnică în primii 60 din cei 120 care dăduseră în acel an la Termoenergetică. Îmi amintesc că la teza de matematică am luat chiar 10.

Şi aşa a început calvarul. Mă închipuiam foarte bun, mi-o luasem în cap că fac Politehnica praf, neluînd în seamă faptul că, în ansamblu, eram cam nepractic şi total atehnic. De fapt, caracterizarea asta am primit-o direct, în anul I, de la profesorul de desen, care, în urma unei execuţii total defectuoase a unei secţiuni printr-un robinet, m-a întrebat abrupt: „Ce cauţi dumneata la Politehnică, nu ştiai că eşti atehnic?“ Ei şi... am continuat eu să mă mint, şi ce dacă?

Aşa de bine am învăţat în primul semestru că, din cele cinci examene din iarnă, nu am reuşit să iau nici unul. Atunci ar fi fost o ocazie să renunţ, stăteam frumos pînă în vară, nu mă luau în armată (un an şi patru luni erau atunci un dezastru pentru personalitatea oricui) că eram acoperit de „studiile“ la termoenergetică. Dar nu. Arţăgoşenia lui Mr. Hyde din mine nu-mi dădea pace: cum să renunţ, cum să mă las bătut? Aşa că am continuat drumul prost ales. M-am învîrtoşat, şi în vară am recuperat, pentru ca în final să iau, în toamnă, toate cele 12 examene ale anului I, depăşind mulţi colegi care au picat, rămînînd să repete anul din cauza cuiului primului an, analiza matematică. Iată, mi-am zis din nou, sînt bun, voi fi un vajnic inginer. Anii următori au fost mai „lini“, fără sincope şi restanţe, dar şi destul de distractivi.

De pildă, aveam în anul II un prof de tehnologia materialelor pe care generaţiile de dinaintea mea îl porecliseră Tîmpel, pentru că într-adevăr era cam tîmpit („Trasăm un ax şi pentru a fi mai concişi îl vom nota ax“ şi altele de genul ăsta), dar era şi o fiară la examene. Avea un carneţel în care, în cursul anului, îşi nota numele studenţilor pe care el îi considera indisciplinaţi: dumneata, dumneata de acolo, cu ochelari, care rîzi sarcastic şi cu mîinile pe burtă, numele, grupa, anul, iar la examen îţi spunea din start să ieşi, că n-ai nici o şansă. Nu mai zic că se ridicau în picioare din zona de turbulenţă vreo cinci-şase ochelarişti şi se isca o veselie generalizată greu de stăpînit. Mai erau şi alte porecle drăguţe: papa Grecu la turbine, Căzănel la cazane şi un prof de matematici speciale care venea pilit la cursuri. Odată, într-o iarnă, s-a oprit din explicaţii şi s-a rezemat în cretă la tablă ca să-şi păstreze echilibrul, s-a întors către noi exclamînd: „Ia uite ce frumos ninge afară. Măi băieţi, e păcat, astăzi nu mai facem curs!“ A fost şi veselie, dar şi toceală, practici prin ţară pe la obiective etc. Fapt este că am terminat facultatea şi am devenit ceea ce dorisem, un inginer. Mediocru.

Mediocritatea mea încă nu era dovedită, dar nu era nici un dezastru. Pluteam şi eu în autosuficienţa sistemului, unde aveau loc, fără dubiu, o grămadă de rataţi. Ce, fabricile de ingineri scoteau doar valori precum Anghel Saligny sau Coandă? Cohorta de ingineri pe bandă mînca liniştită banii lui Ceauşescu, conform principiului „noi ne facem că lucrăm iar ei se fac că ne plătesc.“ Repartiţia guvernamentală (ăsta era punctul forte al regimulu: nimeni nu rămînea pe dinafară, toţi aveau asigurat un serviciu, şi, evident, chiar şi cel mai idiot inginer) am avut-o la uzina Electroputere de la Craiova, dar nu voiam defel să plec din Bucureşti. M-am opus, mi-am pus nişte pile la minister şi, după şase luni de aşteptare, am „aterizat“ ca mare specialist în cazane de apă fierbinte la uzina Acumulatorul Bucureşti, acolo unde aveau o astfel de instalaţie, dar care nu producea nimic (ca multe altele în patria noastră). Eu trebuia să o fac să meargă, eu eram marele termoenergetician de care aveau nevoie. Mi-au pus în faţă un maldăr de documentaţii: na, descurcă-te, minunatule specialist! Aşa de bine m-am descurcat că am reuşit să mă fofilez şi să-i fentez „aranjîndu-mi“ plecarea în stagiul militar (cel scurt, de şase luni, de după facultate) exact în toamnă, cînd trebuia să pun în funcţiune cazanul. Între timp, am fost restructurat (adică dat afară), deşi, legal nu aveau voie. I-am dat în judecată ulterior, după trei luni de stat pe bară, am cîştigat şi mi-am luat şi salariile cuvenite. Au urmat o serie de „locuri de muncă“ în care mi-am dovedit „competenţa“ şi unde nu aşteptam decît sfîrşitul zilelor de „muncă“ şi concediile. Între timp, am făcut o reparaţie: am absolvit Facultatea de Limba şi Literatura Română cu nota 10 la examenul de diplomă (mi-l amintesc pe marele profesor Ovid Crohmălniceanu, care, pus în faţa unei lucrări de diplomă unde „se făcea vorbire“ despre opera postumă a lui Vasile Voiculescu, mi-a acordat cu toată însufleţirea un 10 cu comentariul: e lăudabil că un inginer a ajuns aici!). În final, am dat ingineria mea pe funcţia de redactor la Editura Tehnică, o meserie care mi se potrivea ca o mănuşă.

Trăim alte timpuri. În final, am ajuns un pensionar debusolat de vremuri şi de regimuri. De ingineria mea s-a ales praful şi pulberea. Cînd mă întreabă cineva ce am fost, răspund redactor de carte, făcînd astfel uitată „o carieră“ agasant de ternă. 

Foto: wikimedia commons

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Pizza, povestea fabuloasă de peste ani ani - cum s-a ajuns la cutia de astăzi?
Unul dintre cele mai apreUnul dintre cele mai apreciate tipuri de mâncăruri din lista celor fast food este pizza. O aciate tipuri de mâncăruri din lista celor fast food este pizza. O adoră mai ales copiii. Puțini știu că acest preparat este, de fapt, o invenție, a apărut dintr-o greșeală să spunem.
image
Ministerul ucrainean al Apărării: Bătăliile din estul ţării vor decide soarta Ucrainei
Bătăliile care se duc în estul Ucrainei ar putea decide soarta ţării, a declarat marţi purtătorul de cuvânt al Ministerului ucrainean al Apărării, Oleksandr Motuzianik.
image
Rusia susţine că nu va renunţa la planurile sale în Ucraina, în pofida sancţiunilor şi a ajutorului occidental pentru Kiev
Ministrul rus al apărării, Serghei Şoigu, a declarat că Rusia îşi va continua 'operaţiunea specială militară' în Ucraina, în pofida 'ajutorului masiv din partea Occidentului' pentru Kiev şi a sancţiunilor occidentale instituite împotriva Moscovei.