Cultura: misiune imposibilă
- argument -
Şase miniştri ai Culturii în doi ani e o performanţă. E o performanţă pentru că, deşi nici unul dintre miniştri nu se poate lăuda cu vreo performanţă anume, deşi cu toţii au fost criticaţi de societatea civilă şi de comunitatea artistică, ei au fost schimbaţi din funcţie şi apoi înlocuiţi ca urmare a unor conjucturi politice. Schimbarea din funcţie nu a produs şi o schimbare de direcţie a instituţiei. Pentru că instituţia nici n-a avut vreo orientare anume...
În timp ce miniştrii se tot schimbă şi bugetul scade, numeroase organizaţii nonguvernamentale din domeniul culturii solicită întrevederi, propun soluţii, înaintează petiţii şi publică scrisori deschise. Cu o insistenţă şi o înverşunare care, dată fiind lipsa de reacţie din partea autorităţilor, par de-a dreptul derizorii. Fiecărui pas înainte îi urmează încă unul sau chiar doi înapoi.
„Excepţia culturală“ şi toate implicaţiile ei par să fie unanim acceptate în România. Complicaţiile apar doar în modul în care conceptul se transformă în politici culturale. Problema nu ţine nici măcar de procentul tot mai mic din buget acordat Ministerului Culturii; ci de modul în care sînt redistribuite aceste fonduri. Pur şi simplu, nu există nici o schemă de analiză care ar putea să ne ajute să înţelegem pe ce a mizat acest minister într-un interval de timp dat. Ministerul însuşi, în loc să genereze politici publice şi bune practici, se rezumă doar la rolul de gestionar al unui buget oricum infim. Şi o face prin măsuri care par să contravină chiar misiunii ministerului, adică protejarea şi valorificarea creaţiei şi a patrimoniului. O să amintesc aici doar de hotărîri discutabile, precum comasarea ori blocarea unor instituţii sau de nenumăratele declasificări ale unor monumente protejate. Cultura a devenit o misiune imposibilă.
Şi atunci, la ce foloseşte Ministerul Culturii? Instituţia îşi subminează singură raţiunea de a fi, prin nepriceperea, delăsarea, incompetenţa, incapacitatea celor care o gestionează. Sîntem, poate, prea obişnuiţi cu existenţa acestui minister. Nu strică, din cînd în cînd, fie şi doar de dragul exerciţiului retoric, să-i chestionăm utilitatea.
Ilustraţie realizată de Ion BARBU
