Cultură fără ură

Mircea TOMA
Publicat în Dilema Veche nr. 626 din 18-24 februarie 2016
Cultură fără ură jpeg

Emoţiile din decembrie, cînd s-a desfăşurat penultima rundă de jurizare a competiţiei pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii, pot fi ghicite din intensitatea cu care s‑a manifestat bucuria echipelor care s-au calificat pentru etapa următoare. Oraşele care au trecut în finală sînt Baia Mare, Bucureşti, Cluj-Napoca şi Timişoara. Ecoul victoriei a fost intens exprimat în presa locală, iar echipa clujenilor a avut inspiraţia să-şi fotografieze zîmbetele în faţa Ministerului Culturii – o imagine elocventă pentru încărcătura emoţională a veştii. Între zîmbetele celor care au lucrat la proiectul semifinalist străluceşte, triumfător, şi cel al primarului Emil Boc. Accentul ironic nu e întîmplător: Clujul a fost între cele patru oraşe ale căror candidaturi au fost contestate de cîteva organizaţii neguvernamentale, unul dintre semnatarii respectivei contestaţii fiind autorul acestui text.

Scrisoarea expediată pe adresa membrilor juriului solicita excluderea a patru oraşe din lista candidaţilor pentru că – susţin contestatarii – autorităţile locale din respectivele oraşe au comis grave acte de discriminare. Efectele solicitării au fost aproape nule, ca să nu spun opuse aşteptărilor: trei dintre cele patru oraşe împotriva cărora fusese formulată petiţia au intrat în faza finală a competiţiei. Singurul descalificat din lista denunţaţilor a fost municipiul Sfîntu Gheorghe. Primăria din Sfîntu Gheorghe a fost, de altfel, şi singura primărie care a răspuns iniţiativei ONG-urilor: a anunţat, prompt, că lucrează deja la un Plan Urbanistic Zonal pentru demolarea zidului care separă comunitatea roma de restul localităţii. O minte vulnerabilă la teorii ale conspiraţiei s-ar putea lăsa uşor cucerită de ideea că o condiţie pentru calificarea în finala competiţiei europene ar fi consecvenţa iniţiativelor neonaziste. E nevoie să precizez că acuzaţiile privind actele de discriminare nu sînt niscaiva mofturi: toate municipalităţile vizate de contestaţie au fost acuzate de fapte de discriminare de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD); toate municipalităţile au atacat în instanţă deciziile CNCD şi toate au pierdut, definitiv, procesele. Cea mai spectaculoasă situaţie este cea a primarului de Baia Mare: decizia definitivă a instanţei cere să fie demolat zidul construit de municipalitate pentru a segrega o comunitate de oameni săraci, mulţi de etnie roma; zidul cu pricina există şi astăzi, bine-mersi, răsfăţat ca simbol al rasismului, de primarul băimărean. Dar şi proiectul cu care au candidat clujenii cu gîndul la Capitala Europeană a Culturii este subminat de o cinică ipocrizie: perspectiva socială a programului propune declanşarea unor „procese de incluziune care vor duce la soluţii durabile pentru unele dintre problemele comunităţii de romi: programe educaţionale pentru adulţi şi copii, formare profesională, implicare civică“. Minunat, nu? Da, dar municipalitatea a evacuat în decembrie 2010 o comunitate formată din 76 de familii în majoritate de etnie roma din municipiu şi a reaşezat-o în nişte spaţii construite special şi botezate special „căsuţe sociale“, în afara localităţii, la marginea gropii de gunoi de la Pata Rît. Program „educaţional“? Soluţie “durabilă“? Subiectul este departe de a fi un caz punctual, un detaliu atipic, care să poată fi omis de autorii proiectului; el are o notorietate internaţională demnă de o capitală europeană a ruşinii.

Sigur că iniţiativa celor patru ONG-uri nu a vizat activitatea autorilor proiectelor, care au investit o cantitate de inteligenţă, creativitate şi energie incontestabile şi impresionante. Nu. Intervenţia oengiştilor a fost animată de speranţa că o presiune asupra municipalităţilor cu prilejul competiţiei europene ar putea să ofere o şansă unor oameni care sînt trataţi, astăzi, de primării, ca suboameni.

Absenţa reacţiei juriului internaţional e departe de a fi descurajat iniţiativa boicotului. Acesta va continua şi se va defini mai limpede ca acţiune adresată administraţiilor locale, iar nu autorilor proiectelor pentru candidatura europeană. Vor fi definite, pentru fiecare dintre cele trei municipii cu CV antidemocratic, condiţii clare şi acţiuni cu efecte favorabile ireversibile şi aflate în deplina competenţă a primăriilor. De realizarea acestora va depinde suspendarea sau continuarea demersului ONG-urilor. Condiţiile vor fi stabilite în urma unor consultări publice la care vom invita atît organizaţii locale, cît şi reprezentanţi ai primăriilor. Dacă răspunsurile autorităţilor locale nu vor fi pozitive, vom ofta şi vom dirija tirul către Bruxelles. Mai mult, pe plan local, pîrghia de penalizare a municipiilor candidate a fost pusă la dispoziţie de CNCD: Consiliul a semnat un protocol cu autorităţi centrale în baza căruia accesarea fondurilor europene va fi acceptată în baza unor criterii de nondiscriminare. Iar bugetele candidatelor la calitatea de Capitală Europeană a Culturii conţin toate şi surse de finanţare europene. Dar, dincolo de bani, valoarea la care facem apel este una morală şi profund europeană: nu se poate clădi o Europă culturală pe grave încălcări ale drepturilor omului.

Mircea Toma este jurnalist, președinte al organizației ActiveWatch.

Foto: Adevărul

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.