Cultură fără ură

Mircea TOMA
Publicat în Dilema Veche nr. 626 din 18-24 februarie 2016
Cultură fără ură jpeg

Emoţiile din decembrie, cînd s-a desfăşurat penultima rundă de jurizare a competiţiei pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii, pot fi ghicite din intensitatea cu care s‑a manifestat bucuria echipelor care s-au calificat pentru etapa următoare. Oraşele care au trecut în finală sînt Baia Mare, Bucureşti, Cluj-Napoca şi Timişoara. Ecoul victoriei a fost intens exprimat în presa locală, iar echipa clujenilor a avut inspiraţia să-şi fotografieze zîmbetele în faţa Ministerului Culturii – o imagine elocventă pentru încărcătura emoţională a veştii. Între zîmbetele celor care au lucrat la proiectul semifinalist străluceşte, triumfător, şi cel al primarului Emil Boc. Accentul ironic nu e întîmplător: Clujul a fost între cele patru oraşe ale căror candidaturi au fost contestate de cîteva organizaţii neguvernamentale, unul dintre semnatarii respectivei contestaţii fiind autorul acestui text.

Scrisoarea expediată pe adresa membrilor juriului solicita excluderea a patru oraşe din lista candidaţilor pentru că – susţin contestatarii – autorităţile locale din respectivele oraşe au comis grave acte de discriminare. Efectele solicitării au fost aproape nule, ca să nu spun opuse aşteptărilor: trei dintre cele patru oraşe împotriva cărora fusese formulată petiţia au intrat în faza finală a competiţiei. Singurul descalificat din lista denunţaţilor a fost municipiul Sfîntu Gheorghe. Primăria din Sfîntu Gheorghe a fost, de altfel, şi singura primărie care a răspuns iniţiativei ONG-urilor: a anunţat, prompt, că lucrează deja la un Plan Urbanistic Zonal pentru demolarea zidului care separă comunitatea roma de restul localităţii. O minte vulnerabilă la teorii ale conspiraţiei s-ar putea lăsa uşor cucerită de ideea că o condiţie pentru calificarea în finala competiţiei europene ar fi consecvenţa iniţiativelor neonaziste. E nevoie să precizez că acuzaţiile privind actele de discriminare nu sînt niscaiva mofturi: toate municipalităţile vizate de contestaţie au fost acuzate de fapte de discriminare de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD); toate municipalităţile au atacat în instanţă deciziile CNCD şi toate au pierdut, definitiv, procesele. Cea mai spectaculoasă situaţie este cea a primarului de Baia Mare: decizia definitivă a instanţei cere să fie demolat zidul construit de municipalitate pentru a segrega o comunitate de oameni săraci, mulţi de etnie roma; zidul cu pricina există şi astăzi, bine-mersi, răsfăţat ca simbol al rasismului, de primarul băimărean. Dar şi proiectul cu care au candidat clujenii cu gîndul la Capitala Europeană a Culturii este subminat de o cinică ipocrizie: perspectiva socială a programului propune declanşarea unor „procese de incluziune care vor duce la soluţii durabile pentru unele dintre problemele comunităţii de romi: programe educaţionale pentru adulţi şi copii, formare profesională, implicare civică“. Minunat, nu? Da, dar municipalitatea a evacuat în decembrie 2010 o comunitate formată din 76 de familii în majoritate de etnie roma din municipiu şi a reaşezat-o în nişte spaţii construite special şi botezate special „căsuţe sociale“, în afara localităţii, la marginea gropii de gunoi de la Pata Rît. Program „educaţional“? Soluţie “durabilă“? Subiectul este departe de a fi un caz punctual, un detaliu atipic, care să poată fi omis de autorii proiectului; el are o notorietate internaţională demnă de o capitală europeană a ruşinii.

Sigur că iniţiativa celor patru ONG-uri nu a vizat activitatea autorilor proiectelor, care au investit o cantitate de inteligenţă, creativitate şi energie incontestabile şi impresionante. Nu. Intervenţia oengiştilor a fost animată de speranţa că o presiune asupra municipalităţilor cu prilejul competiţiei europene ar putea să ofere o şansă unor oameni care sînt trataţi, astăzi, de primării, ca suboameni.

Absenţa reacţiei juriului internaţional e departe de a fi descurajat iniţiativa boicotului. Acesta va continua şi se va defini mai limpede ca acţiune adresată administraţiilor locale, iar nu autorilor proiectelor pentru candidatura europeană. Vor fi definite, pentru fiecare dintre cele trei municipii cu CV antidemocratic, condiţii clare şi acţiuni cu efecte favorabile ireversibile şi aflate în deplina competenţă a primăriilor. De realizarea acestora va depinde suspendarea sau continuarea demersului ONG-urilor. Condiţiile vor fi stabilite în urma unor consultări publice la care vom invita atît organizaţii locale, cît şi reprezentanţi ai primăriilor. Dacă răspunsurile autorităţilor locale nu vor fi pozitive, vom ofta şi vom dirija tirul către Bruxelles. Mai mult, pe plan local, pîrghia de penalizare a municipiilor candidate a fost pusă la dispoziţie de CNCD: Consiliul a semnat un protocol cu autorităţi centrale în baza căruia accesarea fondurilor europene va fi acceptată în baza unor criterii de nondiscriminare. Iar bugetele candidatelor la calitatea de Capitală Europeană a Culturii conţin toate şi surse de finanţare europene. Dar, dincolo de bani, valoarea la care facem apel este una morală şi profund europeană: nu se poate clădi o Europă culturală pe grave încălcări ale drepturilor omului.

Mircea Toma este jurnalist, președinte al organizației ActiveWatch.

Foto: Adevărul

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.