Cultura care uneşte comunitatea – interviu cu Simona NEUMANN

Publicat în Dilema Veche nr. 626 din 18-24 februarie 2016
Cultura care uneşte comunitatea – interviu cu Simona NEUMANN jpeg

De ce vă doriţi să obţineţi titlul de Capitală Europeană a Culturii?

Candidatura oraşului Timişoara pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii are la bază un proces intens de consultare a populaţiei şi este construită pentru a răspunde unui număr de cinci probleme identificate la nivelul oraşului: absenţa civismului (sau existenţa lui într-o stare latentă doar), excluziunea socială a grupurilor marginalizate, abandonarea spaţiului public, inexistenţa unui profil internaţional vizibil al oraşului şi lipsa unei viziuni comune asupra dezvoltării oraşului. Rezolvarea acestor probleme va răspunde nevoilor unor categorii şi sectoare diverse (populaţia generală, sectorul cultural, operatorii economici, în special din turism şi industriile creative, grupuri marginalizate, tineri) care, împreună, vor crea un efect de sinergie ce va impulsiona dezvoltarea oraşului şi a regiunii.

Dorim să creăm o platformă comună de dezbateri care să faciliteze regîndirea sistemului în sensul implicării individuale şi colective în problemele culturii şi ale societăţii, acţionînd în scopul măririi bugetului autorităţilor locale destinat activităţilor culturale şi în scopul integrării industriilor creative în strategia economică pe termen lung a oraşului şi a regiunii.

Care e astăzi situaţia infrastructurii culturale?

În Timişoara, infrastructura materială este foarte diversă, în oraş existînd 40 de instituţii culturale, reunind 9 teatre, 7 muzee, 13 biblioteci, 15 galerii de artă, 3 cinematografe şi un amfiteatru în aer liber. Este al doilea oraş din România, după Bucureşti, în ceea ce priveşte numărul locurilor disponibile pentru public (2900). Timişoara are cel mai vast patrimoniu de monumente istorice din România – 14.500 de clădiri de diferite stiluri (baroc, Secession, Art Nouveau, brâncovenesc, precum şi stiluri interbelice), dintre care mai puţin de 10% sînt reabilitate total sau parţial. Acesta este un aspect important, deoarece marea majoritate a instituţiilor culturale îşi au sediul în clădiri de patrimoniu situate în centrul istoric al oraşului.

Timişoara se mîndreşte cu o serie de proiecte culturale de reconversie a clădirilor de patrimoniu. Bastionul Maria Theresia a devenit un spaţiu cultural în care îşi au sediul Muzeul Banatului Timişoara (sediu temporar), Biblioteca Judeţeană Timiş, Asociaţia Timişoara – Capitală Culturală Europeană, Societatea Timişoara, un club de jazz şi o galerie de artă, alături de alte spaţii de divertisment. Din sectorul privat mai putem menţiona Ambasada, un hub cultural ce pune la dispoziţia publicului şi a tinerilor artişti independenţi o cafenea şi un spaţiu în care pot interacţiona liber, Scîrţ, care găzduieşte Muzeul Consumatorului Comunist şi Teatrul independent Auăleu, Castelul Huniazilor, Halele TIMCO şi Cazarma U, ce găzduiesc din cînd în cînd expoziţii de artă contemporană, Sinagoga din zona Cetate, o fostă menajerie imperială, precum şi Sinagoga din cartierul Fabric, care au fost deopotrivă transformate în săli de teatru.

Care sînt zonele/domeniile deficitare?

Problema majoră a Timişoarei este faptul că vastul patrimoniu arhitectural este renovat doar în proporţie de 10% şi nu există un orizont clar pentru cînd se va încheia restaurarea celorlalte clădiri istorice. Apoi, oraşului îi lipseşte o arenă de concerte, dar şi săli de cinematografe.

Ce pondere au industriile culturale & creative în economia oraşului dvs.?

Conform studiului „Importanţa economică a industriilor creative“ realizat de GEA Strategy & Consulting şi menţionat de dilemaveche.ro într-un material semnat de Sabina Drăgoi, industriile culturale şi creative (ICC) reprezintă în România 5,93% din PIB, iar Timișoara este denumită „oraşul gamer-ilor“. Conform aceleiaşi surse, judeţul Timiş completează, alături de judeţele Braşov şi Iaşi, un top 5 al oraşelor creative, fiecare angajînd în jur de 3% din forţa de muncă creativă şi contribuind cu aproximativ 2% din cifra de afaceri la nivel naţional. Ca tipuri de activităţi, în judeţul Timiş prevalează activităţile de editare a jocurilor pe calculator, activităţile bibliotecilor (inclusiv arhive) şi activităţile agenţiilor de ştiri.

Care sînt avantajele, atuurile oraşului dvs. în comparaţie cu celelalte trei aflate în competiţie?

Aşa cum am mai afirmat în alte ocazii, avantajele majore ale Timişoarei sînt europenitatea conferită de trăsăturile ei multi- şi interculturale şi inclusive, integratoare. Este un oraş care absoarbe diversitatea de orice fel cu uşurinţă. Un alt avantaj îl constituie poziţia geografică, Timişoara fiind un important pol euroregional; apoi, viaţa culturală bogată a oraşului. Timişoara este şi oraşul în care a început Revoluţia din 1989 împotriva unui regim totalitar. Aici a existat dintotdeauna un simţ civic foarte dezvoltat şi poate de aceea ideea de a construi candidatura oraşului s-a născut din rîndul societăţii civile.

Cum va arăta, în linii mari, programul cultural al oraşului, în 2021?

Conceptul programului nostru este „Shine your light – Light up your city!“ (Luminează oraşul prin tine!) şi implică un proces al descoperirii de sine şi al transformării sociale ce dă naştere unor noi înţelesuri. Ne dorim ca oamenii să pornească în căutarea luminii lor interioare, să-şi descopere energia civică, generînd implicare şi interes pentru cultură. Programul dedicat anului Capitală Europeană a Culturii este structurat pe cinci paliere, şi anume: Lumină interioară, Privire împărtăşită, Lumină şi întuneric, Lumină peste graniţe şi Peisaje de lumină.

În ce măsură programul propus implică şi alte localităţi din regiune?

În candidatura noastră vom colabora cu Arad, Novi-Sad şi Szeged, dar şi cu alte oraşe din Banat. Festivalul de Jazz de la Gărîna va fi un bun prilej pentru turistul aflat în Timişoara în anul 2021 de a se deplasa în Munţii Banatului pentru o experienţă culturală în mijlocul naturii.

Pregătirile pentru programul „Capitală Europeană a Culturii“ presupun cheltuieli publice importante de la bugetul local. În ce măsură cetăţenii oraşului sînt conştienţi de aceste angajamente?

Asociaţia Timişoara – Capitală Culturală Europeană a fost constituită în anul 2011, iar misiunea sa constantă de-a lungul anilor de pregătire a fost informarea cetăţenilor cu privire la acest program şi la avantajele pe care le va avea oraşul în cazul cîştigării titlului din punct de vedere cultural, economic, turistic, social. În procesul de elaborare a dosarului de candidatură am căutat să menţinem dimensiunea participativă a acestui demers. Astfel, pînă în prezent, la iniţiativa Asociaţiei au fost organizate peste 50 de dezbateri şi întîlniri publice privind candidatura oraşului, prin implicarea în dezvoltarea conceptului şi a programului candidaturii a peste 1100 de artişti, universitari, lideri de opinie, jurnalişti şi specialişti din diverse domenii. Nu în ultimul rînd, în evenimentele de informare şi conştientizare derulate de către Asociaţie au fost implicaţi peste 5000 de cetăţeni, iar în campania „Cultura uneşte comunitatea“ (timisoara2021.ro/campanie/) au participat 153 de instituţii din oraş. Prin urmare, timişorenii sînt, în general, informaţi cu privire la acest demers.

Simona Neumann este director executiv al Asociaţiei Timişoara – Capitala Culturală Europeană.

a consemnat Matei MARTIN

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.