Cultul muncii în comunism

Publicat în Dilema Veche nr. 1034 din 1 februarie – 7 februarie 2024
image

După 1945, la fel ca omologii lor din celelalte țări ale Europei Centrale și de Est în curs de sovietizare, și comuniștii români erau conștienți de simbolistica profund negativă, terifiantă de-a dreptul, pe care o aveau lozinci precum „Arbeit macht frei“ folosite de naziști. Prin urmare, în mod periodic, țineau să se delimiteze de reprezentanții celuilalt versant totalitar, cel fascist, atunci cînd venea vorba despre exaltarea virtuților muncii cu vocație „eliberatoare“, revoluționară. Acest proces de singularizare a comunismului era necesar și din considerente interne, identificabile înainte de 23 august 1944, deoarece atît dictatura regală a lui Carol al II-lea, cît și regimul antonesciano-legionar (ulterior și dictatura militară a mareșalului Antonescu) dezvoltaseră un „cult al muncii“ apropiat de cel al sistemelor politice de extremă dreapta. 

Tendința de plasare în antiteză cu trecutul pronazist și de contextualizare a cultului muncii, inspirat de sovietici, este vădită chiar în discursurile liderului comunist autohton Gheorghe Gheorghiu-Dej. În aprilie 1952, Gheorghiu-Dej afirma cu ocazia primului Congres al învățătorilor din Republica Populară Română că: „la baza concepției regimului de democrație populară asupra învățămîntului, asupra educației tineretului, stă nu cultul morții, ci cultul vieții, cultul muncii creatoare (subl. n.), cultul luptei dîrze pentru fericirea poporului“. Triada aceasta (viațămuncăfericire) va reveni în mod constant în cuvîntările conducătorilor comuniști pînă în decembrie 1989, cu precizarea importantă că anumite concepte asociate întrebuințate în timpurile stalinismului dezlănțuit și, în general, în anii 1950 (stahanovismrealism socialist etc.) vor cădea în desuetudine sau vor fi abandonate. „Îndeplinirea anticipată a planului cincinal“ (popularizată și prin celebrele versuri „Cincinalu-n patru ani și jumătate“), umanismul socialist, umanismul revoluționar au devenit noile lozinci în ultimele decenii de comunism, sub guvernarea lui Nicolae Ceaușescu. 

O altă provocare pentru autoritățile regimului comunist a fost punerea în practică a principiilor leniniste și staliniste privitoare la „opoziția dintre munca intelectuală și munca fizică“, precum și la căile concrete de lichidare a „deosebirii esențiale“ între cele două tipuri de activitate în perioada zisă „de trecere de la socialism la comunism“. Mai concret, foarte curînd după abolirea monarhiei s-a ridicat următoarea întrebare: cît de mult pot fi „cruțați“ scriitorii, plasticienii, muzicienii, savanții și alți reprezentanți ai categoriilor intelectual-artistice de la rigorile muncii propriu-zise de funcționari, activiști și propagandiști ai noului regim, de la o muncă pentru care sînt retribuiți și care trebuie onorată cu un număr fix de ore (mai ales dacă această muncă nu este depusă pentru conceperea unei lucrări de artă)? Se înțelege că aceste opere de artă erau înfeudate comandamentelor culturale definite de instanțele ideologice oficiale. 

Spre exemplu, în august 1948, criticul și istoricul de artă Radu Bogdan, pe atunci foarte apropiat de ideologia culturală oficială, activa ca inspector general în Ministerul Artelor și Informațiilor și semnala șefilor săi ierarhici problema plasticienilor – cu precădere a celor din provincie – care se străduiesc să depună o activitate profesionistă în serviciul noului regim comunist, în slujba metodei realismului socialist, însă se confruntă nu doar cu lipsa materialelor necesare (culori, uleiuri, pensule etc.), cu cheltuielile mari pentru modele, cît mai ales cu realitatea muncii de artist amator care are și un serviciu de opt ore ca funcționar sau ca angajat în alt domeniu decît cel specific unui pictor sau sculptor. Prin urmare, timpul rămas disponibil pentru o creație artistică profesionistă îndatorată metodelor sovietice se restrîngea considerabil. Aceeași situație se regăsea și în cazul scriitorilor care acceptaseră pactul cu noua putere politică, astfel încît chiar în anul 1948 Iosif Chișinevschi și Leonte Răutu (conducătorii Agitprop-ului de la București) au fost nevoiți să dea asigurări intelectualilor din zona conformistă în legătură cu buna finanțare a domeniului cultural și cu gruparea în uniuni de creație care să răspundă cerințelor artiștilor atașați regimului. În mai puțin de un an au început să și apară aceste uniuni, însă sus-amintita întrebare și-a păstrat cumva relevanța pînă la finele guvernării comuniste. 

Cristian Vasile este cercetător ştiinţific dr. habil. la Institutul de Istorie „N. Iorga“, Academia RomânăPredă în cadrul Şcolii de Studii Avansate a Academiei Române. Ultima carte publicată: Artiști și istorici de artă în detenția regimurilor totalitare, vol. 1 (în colaborare), Postmodernism Museum, 2023). Are în pregătire o carte despre Cercetarea umanistă din institutele Academiei între 1948 şi 1965 şi o biografie politică a lui Mihail Ralea.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Farmacia din grădină. Rolul legumelor în prevenirea unor boli foarte grave, explicat de un renumit cercetător român
Legumele și verdețurile din grădină au efect terapeutic, cu atât mai puternic cu cât ele sunt produse în sistem tradiţional. O spun specialiştii în horticultură care s-au convins, în urma unor studii, că organismul uman preia din roadele pământului o gamă largă de substanţe care ne menţin sănătatea
image
Motivul incredibil pentru care au fost terorizați niște români în Mexic. „I-au adus pe unii agitați, cu arme”
Mexic e o destinație exotică la care visează numeroși români, dar fără să știe riscurile la care se expun. În primul rând, de multe ori vameșii mexicani le interzic accesul și îi expulzează imediat ce coboară din avion. Când totuși le este permis să viziteze țara, au parte de surprize neplăcute
image
Eroarea celor care plâng după industria comunistă. Economist: „Avem una dintre cele mai complexe economii din lume”
Contrar nostalgicilor care plâng după baza industrială moștenită din comunism, România astăzi una dintre cele mai complexe economii din lume, susține economistul Radu Nechita, citând un studiu de la Harvard. El explică de ce industria comunistă era una falimentară

HIstoria.ro

image
Femeile din viața lui Lucrețiu Pătrășcanu
Lucrețiu Pătrășcanu a fost un personaj al deceniilor 4 și 5, controversat în timpul vieții, cat și după asasinarea sa în 1954.
image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.