Cu plus şi cu minus

Publicat în Dilema Veche nr. 446 din 30 august - 5 septembrie 2012
Cu plus şi cu minus jpeg

Am adresat cîteva întrebări comune despre bac Luminiţei Medeşan – profesoară de limba şi literatura română la Colegiul Naţional „George Coşbuc“ din Cluj-Napoca şi lui Marcel Petrişan – profesor de matematică la Colegiul Naţional „B.P. Hasdeu“ din Buzău.

1) Cum s-a ajuns în doar cîţiva ani de la un examen de „rutină“, o simplă formalitate, la un examen „pe bune“?

2) Ce ar trebui făcut (din perspectiva dvs. de profesor) ca elevii să ia bacul doar cu cunoştinţele acumulate la clasă? S-au transformat cei patru ani de liceu într-un soi de „pregătire“ pentru bac?

3) Mai este bacalauratul un examen al maturităţii?

4) Ce puteţi spune despre programa pentru bac? Este prea încărcată?  S-ar putea ea simplifica?

5) Cu ce ar trebui să plece „acasă“ (şi mai departe, în lume) un tînăr de 18 ani, după patru ani de liceu?

Luminiţa MEDEŞAN

1. Aici e nevoie de puţină istorie. Pînă în 2010 existau şi probe orale evaluate şi notate, nota intrînd în calculul mediei. Proba orală era tot una de literatură, solicitînd ceva cunoştinţe de conţinut. Dar, într-adevăr, la oral, notele erau, în covîrşitoare majoritate, de 9 şi de 10, chiar dacă apoi, la scris, discipolii luau 5. În 2010 şi 2011 oralul s-a transformat într-o probă de competenţe de comunicare în limba romînă, evaluate pe baza unei grile de descriptori de performanţă cu niveluri de competenţă. Nemaifiind vorba de note, acest tip de evaluare nu mai intră în calculul mediei, dar trecerea prin faţa comisiei, uneori pur formală (nu se poate pica), e o condiţie obligatorie pentru participarea la probele scrise.

Caracterul formal de pînă mai ieri al probei scrise la limba şi literatura română în cadrul bacalaureatului a fost consecinţa conjugării nefericite a doi factori: zelul transparenţei totale privind posibilele variante de subiecte, în număr de 100, publicate pe site-ul Ministerului Educaţiei (timp de trei ani, din 2007 pînă în 2009), cam cu cîteva luni înainte de examen, scopul declarat fiind acela de a da tuturor candidaţilor şansa de a se pregăti eficient şi în deplină cunoştinţă de cauză. Al doilea factor a fost apariţia rapidă pe piaţa auxiliarelor şcolare a lucrărilor (nu le discut acum calitatea) cu rezolvarea integrală a variantelor propuse. Consecinţele au constat în posibilitatea de a copia copios (au fost judeţe în care s-au găsit sute de lucrări identice, la virgulă), iniţial direct din cărţile duse cumva, camuflat, în sălile de examen, fireşte, cu complicitatea supraveghetorilor. Apoi metodele s-au perfecţionat şi au apărut device-urile de tipul căştilor, al telefoanelor, ceasurilor... Frauda a ajuns atît de evidentă, încît în 2011 s-au instalat camerele de supraveghere în săli, ceea ce a dus la rezultatele catastrofale de anul trecut şi din vara aceasta. Procentul de promovare de sub 50% arată cîţi elevi s-au pregătit. Deci, bacul a ajuns un examen serios datorită unei măsuri administrative (unii o consideră chiar de tip poliţienesc). Elevii care nu au promovat spun că au fost inhibaţi de ele... Să fim serioşi! Sigur că este mai bine aşa, deşi, de cînd nu se mai poate copia ca în vremurile bune, nici nu se mai înscriu toţi absolvenţii la bacalauret, iar cei din promoţiile anterioare nici atît. Deocamdată, cel puţin formal, examenul e mai serios. Dar forma încă nu acoperă un fond.

2. La română, reforma curriculară a fost dintre cele mai spectaculoase şi contestate. Mai ales la liceu, profesorul are o mare libertate în a propune texte şi autori (obligatorii sînt doar cei 17 canonici) cu condiţia însuşirii conceptelor, a învăţării speciilor şi a exersării competenţelor prevăzute. Evaluarea prin bacalaureat (proba scrisă) a cunoscut cîteva formate în ultimii zece ani. Acum eseul nu mai poate viza decît autorii canonici sau speciile obligatorii, cele trei subiecte (primul – pe un text la prima vedere, al doilea – un text argumentativ pornind de la un citat, al treilea – eseul) au cîte 30 de puncte fiecare. Astfel, în pragmatismul tot mai marcant al elevilor care văd (cei mai mulţi) în şcoală doar un rău necesar, apare tot mai des întrebarea: asta se cere la bac? Dacă nu, de ce ne pierdem vremea cu...? În ultimii ani de liceu, profesorul de română devine profesor de bacalaureat, predă şi evaluează ce se cere, neglijînd, uneori, teme sau capitole care e puţin probabil să devină subiecte ale eseului. Meditaţiile sînt şi rezultatul discrepanţei între programă şi evaluare. Apoi, mai sînt şi cei care doresc o pregătire individuală, în care să aibă toată atenţia şi competenţa profesorului la dispoziţia lor.

3. Într-o epocă în care filozofii culturii vorbesc de infantilizarea adulţilor, cum să vorbim de maturitate la 18 ani? Cînd speranţa de viaţă nu depăşea 50 de ani, majoratul era la 21!

4. Programa e bună, cuprinde competenţe şi conţinuturi relevante, dar problema este ce subiecte se propun pe baza ei. O anecdotă spune că poţi promova la bacalaureat cu vreo cinci-şase romane şi cam tot atîtea poezii, plus două piese de teatru şi o nuvelă...

5. Studiul limbii şi literaturii române în şcoală e pus sub semnul comunicării. Nu e rău, dar concurată de dezbatere şi argumentare, de nonliterar, literatura din programe e, fatal, mai puţină. Or, ea e purtătoare de mari valori, pe lîngă cea estetică. Înecată în concepte (uşor de evaluat, cum am arătat), literatura nu mai e atractivă. Numai noi ştim ce eforturi facem să ne asigurăm că elevii citesc măcar acele cinci-şase romane. Nu mai rămîne timp pentru valoarea formativă, pentru discuţiile informale. Dar asta e o problemă veche, se plîngea şi Călinescu în interbelic de lipsa timpului pentru a crea o reală motivaţie pentru lectură, tinerilor: „Ar trebui ca copiii aceştia să facă o baie bună de cultură, să stea de vorbă cu noi nesiliţi, un an de zile, să citească lucruri de soi fără spaima notei“ (tabletă din anii ’30, apud Ioana Pârvulescu, România literară 35/2004). Dar asta ţine de o gratuitate a actului pedagogic de neconceput în epoca noastră în care idealiştii sînt învinşi pe toată linia de contabili. Ca să răspund direct, fostul elev ar trebui să plece în viaţă cu un set de valori şi cu depriderea de a citi. Un tînăr care citeşte se educă singur. 

Marcel PETRIŞAN

1. Ani de-a rîndul s-a fraudat „la greu“ (exceptînd liceele de mare tradiţie). Sistemul comunist raporta nu doar producţii agricole uriaşe (însă fictive), dar şi rezultate grozave în învăţămînt. Iar inerţia sistemului este mare. Nu poate fi înfrîntă nici măcar de o „revoluţie“ de tranziţie prin neocomunism la pseudodemocraţia populistă de azi. Ani de-a rîndul elevii au fost „ajutaţi“ la examen: supraveghetorii „închideau ochii“ cînd elevii comunicau între ei sau „se inspirau“ din diverse materiale, iar uneori li se scriau rezolvări parţiale pe tablă. Un experiment de introducere a testelor-grilă în 2003 a fost gîndit prost şi a eşuat lamentabil. Elevii primeau spre rezolvare aceleaşi probleme şi cheia de rezolvare se transmitea extrem de uşor de la cei foarte buni la ceilalţi. Culmea fraudării a fost atinsă în anii 2008-2009, cînd s-au publicat subiectele (celebrele 100 de variante) pe Internet. Elevii nu aveau decît să copieze rezolvările (rezumat) publicate pe net şi apoi „miniaturizate“. Examenul „pe bune“ din 2011 şi 2012 a scos o parte din gunoiul de sub preş. Camerele video nu „prind“ chiar totul, corectarea lucrărilor nu este totdeauna obiectivă, iar examenele de „competenţe“ la care condiţia de promovare este „să te prezinţi“ sînt de-a dreptul caraghioase.

2. În cursul celor patru ani de liceu, elevii studiază multe discipline care nu fac obiect de examen la bacalaureat. La matematică (profil real) se cere toată materia studiată, dar nu aş putea spune că promovarea bacului este unica preocupare a elevilor. Cei foarte buni se gîndesc la o continuare a studiilor şi învaţă suplimentar pentru competiţiile şcolare. Un elev conştiincios (nu neapărat briliant), care are la clasă un profesor competent, poate promova bacul fără meditaţii. De altfel, sistemul de meditaţii ar fi de blamat în măsura în care elevii sînt obligaţi de către profesorul de la clasă să participe. O adaptare a gradului de dificultate a examenului la posibilităţile elevului mediu cred că ar îmbunătăţi situaţia. Mă refer aici la o creştere a ponderii subiectelor mai uşoare, nu la eliminarea totală a celor de dificultate medie sau mare. O situaţie ideală în care toţi să promoveze doar cu cunoştinţele de la clasă nu cred că se va realiza prea curînd.

3. Este vorba desigur despre o „maturitate“ în gîndire. Parţial, bacul se poate spune că testează aşa ceva. Din păcate, la matematică, accentul a început să se deplaseze de la probleme de raţionament şi creativitate spre exerciţii de genul „să se calculeze“, ceea ce dăunează obiectivului propus. Această tendinţă este vizibilă mai ales la subiectele pentru testarea naţională, ceea ce influenţează negativ calitatea elevilor care intră în liceu.

4. Programa de examen este în concordanţă cu programa parcursă în liceu. Eliminarea unor conţinuturi predate ar fi dăunătoare. (Acele conţinuturi ar fi neglijate la predare. Exact aşa ceva se întîmplă la testarea naţională. Elevii ajung la liceu fără să ştie temeinic rezolvarea ecuaţiei de gradul al II-lea, care a fost eliminată din programa de examen.) Programa a fost revizuită şi s-a produs o oarecare simplificare.

5. În primul rînd, ar trebui să ştie cum să înveţe singur, să caute informaţiile de care are nevoie şi să fie capabil să se descurce în situaţii complexe, în care luarea unei decizii raţionale poate fi esenţială. 

a consemnat Adina POPESCU          

Foto: L. Muntean

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.
p 11 J  Habermas WC jpg
Între think-tank și Denk-Panzer: intelectualul german
Sincronizarea limbajului educațional cu îmbogățirea limbajului specializat este imposibilă.
p 12 sus WC jpg
Turma minților independente
Multe se iartă în America. Mai multe decît în Europa.
p 23 jos jpg
Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice
În realitate, nimeni nu-i pune la colț pe clasicii ruși, fie ei scriitori, compozitori sau poeți.
p 22 jos jpg
Ecou (nu prea) îndepărtat. Intelectualii și puterea la 1996
Ar fi util cititorului dilematic de azi să vadă cum gîndeau acest subiect, acum aproape 30 de ani, stîrniți de revista noastră, trei intelectuali români majori: Ștefan Augustin Doinaș, Livius Ciocârlie și Ion Vianu.
E cool să postești jpeg
Un examen de conștiință
MeToo poate însemna mai mult decît mediatizare, scandal, procese: poate fi un real examen de conștiință.
p 10 sus Alyssa Milano WC jpg
MeToo, scurt istoric
Incriminarea hărțuirii sexuale nu a început cu mișcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.
p 11 jpg jpg
De ce stîrnește abuzul sexual atîtea reacții contradictorii?
Reacția la trauma sexuală este una socială, cu rădăcini și ramificații profunde.
p,12 jpg
#MeToo, din nou. Tot despre putere, recunoaștere, dar și hermeneutică
Încercările de delegitimare a mișcării #MeToo înseamnă și o lipsă de recunoaștere a victimelor abuzurilor sexuale și conferă putere abuzatorilor.

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.