Cu patima în trup la 1800

Publicat în Dilema Veche nr. 151 din 15 Dec 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La 1800, boala, patima trupului, este parte a vieţii cotidiene. Orbi şi şchiopi, nebuni şi epileptici, bolnavi de sifilis sau de alte boli venerice, de gută sau de tuberculoză, se regăsesc în palate şi conace, în bordeie şi odăi, în spitale şi mănăstiri, pe poduri şi pe scările bisericilor. Conştientă că nu are mijloacele necesare susţinerii unei "politici sociale", puterea încearcă responsabilizarea familiilor ori de cîte ori este posibil. Familia este, înainte de toate, o celulă economică în care fiecare membru are atribuţii bine stabilite, astfel încît să asigure supravieţuirea menajului. În al doilea rînd, procrearea şi "astîmpărarea pohtei cea trupeşte" - cum spunea Antim Ivireanul - constituie un alt scop important. Amintesc toate acestea pentru a sesiza maniera de conturare a discursului puterii ecleziastice cînd aceste atribuţii nu pot fi asigurate din cauza unei anumite "boli". După pravilă - Îndreptarea legii (1652) -, doar gubăvia (lepra) implică şi separarea cuplului. Epilepsia poate constitui motiv de divorţ numai dacă intervine după momentul căsătoriei. Şi cu toate acestea, de-a lungul documentelor se observă conturarea mai multor discursuri care au un element comun: necesitatea perpetuării unei familii sănătoase din punct de vedere social şi economic din care "mădularul" bolnav să fie înlăturat, dar care să-şi găsească pînă la urmă "refugiul" tot în interiorul familiei. ...şi nemaiputînd răbda văduvia şi necăutarea de soţie... Bărbatul se crede îndreptăţit să revendice separarea cînd soţia (şi aici nu contează anii de căsătorie) nu mai poate să conducă gospodăria, să-i "stingă" patimile trupeşti, să-i ofere copii, utili în economia cotidiană şi în perpetuarea neamului. Oloagă, oarbă, epileptică, leproasă, soţia devine inutilă şi nu se doreşte decît expulzarea ei din menajul comun, cît mai repede, pentru a reaşeza echilibrul şi a reintra pe făgaşul "normalităţii" conjugale. Chiar dacă are obligaţia morală şi legală (impusă de pravilă) de a-şi "căuta" soţia cu "doftori", "moaşe" sau alte mijloace - pelerinaje la biserici, icoane făcătoare de minuni şi "fîntîni de leac" - bărbatul percepe această perioadă ca o "văduvie". Aşa se exprimă Mitran din satul Voivoda, sud (judeţ) Teleorman, căsătorit de şase ani cu Stana, bolnavă din prima zi a căsătoriei de epilepsie, perioadă greu de îndurat în care ea mai mult "zace ca o moartă, nesimţindu-şi trupul", pelerinajele pe la "sfintele Biserici" neaducîndu-i "mîngîierea". Ne vine greu astăzi să credem că astfel de lucruri se întîmplau, dar trebuie să ne gîndim la principiile aranjamentelor matrimoniale, pentru a înţelege astfel de mentalităţi. Chiar dacă unii se grăbesc să se despartă imediat ce primele semne ale bolii se manifestă, alţii încearcă cu disperare să găsească soluţii, să spere în ajutorul divin, care să uşureze sau să le vindece partenerul, nu numai pentru a se despovăra pe ei înşişi de atribuţiile prăvălite pe umerii lor, ci şi din milă firească în faţa suferinţelor la care sînt deseori martori. "Adevărat soţie îi este şi milă de dînsa", mărturiseşte Şărban dulgherul din Bucureşti, care de cinci ani se chinuie cu Mihalcea epileptica, mergînd împreună pe la biserici şi moaşe, înălţînd rugăciuni şi făcînd "cheltuieli grele", angajînd "fămei cu simbrie ca să-mi cate dă coprinsul casii, dă copii şi mai vîrtos dă dînsa". ...nefiind vrednică a mai ţine casă... De altminteri, discursul masculin este sprijinit atît de femeia devenită inutilă, cît şi de părinţii clerici, de vecini. Pinca "neputincioasa", cum singură se defineşte, îi acordă libertatea soţului la trei ani de la căsătorie. Atinsă de boala gubăviei "i s-au muiat mîinile şi picioarele cît n-au putut în multă vreme să lucreze nici un lucru de al casei, nici să-şi caute de bărbat". În aceeaşi situaţie se află Ilinca, soţia lui Ivaşco din satul Slănicul, sud Muscel, care s-a trezit la patru ani după căsătorie cu o patimă în trup ce pune stăpînire pe ea cu fiecare zi: "zgîrcindu-mi-se mîinile şi picerile" pînă cînd "au început a mi se dezliga şi tot trupul pă la încheieturile oaselor". Soţul este nerăbdător, iar Ilinca se pleacă voinţei lui: "nefiindu-i vrednică a mai ţine casă şi bărbat, ca una ce nu poci a chivernisi, nici casă fără de orînduială fămeiască, nici bărbat, nici măcar şi pă mine m-am învoit cu numitul soţul mieu ş...ţ şi eu să-mi caut de neputinţa mea ca o săracă". Vecinii contribuie şi ei la trasarea acestor principii în care utilitatea economică a unei persoane ocupă locul esenţial. Chemaţi să depună mărturie despre Tudora, soţia lui Penciu, mahalagiii din Flăm

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.