Cu opincile la barieră

Oana CHELARU-MURĂRUŞ
Publicat în Dilema Veche nr. 343 din 9 - 15 septembrie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Despre problematica ţăranului şi imaginea lui în cultura română s-a scris pînă la saturaţie în diverse epoci istorice. Nu este în intenţia acestui scurt articol să recapituleze succesiunea momentelor notorii în care reprezentarea satului şi a ţăranului în literatură, de exemplu, a fost marcată cînd de impulsuri intens idilizante (la Alecsandri, Coşbuc, Sadoveanu, sămănătorişti, gîndirişti etc.), cînd realist-demitizante (la Rebreanu, Preda ş.a.).

În contrast cu aceste constructe culturale hrănite de diverse estetici şi ideologii, limba vorbită fixează într-un mod mai frust, în cuvintele şi expresiile sale, un stereotip social în genere negativ al ţăranului trăitor la sat ori strămutat la oraş. Perspectiva este, evident, cea distanţatoare şi critică a orăşeanului care se situează pe o poziţie netă de superioritate. Materialul lingvistic reflectă, aşadar, o opoziţie de ordin socio-cultural, mai puternică în trecut, dar evidentă şi astăzi în spaţiul românesc, între formele de vieţuire tradiţional ţărăneşti şi cele urbane, care au cunoscut alte ritmuri de dezvoltare mai ales începînd cu secolul al XIX-lea, în condiţiile unei puternice deschideri spre Occident. 

În limbajul colocvial, cuvîntul ţăran a căpătat treptat conotaţii negative, ca de altfel şi omologul său din limba rusă mojic, care s-a degradat de la sensul său primar de „sătean, agricultor“ la cel secundar de „om necioplit, needucat“. Astfel de schimbări semantice explicabile prin natura raporturilor sociale dintre diverse categorii de persoane sînt numeroase în istoria limbilor, aşa cum arăta Al. Graur într-un studiu din 1970. Cîteva exemple relevante ar fi: mitocan – „locuitor al unui metoc, mică mănăstire din vecinătatea alteia mai mari“, apoi „om fără educaţie“; şleahtă – „nobilime polonă“, ulterior „adunătură de ticăloşi“; burghez – „locuitor al unui burg“, devenit „om egoist, obtuz, antiartistic“ ş.a. 

În limba română, cuvîntul ţăran numeşte în limbajul orăşeanului un „om bădăran, mojic, mahalagiu“, lipsit de educaţie, sens prezent şi în frazeologismele peiorative: a fi de la ţară/a te purta ca la ţară, adică „fără maniere adecvate, simplu, rudimentar“. Sensul depreciativ este amplificat în derivatul augmentativ ţărănoi, resimţit aproape ca o invectivă, în adjectivul ţărănos „lipsit de maniere, prost-educat“ ori în substantivele sinonime ţărănie/ţărăneală cu sensul de „bădărănie, grosolănie“. Este interesant de observat că termenul ţăran, prezent de multă vreme în limba vorbită, se menţine în uz şi în argoul actual al tinerilor unde convieţuieşte cu mai recentul cocalar, care trimite însă la o cu totul altă categorie socială de factură eminamente urbană, caracterizată prin prost-gust, lipsa educaţiei şi etalarea ostentativă a condiţiei materiale. 

În limba mai veche, cuvîntul ţăran avea şi alte sinonime peiorative, căzute astăzi în desuetudine. Referinţa negativă se realiza, ca şi în cazul multor etnonime, prin aluzia la anumite deprinderi culinare sau elemente de vestimentaţie tipice: unul dintre sinonime este mămăligar – „mîncător de mămăligă“, iar celălalt opincar – „purtător de opinci“. De altfel, termenul opincă avea în trecut şi sensul colectiv de „ţărănime, oameni de rînd“, ilustrat şi de expresia familiară a fi din opincă „a fi de origine ţărănească, a fi de extracţie joasă“, sinonimă cu a fi neam de traistă, în care elementul emblematic este un alt obiect tipic al vieţii ţărăneşti: traista sau straiţa. În argou găsim atestată o altă expresie ironică – a-ţi lăsa opincile la barieră, care sancţionează de data aceasta strămutarea ţăranului la oraş şi încercarea lui nereuşită de a-şi masca adevărata origine: ţăranul îşi leapădă, la bariera de intrare în oraş, încălţările tipice, dar nu şi proastele obiceiuri. 

Limba vorbită este „populată“ şi de o serie de personaje generice, care poartă nume proprii tipic ţărăneşti cu valoarea unor porecle ce satirizează în principal tipologii umane şi comportamente ale mediului rural. Multe sînt înregistrate şi comentate de Aurel Candrea într-un studiu de pionierat – Poreclele la români, publicat la sfîrşitul secolului al XIX-lea de Iorgu Iordan în Stilistica sa aplicată limbii vorbite în maniera lui Charles Bally, de Alexandru Graur în varii studii ori de Stelian Dumistrăcel în cercetările sale asupra frazeologiei. Unele nume sînt precedate de apelativele populare nea (formă trunchiată din nenea) şi ţaţă, ambele folosite la origine în sistemul ţărănesc de adresare familială: Nea Gheorghe – „om simplu, grosolan“, cu varianta sa mai recentă Nea Caisă; Să vorbească şi nea Ion, că şi el e om, expresie care vizează amestecul prostesc, inoportun în vorbă; Ţaţa Frosa sau Marghioala, întruchipare a „prostului gust, a mahalagismului feminin“; Hop şi eu cu ţaţa Lina / tronc Marico „persoană îndrăzneaţă, cu tupeu“. Citez selectiv alte cîteva expresii care vizează defecte sau situaţii generice: Mă, nu fi Naie! „prototip al prostiei“; a face pe Ghiţă-n porumb / a face pe Tănase / a fi de lemn Tănase, ironizare a omului ipocrit, care se face că nu înţelege; a umbla teleleu Tănase – „om vagabond, pierde-vară“; ca Ieremia cu oiştea în gard, expresie a prostiei şi inadecvării la real; vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă – „supunerea silnică la o constrîngere“; Ce mi-i baba Rada, ce mi-i Rada baba/Ce mi-i Tanda, ce mi-i Manda/aceeaşi Mărie cu altă pălărie – „lipsa oricărei schimbări“; satul lui Cremene – „sat fără rînduială“ ş.a.

Oana CHELARU-MURĂRUŞ este profesor la Catedra de Lingvistică a facultății de Litere, Universitatea București și directoare a Cursurilor de vară de Limba și Literatura Română.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Prețuri de infarct pe litoral. Cât a plătit un turist pentru o masă la autoservire în Mamaia: „Incredibil! 70 de lei kilogramul de cartofi” VIDEO
Cei care vor să-și petreacă concediul pe litoralul românesc vor fi nevoiți să bage mai adânc mâna în buzunar. Asta a trăit și un român care a decis să ia masa la un restaurant cu autoservire.
image
De ce i-au cerut Regele Charles și Regina Camilla Prințesei Catherine să își schimbe numele. „Prea mulți C”
Prințesa de Wales, cunoscută pe plan mondial ca Kate Middleton, a fost rugată să își schimbe modul de scriere a numelui de către regele Charles și regina Camilla, dezvăluie prințul Harry în cartea sa, „Spare”.
image
Ce a răspuns ÎPS Teodosie când a fost întrebat despre donațiile din banii câștigați la pariuri, loto sau păcănele VIDEO
Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, afirmă că cei care vor să doneze Bisericii sau celor nevoiaşi bani din sumele câştigate la pariuri sau la loto pot face acest lucru fără nici un fel de problemă.

HIstoria.ro

image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?
image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.