Cu ochiul pe gaura cheii

Publicat în Dilema Veche nr. 222 din 17 Mai 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Rău ne mai dor genunchii şi şalele! Găsiţi, oameni buni, o poziţie mai comodă. Aşa n-avem cum să rezistăm." Cine se plînge atît de amarnic? Al cui e glasul acesta spart, care în loc să înduioşeze prost dispune? Chiar nu l-aţi recunoscut? E glasul chivuţei naţionale, al slujnicei reumatice, al făpturii care înghite hulpav tot ce e inavuabil, nepovestibil sau ignar. E glasul făpturii hrănite cu E-uri jurnalier-televizive şi dresată să stea cu genunchii flexaţi şi cu ochii lipiţi de gaura cheii. E glasul care cerşeşte stentorial: vrem poale în cap şi pumni în gură, vrem non-ştiri despre non-persoane. E în fond glasul nostru, gîtuit de emoţia întîlnirii cu ghiveciul de scîrboşenii şi exofle mediatice pe care am învăţat să-l înghiţim fără să-l cerem. Dacă v-a căzut greu patetismul paragrafului de mai sus, să trecem la întrebări. Cum s-a ajuns aici? Am fost dintotdeauna aşa sau am cedat după 1990? Este presa tabloidă o realitate inevitabilă sau apare doar în condiţiile unui receptor neexigent? E greu să dai răspunsuri tranşante. Poţi, în schimb, să faci anumite observaţii de bun-simţ. Poţi să spui, de pildă, că presă tabloidă există în toate civilizaţiile occidentale şi că existenţa ei nu provoacă leşinuri şi ofuscări pudibonde ale intelighenţiei. În sobra şi trainica Anglie, The Sun vinde trei milioane de exemplare în fiecare zi de week-end şi frămîntă un aluat comparabil cu cel din copaia carpatină. Există şi la Londra amatori de flecuşteţe, frivolităţi şi stupizenii prisoselnice. Căci, oricît v-ar mira, The Sun nu discută despre indicele Dow Jones, numerele lui Fibonacci sau neopozitivism. Altele sînt dilemele sale: procentul de colagen din buzele Victoriei Beckham, ultima aventură a lui Cristiano Ronaldo, rîvna cu care se face de rîs Lembit Opik alături de Gabriela Irimia. Ajunşi aici, să bombăm pieptul şi să ne umflăm în penele globalizării. Cheeky Girls ameninţă Parlamentul englez. Dacă tot am stabilit că e bine să avem faliţii noştri, de ce să nu aibă şi englezii Irineii lor? Înseamnă că nu existenţa unuia sau mai multor tabloide deranjează aici, în ţara lui Moni, Bahmu şi Zăvo, ci altceva. Ce anume? Detenta lor tot mai ambiţioasă. Adică intenţia - exprimată sau nu - de tabloidizare a tot mai multor produse de presă. Să ne înţelegem, presa tabloidă e una, tabloidizarea alta. Cea dintîi are, cum spuneam, ţarcul ei în toate democraţiile lumii. Cea din urmă e echivalentul unei maladii de presă izvorîte din tendinţa noastră de-a fi hiperconcesivi în ce priveşte calitatea. Altfel spus, dacă ni se livrează pîine şi circ, e-n regulă. Nu contează că pîinea e mucegăită şi circul o pantomimă de prost gust. Tabloidizarea fructifică tendinţa omului de-a concepe viaţa ca pe un lung prilej de relaxare. (Nici nu mai contează că unii nu au după ce să se relaxeze, cîtă vreme traiul lor zilnic înseamnă salon de masaj, cafele în barul de fiţe, shopping şi - pentru întreţinerea tonusului cerebral - un film ca pretext de ronţăit floricele la mall.) Direcţia tabloidă nu constituie o primejdie cîtă vreme nu forţează conturul nişei. În clipa cînd vrea să iasă de pe culoar şi să inunde restul, încep problemele. Iar de aici încolo lucrurile depind ceva mai mult de noi. Dacă ştim să discernem şi să punem piciorul în prag - prin refuz, boicot sau alte forme de atitudine -, e posibil măcar să încetinim ritmul de tabloidizare. Dacă suspinăm blazat şi dăm din umeri, merităm să avem parte numai de Prigoană în loc de Iureş şi de Garcea în loc de Hamlet. Iar aici revin la una dintre întrebările de la început. Am fost dintotdeauna aşa? Este uitatul pe gaura cheii o trăsătură care face parte din profilul naţional, la un loc cu privitul peste gard sau spionatul pe vizor, ca să vezi cine-i aduce flori blondei de vizavi cînd soţul e în delegaţie? Păi... este. Nu cred că după 1990 a existat un skanderberg între gustul estetic al românului şi presa tabloidă, iar aceasta din urmă a învins. Cred, dimpotrivă, că am tînjit ani în şir după amantlîcuri date în vileag, bîrfe picante, ştiri cu sînge, accidente şi sex, dar n-am avut parte de ele din motivele ştiute. Nu întîmplător, cea mai citită rubrică din Informaţia de pe vremuri era "Aflăm de la Miliţia Capitalei", singurul decupaj tabloid din comunism. Oricîte speculaţii fine am face pe tema ofertei facile a presei tabloide, totul se reduce la o problemă de sistem şi de doctrină. În fond, diferenţa dintre Rîmaru şi criminalii arătaţi la Ştirile de la ora cinci e în primul rînd de expunere şi abia în al doilea de palmares.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.